(P) Ortopedia SanConfind își continuă dezvoltarea și va avea, în curând, și o ramură pediatrică. Doctorul Cristian Oana, ortoped pediatru cu o bogată experiență profesională – care vine din București, unde a lucrat în câteva dintre cele mai importante spitale ale Capitalei, va semna în următoarele zile un contract de colaborare cu Centrul Medical SanConfind, în urma căruia medicul bucureștean va acorda consultații și îngrijiri copiilor cu probleme ortopedice în cabinetul de specialitate al Policlinicii SanConfind din Poiana Câmpina. De altfel, domnul doctor are un site personal bine conceput, denumit ortopedie-pediatrica.ro, în care sunt articole despre principalele afecțiuni ortopedice la copii (în special, la bebeluși). Interviul de mai jos vine în sprijinul celor care vor să îl cunoască mai bine pe viitorul ortoped pediatru de la SanConfind.
- V-aș ruga să ne spuneți, la început, câteva cuvinte despre cariera dvs profesională.
Sunt ortoped pediatru de 20 de ani. Am studiat în rezidențiat la Spitalul ”Grigore Alexandrescu”, parcurgând însă stagii și la Spitalul ”Foișor” și Spitalul Universitar din București. Am competență în ecografia aparatului locomotor, iar acest lucru mă ajută în diagnosticul displaziei de șold la nou-născut. Colaborarea mea cu Policlinica SanConfind va fi reprezentată, în mare măsură, de consultațiile dedicate bebelușilor și copiilor, cu realizarea unor ecografii de șold. Aceste investigații sunt absolut necesare pentru nou-născuți, având în vedere că malformațiile la nivelul articulatiei șoldului sunt prezente la aproape 5% dintre micuți. Nedepistate la timp, afecțiunile respective pot duce la apariția luxației congenitale de șold, care se poate transforma, pe termen lung, într-un handicap pe viață. Precizez că ecografia de șold este singura modalitate imagistică pentru depistarea precoce a luxației congenitale de șold, a displaziei de dezvoltare a șoldului la nou-născuti și sugari.
- ”Pacientul nostru, clientul nostru” sună cam comercial. Totuși, toată munca unui doctor se învârte în jurul pacientului. Care ar fi cea mai bună abordare în relația medic-pacient?
Încă din facultate, profesorii noștri ne-au atras atenția că, oricât de ușor ți-ar părea un abord sau o intervenție chirurgicală, sunt variante în care descoperi intraoperator că lucrurile nu stau chiar așa. Pacientul din fața ta trebuie tratat cu respect, pentru că el și-a pus sănătatea în mâinile tale. Nu îți permiți să fii superficial, oricât de banal sau des întâlnit este diagnosticul pe care l-ai pus, ori intervenția pe care o faci. Pentru doctor, pacientul este unic. Experienta ta poate fi înșelătoare, dar momentul prezent nu ai voie să-l ratezi. Puțini înțeleg, de fapt, presiunea pe care o pune un chirurg pe el însuși în timpul unei intervenții. Pentru fiecare moment al operației este o pregătire în spate legată strict de pacientul din fața ta (revezi diagnosticul diferențiat, revezi abordul, intervenția și variantele anatomice). Ceea ce pare din exterior o rutină este, de fapt, o muncă intensă.
- Având în vedere că segmentele osoase și articulațiile sunt mai mici și mai firave la copii decât la adulți, se poate spune că ortopedia pediatrică este mai migaloasă decât ortopedia destinată adulților?
În meseria mea, există, mai degrabă, principii de tratament adecvate copilului. Fiind în creștere, acesta are, la nivelul oaselor lungi, cartilaje de creștere active de care ții cont în recomandarea și aplicarea tratamentului. Din acest motiv, în cazul fracturilor sunt situații în care se permite o reducere incompletă și un tratament mai puțin agresiv, cu rezultate foarte bune în timp prin capacitatea de remodelare a osului. Există și reversul: atunci când un cartilaj de creștere este distrus, aceasta duce, în timp, la o deformare inexistentă în momentul consultului inițial. Recuperarea este, în general, mai facilă, copiii având o stare generală de sănătate mai bună decât adulții. Procedeele diferă, bineînțeles, în funcție de fiecare în parte.
- Cât de importantă este în pediatrie relația medicului cu părinții pacientului?
Este important să găsesc căi de comunicare atât cu pacientul, cât și cu părinții lui. Fiind o specialitate pediatrică, deciziile în ceea ce privește pacientul și complianța la tratament sunt legate de părinți. Sunt destule situatii în care urmărirea se face pe câțiva ani sau chiar până la sfârșitul creșterii, și doar o înțelegere a situației și o comunicare bună vor asigura acest lucru.
- Care sunt primele impresii despre Spitalul SanConfind?
La SanConfind, am văzut un spital modern cu oameni deschiși la ideile mele, și cu care pot colabora. Pentru mine este important respectul pe care îl porți pacientului. La intrarea în cabinet, îți dorești pacienți cât mai puțin stresați. Serviciile pe care le ofer sunt cu plata, așa că eu pun presiune pe informarea pacientului și pe organizare, pentru a exista cât mai puține semne de întrebare sau nemulțumiri.
