Am primit multe comentarii negative
cînd am susținut că pensiile nu pot crește, din considerente diverse, în primul
rînd de aritmetică elementară. Acum, după cacealmaua prost regizată a
impozitării pensiilor de serviciu, chestiunea revine în actualitate. Scurt
spus, tot spectacolul votării a fost un bîlci. Să auzi că PSD-ul susține că
acum sînt bani pentru alocații și mărirea pensiilor din banii recuperați din
pensiile speciale înseamnă, la fel, să batjocorești aritmetica.
cînd am susținut că pensiile nu pot crește, din considerente diverse, în primul
rînd de aritmetică elementară. Acum, după cacealmaua prost regizată a
impozitării pensiilor de serviciu, chestiunea revine în actualitate. Scurt
spus, tot spectacolul votării a fost un bîlci. Să auzi că PSD-ul susține că
acum sînt bani pentru alocații și mărirea pensiilor din banii recuperați din
pensiile speciale înseamnă, la fel, să batjocorești aritmetica.
Am ascultat o
emisiune la Radio România în care moderatoarea s-a chinuit o oră să afle de la
diverșii invitați de la toate partidele, de la Casa de Pensii, din domeniul
analizei economice, două lucruri simple: cîți
oameni vor fi implicați în această presupusă supra-impozitare și ce sumă va fi recuperată. Două chestiuni
elementare, care trebuiau știute înainte de a se vota triumfalist această lege.
Imposibil de aflat ambele. Un căpitan, Gelu Vișan, fost politician, scrie
răsunător: vă spun eu că sînt bani! Dar, evident, nu dă nicio cifră. Este modul
în care se discută această faimoasă chestiune care scindează societatea. Atît,
și e suficient să descifrăm enorma demagogie a legii. Imediat, toți cei
afectați, mai ales din justiție și armată, au sărit ca arși. În frunte cu
Avocatul Poporului. Bietul domn Rațiu se răsucește în mormînt cînd vede ce a
ajuns ombudsmanul pentru care milita în anii 90.
emisiune la Radio România în care moderatoarea s-a chinuit o oră să afle de la
diverșii invitați de la toate partidele, de la Casa de Pensii, din domeniul
analizei economice, două lucruri simple: cîți
oameni vor fi implicați în această presupusă supra-impozitare și ce sumă va fi recuperată. Două chestiuni
elementare, care trebuiau știute înainte de a se vota triumfalist această lege.
Imposibil de aflat ambele. Un căpitan, Gelu Vișan, fost politician, scrie
răsunător: vă spun eu că sînt bani! Dar, evident, nu dă nicio cifră. Este modul
în care se discută această faimoasă chestiune care scindează societatea. Atît,
și e suficient să descifrăm enorma demagogie a legii. Imediat, toți cei
afectați, mai ales din justiție și armată, au sărit ca arși. În frunte cu
Avocatul Poporului. Bietul domn Rațiu se răsucește în mormînt cînd vede ce a
ajuns ombudsmanul pentru care milita în anii 90.
Adevărul este că legile prin
care se acordă pensii suplimentare pentru anume categorii, dincolo de partea de
contributivitate, sînt atît de bine făcute, încît e imposibil să fie anulate.
Chestiunea nu este legală, ci morală. D-na Weber spunea cu nonșalanță că ar fi
imoral să le iei oamenilor un drept cîștigat, care ar recompensa niște inevitabile
restricții de drepturi civice. Total falsă teza d-nei avocat. Imorală a fost
acordarea însăși a acestor privilegii. Oamenii respectivi, din justiție,
procuratură sau armată, au deja prin lege niște salarii suficiente pentru a-și
asigura fără probleme, prin cotizația lunară, pensii peste suta de milioane. E
mai mult decît suficient, și prin asta le sînt recompensate „sacrificiile”.
Chiar nu mai e nevoie de nicio pensie specială, așa cum se prezintă sistemul în
multe țări europene. Cînd cineva își alege o meserie, o face nu pentru a cere
privilegii, ci cunoscînd riscurile. Veselia cu care parlamentul a aprobat
supraimpozitarea pensiilor, știind sigur că ea va fi respinsă de CCR pentru că este ilegală (de unde a apărut
o nouă cotă de impozitare pe lîngă cele actualmente precizate de lege?), este
unul dintre cele mai grețoase spectacole de demagogie din ultimele legislaturi,
care nu au dus lipsă deloc de astfel de momente jenante.
care se acordă pensii suplimentare pentru anume categorii, dincolo de partea de
contributivitate, sînt atît de bine făcute, încît e imposibil să fie anulate.
Chestiunea nu este legală, ci morală. D-na Weber spunea cu nonșalanță că ar fi
imoral să le iei oamenilor un drept cîștigat, care ar recompensa niște inevitabile
restricții de drepturi civice. Total falsă teza d-nei avocat. Imorală a fost
acordarea însăși a acestor privilegii. Oamenii respectivi, din justiție,
procuratură sau armată, au deja prin lege niște salarii suficiente pentru a-și
asigura fără probleme, prin cotizația lunară, pensii peste suta de milioane. E
mai mult decît suficient, și prin asta le sînt recompensate „sacrificiile”.
