Primul…nu dovedește nimic! Este vorba despre aniversarea cu mare tam-tam a constituirii PNL. „Lung prilej de vorbe…” și atît. PNL-ul de azi nu are absolut nicio legătură cu acela al Brătienilor, abuziv și insistent evocați. Distanța dintre ele este precum cea dintre România și America. Un vers celebru pe care domnii și doamnele liberale nu l-au făcut la școală (pentru că au distrus printre altele și școala) spune cam așa: Gloria străbună pe străbuni cinstește. Deci nu pe noi, care ne abordăm arogant meritele lor la rever, ca și cum alde Mihăiță Calimente, Puiu Hașotti, Tudor Barbu, Teodor Atanasiu et comp. ar fi copilărit la Florica și abia ar fi venit la congres de la un dineu cu Regina Maria. Caraghioși! – vorba unui anti-liberal de pe vremea „aceea”, de pe la noi de la Ploiești, a adevăraților „roșii” (apelativul lui Eminescu). Istoria „adevărată” o dezvăluie în doar cîteva rînduri Sebastian Lăzăroiu: „Câtă lipsă de onoare! Maeştrii nerespectării înţelegerilor de-a lungul timpului au fost liberalii. În 1992 au trădat CDR, în 2000 l-au trădat pe Constantinescu, în 2007 pe Băsescu, în 2012 pe UDMR-işti (să ne amintim că USL a semnat protocol cu ei în septembrie, dar PNL-işti s-au opus să fie luaţi în guvern), in 2014 pe PSD-iști și azi pe PDL-iști”. Scurt și cuprinzător!
Eu cred că absența unei autentice direcții liberale în gîndirea noastră socio-politică (cel puțin în sectorul decizional) este carența noastră de calciu care ne cocoșează viitorul. Liberalii din partidul cu acest nume nu sunt decît eșalonul doi, de rezervă, al comunistoizilor PSD-iști. Legată într-un fel de aceste împăunări stupide de aniversare care n-a fost decît o însușire abuzivă de blazon este și chestiunea dublării alocației pentru copii. Politicienii noștri nu au deloc exercițiul analizei cauză – efect și nici curajul de a fi de partea adevărului nu a „poporului” („poporul” nu are totdeauna dreptate, în ciuda a ceea ce spun stîngiștii și teoreticienii populismelor de orice nuanță).
Sentimentalul: „ce bine că familiile vor avea mai mulți bani pentru copii” ar trebui corectat cu răceala studiului socio-economico-demografic. În familiile care trăiesc numai din alocația copiilor, dublarea acesteia nu va însemna decît mai mulți bani pentru băutura unuia sau ambilor părinți. În lipsa unui sistem integrat și bine gîndit de ajutorare a familiilor sărace pe mai multe paliere (în care banii nu sunt neapărat elementul principal), nu folosește la nimic mărirea alocației. Și mai ales nu va duce, pe termen lung, la sperata creștere demografică ci dimpotrivă, la creșterea părții din populație care se vrea asistată social. Și așa avem procente incredibile din populație care nu produc, ci doar așteaptă ziua cînd poștașul distribuie ajutoarele. Dacă renunțăm la populisme ieftine, am fi văzut la televiziuni nu politicieni din toate partidele plini de miere în legătură cu intențiile lor ca „poporul” să o ducă bine. Ci economiști, sociologi, antropologi, specialiști în asistența socială etc. care să justifice dacă mărirea aceasta va avea efecte pozitive pe mai tîrziu. Parcă văd sprîncene ridicate: cum să fie rău să primești bani mai mulți? Simplu: gîndiți-vă cîte din „măririle” de salarii, burse, ajutoare etc. din ultimele decenii nu au fost destul de rapid „înghițite” de creșteri ulterioare ale prețurilor, crize financiare sau economice. Folosind aceste „măriri” ca trambuline electorale, politicienii și-au atins doar scopul lor imediat de a accede la putere. Pentru că omul ține minte: cutare mi-a mărit pensia, dar nu mai ține minte că imediat s-a scumpit benzina sau s-a devalorizat leul și, de fapt, nu s-a ales de nimic. Dacă presa și-ar îndeplini cum trebuie funcția mnemică, nu doar pe cea de drog informațional, populația s-ar întreba măcar cum de tandemul PSD – PNL are acum bani de aruncat (asta sunt!), dacă nu cumva asta se datorește hulitului, înjuratului, detestatului, bunului de spînzurat Boc (cu Băsescu în cîrcă, firește!), cel care a tăiat salariile cam cum chirurgul amputează un membru ca să nu moară pacientul. Vedem acum că în Bucureștiul păzit sanitar de legendarul Arafat, nu avem nici măcar o saltea gonflabilă prin care să poată fi salvați cei de la etaje în caz de dezastru. Asta în așteptarea marelui cutremur. Asta e o veste bună, măcar sfîrșitul ne va fi scurt, scutit de agonie. În timp ce ei își aprobă pe șestache alte și alte imunități.
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!