Credeați că, în condițiile extraordinare pe care le trăim, politicienilor le-a venit mintea la cap? Mă refer la liderii mondiali, că de la ai noștri nu mai avem demult speranțe. Da’ de unde! O vorbă românească spune că se te ferească Dumnezeu de prostul cu inițiativă! Și, deodată, parlamentarii noștri au pornit o spartachiadă a populismului. Nicio deosebire între Gorghiu, eliberatoarea pușcăriașilor, și Ponta, demagogul, după care nimeni nu mai muncește, nimeni nu mai plătește nimic, nici rate la bănci, nici facturi la utilități și statul ne dă la toți cîte o leafă bună, la toți într-o egalitate. Pentru că se taie și pensiile speciale. Aaa, nu la toți, doar într-un cuantum așa de mic, încît nici să nu se cunoască. Că doar sîntem republică constituțională. Lumea întreagă s-a oprit și la noi imbecili cu carnet de partid tipăresc foițe de propagandă electorală. De altfel, ca în orice moment de criză, calitatea umană se vede fără niciun fard. Oscilăm între spaime iraționale, tembelism nativ și o cantitate incredibilă de informații care, dacă nu sînt false, sînt inutile și ne îmbolnăvesc mai rău.
În acest timp, se cască noi și noi falii sociale, care pe mine unul mă îngrijorează mai mult decît virusul. La noi, dar și în lume. Discut doar planul intern. a. Diaspora. După 10 august, teroarea jandarmeriei, căderea PSD-ului, blocajul general la instaurarea noii puteri, diaspora a fost prezentată eroic, salvatoarea democrației și chiar a economiei țării. Acum, cînd oamenii (cei buni și cei răi, căci așa sînt lucrurile, amestecate) se întorc acasă, au stârnit reacții de împotrivire, la fel de iraționale ca și multe spaime: „să stea acolo!”. Greu de spus cît este resentiment politic și cîtă frică și cîtă lipsă de educație în aceste reacții viscerale. Sînt însă convins că este o rană care se va vindeca – politic și moral – greu. b. Medicii, cadrele medicale. Între diabolizare și idealizare, aici reacțiile sînt extreme. Și aici este foarte greu de făcut o judecată globală. Mulți se încăpățînează să judece astfel, paușal. Medicii sînt așa, medicii sînt invers. Unii văd numai medicii șpăgari. Alții îi văd pe eroi. Evident, de fiecare dată, se pot găsi exemple din categoria cealaltă, care să te contrazică. c. Biserica (nu numai cea ortodoxă). Închiderea bisericilor și imposibilitatea de a se spovedi și împărtăși de Sfintele Paști au stîrnit multe controverse. Chiar printre oamenii credincioși autentic, dar și ierarhi. Atacurile împotriva BOR (ați observat, de cîte ori este o criză de orice fel, BOR este vinovată din oficiu?) din partea diverșilor liber cugetători și progresiști au devenit tot mai violente (da, violente, nimeni nu ia în considerare hate speech-ul împotriva bisericii de tip Emil Moise și goarna sa numită Adevărul). Iar oamenii din interiorul ei s-au despărțit: unii acceptă ideea Paștelui fără sacramente și reducerea cultului la slujba transmisă on line. Alții nu. Cine are dreptate? Pînă vom decide, vedem doar prăpastia în care ne vom prăbuși și unii și alții. d. bugetarii vs. privații. Lumea îi înjură pe țărani pentru că s-au scumpit cumplit alimentele, țăranii se plîng că stau cu legumele nevîndute. Bugetarii au asigurat un oarecare venit, cei care lucrează la patron se supun inițiativelor acestuia. e. România vs. Europa. Curentul de opinie anti-UE este mai puternic decît a fost vreodată într-o țară care, din pricini destul de lesne de analizat istoric, moral și psihologic, a fost mereu pe primele locuri pro-UE. Este, după părerea mea, rezultatul însumat al analfabetismului funcțional și civico-moral, propagandei deșănțate a posturilor TV arondate și politicilor inabile ale UE însăși față de țările estului.
Am enumerat numai cinci falii, cu siguranță mai sînt și altele. Să însemne asta că vom ieși din criză complet sfîșiați în zeci de „secte”, după cele mai diferite interese și criterii? S-ar putea ca efectul să fie paradoxal. De creștere a coeziunii. Sigur, depinde foarte mult și cît de puternică va fi criza economică globală, cît de repede se vor reface marile economii, și apoi cele mici, cît de coerente ne vor fi politicile sociale ș.a.m.d. Anticapitalismul și stîngismul pe care le văd din ce în ce mai agresive în Rețea și la imensul talk-show care au devenit de-a valma televiziunile noastre este urmarea cea mai înspăimîntătoare a micuței secvențe de ARN. De boala asta care ne duce instantaneu înapoi la anii 50 (și nu mă refer numai la Ro. Tehnicile de supraveghere atît de alambicate s-au generalizat și au fost așa de lesne acceptate în mai toată lumea, încît va fi foarte greu să ne recîștigăm dreptul la anonimat) din punct de vedere politic mi-e groază. O lume pe care nici măcar Orwell nu și-o putea imagina. În mod cert democrația va trebui recîștigată, politicul coborît de pe piedestalul puterii absolute și de pe scena de spectacol de saltimbanci pe care evoluează de cîteva decenii. Ne așteaptă lupte mai grele și mai lungi decît cea cu virusul.
Christian CRĂCIUN