Chiar nu mai e nevoie de nicio pensie specială, așa cum se prezintă sistemul în
multe țări europene. Cînd cineva își alege o meserie, o face nu pentru a cere
privilegii, ci cunoscînd riscurile. Veselia cu care parlamentul a aprobat
supraimpozitarea pensiilor, știind sigur că ea va fi respinsă de CCR pentru că este ilegală (de unde a apărut
o nouă cotă de impozitare pe lîngă cele actualmente precizate de lege?), este
unul dintre cele mai grețoase spectacole de demagogie din ultimele legislaturi,
care nu au dus lipsă deloc de astfel de momente jenante.
D-na Weber, de al cărei
nivel profesional am ajuns să mă îndoiesc tare, invoca, pentru lumea justiției,
aceste venituri exorbitante (ar trebui publicate odată și odată) ca obligatorii
pentru păstrarea obiectivității actului de justiție. Mi se pare o enormitate.
Așa ceva se învață la facultățile de drept? Nu este această obiectivitate
elementul prim al deontologiei profesionale? Este ca și cum un doctor ar cere
un salariu de 1 milion de euro să spunem, pe motiv că altfel te operează pe
creier în loc de genunchi. Cum să recompensezi pe cineva că nu se lasă corupt? Un
judecător trebuie să fie corect și imparțial chiar dacă ar avea salariul mediu
pe economie. Societatea noastră civilă (pe scurt, „neamul” profund analfabet
civic) a reacționat tîrziu spre deloc, pentru că asemenea legi aberante
trebuiau prevenite, nu lăsate să-și producă efecte ce nu mai pot fi înlăturate.
nivel profesional am ajuns să mă îndoiesc tare, invoca, pentru lumea justiției,
aceste venituri exorbitante (ar trebui publicate odată și odată) ca obligatorii
pentru păstrarea obiectivității actului de justiție. Mi se pare o enormitate.
Așa ceva se învață la facultățile de drept? Nu este această obiectivitate
elementul prim al deontologiei profesionale? Este ca și cum un doctor ar cere
un salariu de 1 milion de euro să spunem, pe motiv că altfel te operează pe
creier în loc de genunchi. Cum să recompensezi pe cineva că nu se lasă corupt? Un
judecător trebuie să fie corect și imparțial chiar dacă ar avea salariul mediu
pe economie. Societatea noastră civilă (pe scurt, „neamul” profund analfabet
civic) a reacționat tîrziu spre deloc, pentru că asemenea legi aberante
trebuiau prevenite, nu lăsate să-și producă efecte ce nu mai pot fi înlăturate.
Pensia din România este incredibil de mică raportat la nivelul european. Asta
pentru că salariile au fost mult mai mici. Și pentru că socialismul nostru de
azi, tencuit cu lavabilă de capitalism, risipește bugetul pe ajutoare sociale
și pensii la vîrste incredibile, cînd omul este perfect apt de muncă. Adăugăm
procentul celor plecați din țară, munca la negru, îmbătrînirea galopantă a
populației, scăderea dramatică a populației ocupate, criza mondială… și
tabloul dezastrului e complet. Cum să risipești energia spirituală și materială
a țării cu asemenea dezbateri inutile?
pentru că salariile au fost mult mai mici. Și pentru că socialismul nostru de
azi, tencuit cu lavabilă de capitalism, risipește bugetul pe ajutoare sociale
și pensii la vîrste incredibile, cînd omul este perfect apt de muncă. Adăugăm
procentul celor plecați din țară, munca la negru, îmbătrînirea galopantă a
populației, scăderea dramatică a populației ocupate, criza mondială… și
tabloul dezastrului e complet. Cum să risipești energia spirituală și materială
a țării cu asemenea dezbateri inutile?
Din nou,
totul este văzut strict electoral, și percep asta ca pe un blestem. De la
testările de covid la politica monetară a BNR, totul se molipsește electoral.
Învățămîntul decade într-un ritm impresionant, însușindu-și fără discuție toate
clișeele corectitudinii politice și pedagogiei non-restrictive. De acolo vin
necazurile. Lipsa de reacție publică.
totul este văzut strict electoral, și percep asta ca pe un blestem. De la
testările de covid la politica monetară a BNR, totul se molipsește electoral.
Învățămîntul decade într-un ritm impresionant, însușindu-și fără discuție toate
clișeele corectitudinii politice și pedagogiei non-restrictive. De acolo vin
necazurile. Lipsa de reacție publică.
Revin însă la
pensiile speciale, cărora mai întîi le-au schimbat numele, considerînd că astfel
le „justifică” în vreun fel. Ca și cum „pensiile de serviciu” nu aduc, în fond,
aceeași pagubă la buget. Ce structură socială are România? Privilegiații și
restul. E simplu. Iar ăștia încearcă să ne convingă că așa e normal și că ei se
sacrifică pentru noi…
pensiile speciale, cărora mai întîi le-au schimbat numele, considerînd că astfel
le „justifică” în vreun fel. Ca și cum „pensiile de serviciu” nu aduc, în fond,
aceeași pagubă la buget. Ce structură socială are România? Privilegiații și
restul. E simplu. Iar ăștia încearcă să ne convingă că așa e normal și că ei se
sacrifică pentru noi…
Christian CRĂCIUN
Bine scris ! Excelent articol.
Felicitări, domnule profesor! O abordare extrem de reală și este atât de trist tot ce se întâmplă…