Nici un alt președinte din cei trei din era noastră nu a fost supus la atîtea critici, în atît de puțin timp, chiar înainte de a prelua funcția. Prima iluzie la care trebuie să renunțăm este aceea că putem avea alt fel de președinte decît unul jucător. S-a rîs mult de formula lui Băsescu, dar ea s-a dovedit singura viabilă pentru societatea și mentalul nostru colectiv. Un președinte încuiat în Cotroceni e tot ce ne lipsește. O altă iluzie la care dl. Iohannis trebuie să renunțe urgent e aceea că poate trăi „normal”. Nici asta nu se potrivește cu așteptările românilor. Vă aduceți aminte începutul primului mandat Băsescu, cînd acesta încă mai credea că se poate duce la Golden Blitz ca oricare cetățean, să bea o bere? S-a repliat repede, pentru că noi nu suntem în Cehia unde Havel, președintele, se putea duce seara într-o cafenea să cînte jazz și să bea cu prietenii. Sau, se spune, se putea da cu rolele prin Hrad. De asta își va da seama și dl. Iohannis, că, din păcate, nu se mai poate întîlni cu cine vrea, nu se poate duce la biserică, nu își poate petrece revelionul cum vrea ș.a.m.d.
Pe de altă parte, dl. Iohannis nu este președinte de Facebook. Comunicarea sa se cuvine să fie de cu totul altă natură, chiar dacă Rețeaua a avut un rol atît de important în alegerea sa. Primele sale gesturi politice au fost pline de ambiguități. Mai întîi numirea consilierilor. Cu opțiuni eufemistic spus nefericite. Aici am mari nedumeriri în legătură cu purtătoarea sa de cuvînt, dna. Tatiana Niculescu Bran. Și domnia sa comunică pe FB, atunci cînd noi avem nevoie de luări de poziție oficiale. Au avut loc întîlniri dintre președinte și primul ministru despre care nu am aflat nimic. Or, lăsat să-și facă mendrele dl. Ponta e foarte periculos. Reptilelor le priește umbra, Băsescu i-a învins aducîndu-i tot timpul la lumină, de la bilețelul roz la filmulețul cu MTO. Știm asta deja pe pielea noastră. Dacă vrea să lupte „discret”, dl. Iohannis nu are nicio șansă. Prioritatea zero pentru domnia sa (dacă vrea să-și ducă la îndeplinire excelentul proiect expus în discursul de învestitură și asupra căruia presa a insistat inexplicabil de puțin; sau explicabil, pentru că este incapabilă de o discuție de idei, coborînd totul în derizoriu și cancan) ar trebui să fie schimbarea acestui personaj toxic în sine și prin ceea ce simbolizează. Să nu mai vedem că pușcăriașii gen Năstase, Voiculescu, Becali, Vîntu ne dau continuu lecții de conduită.
Apropo, m-am arătat nepermis de optimist, iată că acum plagiatorul a născocit chestia cu renunțarea la doctorat care să-l exonereze de răspunderile penale, materiale, morale și politice ale gestului său. Cu complicitatea Famigliei politico-mediatice al cărui apărător este. Revin la doamna Bran însă, domnia sa a reacționat mai mult ca o gospodină, cu țîfnă și aer de bîrfă, nemulțumită de culoarea perdelelor și uniforma chelnerilor de la Cotroceni. A fost un scandal în legătură cu decorarea dlui. Octav Bjoza, președintele AFDPR. Mă înscriu în contra multor comentatori „de bine” și socotesc această decorare ca un gest de normalitate într-o țară care-și asumă trecutul. Ei bine, în fața avalanșei de acuze că ar fi decorat un om cu adeziuni legionare, președintele sau purtătorul său de cuvînt ar fi trebuit să aibă o reacție rapidă și fermă. Din cîte știu, nu a existat. Nu sunt de acord nici cu dezabuzații de profesie care se arată deja dezamăgiți profund de ce a făcut sau nu a făcut președintele. Mai e nevoie de mult timp pentru a da primele judecăți pertinente. Și mai e ceva important: omul acesta are nevoie de noi, trebuie să fim prezenți așa cum am fost în ziua de 16 noiembrie. Iluzia că „i-am învins” e doar o iluzie, asta nu se petrece printr-un gest singular, ci e un proces de lungă durată și organizare. Or, pe acest teren „ei” sunt mult mai bine antrenați și organizați. Nu vedeți cîte porcării au făcut din noiembrie încoace, cît de prezenți sunt pe toate canalele media, extrem de ofensivi? Au inventat rapid și o „diasporă” care cică protestează contra numirii lui MRU în funcția de consilier personal al președintelui. Superb acest substantiv colectiv, „diaspora”! Chiar toată? E un semn bun că un politician de foarte bună calitate cum este Mihai Răzvan Ungureanu le stă unora în gît. Sigur că peste 10 ani, la încheierea celui de-al doilea mandat Iohannis, vom fi uitat de mult toate chestiile astea. Care vor fi cele de care ne vom aduce aminte?
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!