Știri

Dr. Irina Minescu, managerul Spitalului de Psihiatrie Voila: “Spitalul de psihiatrie de azi nu mai este cel de acum 20 ani”

“Nu aş fi ajuns aici fără familia mea: părinţii şi sora mea, care mă susţin indiferent de circumstanţe şi fără soţul meu, pe înţelegerea căruia m-am bazat dintotdeauna” – sunt cuvintele de mulţumire pe care noul manager al Spitalului de Psihiatrie Voila le adresează celor apropiaţi prin intermediul publicaţiei noastre. 
Dr. Irina Minescu a fost numită în funcţie în urma concursului care a avut loc acum două săptămâni. Este genul de persoană care poate să îi inspire pe cei din jur, să-i motiveze şi să-i influenţeze pozitiv, calităţi esenţiale pentru un conducător. Este omul potrivit la locul potrivit! 
– De ce medic psihiatru?
– Am teminat Facultatea de Medicină la Bucureşti, în 2002, în cadrul UMF „Carol Davila”. La rezidenţiat mi-am ales specialitatea de psihiatrie pediatrică (psihiatria copilului şi adolescentului), întrucât pendulam între a-mi alege pediatrie sau psihiatrie şi am găsit o specialitate care le îmbina. Dincolo de asta, psihiatria pediatrică m-a atras deoarece, în afara patologiei psihiatrice, include şi o mare parte de educaţie, educaţie a părinţilor în raport cu comportmentul lor faţă de copii, domeniu care mă pasionează mult, dezvoltarea normală a copilului şi variantele ei, care te pot duce, uneori, cu gândul la boală, dar care sunt doar etape normale de dezvoltare.
– Sunteţi născută la Ploieşti, aţi studiat în Bucureşti şi acum profesaţi la Câmpina. Cum aţi ajuns aici?
– În Câmpina am ajuns în 2008 şi datorez acest lucru doctoriţei Renata Iosifescu, medic la Spitalul Voila, pe care am întâlnit-o participând la un curs de consiliere psihoterapică, tot la Bucureşti, unde dumneai era lector şi unde a anunţat că se caută un psihiatru de copii pentru Spitalul Voila. Participând şi câştigând concursul pentru ocuparea postului de medic de psihiatrie pediatrică, din 2008 am lucrat aici pe secţiile de copii. Am devenit iniţial şef de secţie, cu delegaţie la secţia Sanatorială, apoi coordonator al ambelor secţii, fiind ulterior, ca şi în prezent, medic în cadrul Compartimentului de psihiatrie pediatrică-acuţi. În mai 2010 am fost numită director medical interimar al spitalului, ulterior ocupând postul prin concurs până în 2012 (iulie). A urmat perioada de întrerupere a activităţii, deoarece am devenit mamă în octombrie 2012. M-am reîntors în septembrie 2013.
– Cum aţi ajuns să ocupaţia poziţia de manager interimar al spitalului?
– La începutul anului 2014, domnul primar Horia Tiseanu mi-a făcut o propunere, dacă aş accepta postul de manager interimar (fiind nevoit să facă acest lucru, deoarece fostul manager avea probleme legate de incompatibilităţi). Am acceptat, devenind manager interimar şi, ulterior, înscriindu-mă la concurs, pe care l-am şi câştigat, am devenit managerul Spitalului de Psihiatre Voila. 
– Ce v-a determinat să participaţi la concurs?
– M-a motivat dorinţa de a aduce o contribuţie, cât de mică, la schimbarea psihiatriei – în ceea ce priveste spitalul şi activitatea medicală de aici, dar şi o schimbare în percepţia oamenilor despre ce mai înseamnă astăzi psihiatrie. Consider această implicare ca o datorie a generaţiei mele – (“Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?”) – de a duce mai departe lucrurile spre mai bine şi, în mod particular, de a duce renumele Spitalului Voila mai departe, de a-i creşte prestigiul, activitatea, de a da un plus de valoare locului în care muncesc zilnic.
– Acum jucaţi un rol dublu în activitatea instituţiei. Cum vă descurcaţi?
– Da, în prezent, am un rol dublu în spital: de medic şi de “administrator”, mai bine spus reprezentant legal, aspecte pe care le îmbin. Nu am renunţat la a face gărzi, deşi puteam. Medicina este prima mea dragoste! Întotdeauna am vrut să fiu doctoriţă! Nu este uşor să le faci pe amândouă, dar care lucru este uşor pe lume?! Ceea ce îmi aduce o oarecare tristeţe este că timpul petrecut cu micii pacienţi e mai puţin decât altă dată, însă încerc să compensez cumva, depăşind orele de program obligatoriu.
– Care este primul obiectiv pe care vreţi să-l atingeţi în calitate de manager?
– Primul meu obiectiv în spital este de a diversifica paleta de servicii medicale oferite, respectiv prin introducerea internărilor de zi, programe specializate pentru problematica legată de consumul de alcool şi dezvoltareaa terapiilor complementare – art-terapie, terapie ocupaţională, meloterapia şi ergoterpia, iniţiând în acest sens colaborări cu ONG-uri cu vechime în acest domeniu al sănătăţii mintale. Va urma îmbunătăţirea condiţiilor hoteliere, continuarea unei strategii anterioare, în prezent fiind renovate doar 4 pavilioane din 11, celelalte necesitând modificări capitale, pe care avem speranţe că le vom putea face cu bani de la Ministerul Sănătăţii, plus cota parte de la Primăria Câmpina. În tot acest timp o să fac şi o să implementez şi o strategie de promovare a brandului spitalului şi deschiderea lui către comunitate.
– Ce vreţi să schimbaţi în această instituţie?
– Creşterea nivelului de pregătire şi informare al personalului mediu sanitar (asistenţi, infirmieri) prin cursuri interne sau trimiteri la specializări. Personalul mediu-sanitar care lucrează la psihiatrie are nevoie şi de un bagaj de cunoştinţe de nursing psihiatric, de comunicare interpersonală, cunoştinţe de semiologie psihiatrică, care nu se predau în şcolile de asistenţi în amănunt, în cel mai bun caz doar se aminteşte despre ele.
– Cum ar trebui să perceapă oamenii în zilele noastre un spital de psihiatrie?
– Spitalul de psihiatrie de azi nu mai este cel de acum 20 ani. Acum există molecule medicamentose noi, care fac ca episoadele de boală să fie mai scurte şi mai puţin zgomotoase, scăzând internările pentru patologia psihiatrică majoră şi crescând internările pentru depresii uşoare, anxietate, tulburări legate de consumul de acool. Nu mai e nevoie ca majoritatea bolnavilor, cum era odată, să fie ţinuţi izolaţi, închişi. 
– Ce fel de pacienţi ajung la Voila? Sunt din toate păturile sociale?
– Avem pacienţi din toate păturile sociale. Boala nu alege, dar nu pot să nu menţionez că în patologia psihică, atât la adulţi cât şi la copii, mediul social şi familial are o contribuţie foarte mare, în sensul că reprezintă atât un factor vulnerabilizant al psihicului şi, mai mult decât atât, putând avea şi rol de factor de declanşare/trigger al bolii psihice, de menţinere a ei şi un rol deosebit de important în recuperarea/ reabilitarea pacientului psihic după episodul acut de boală. Astfel, procentul pacienţilor cu condiţii socio-familiale precare este mai mare.
– Ce venituri are spitalul? Există sponsorizări?
– Veniturile spitalului sunt 97% din contractul cu CAS. Donaţii şi sponsorizări există, însă nu au o valoare foarte mare şi au fost în special făcute pentru secţiile de copii. Ne dorim să găsim sponsori, mai ales pentru terapiile complementare, prin dezvoltarea Asociaţiei Spitalului Voila, care a fost înfiinţată în acest scop, de sprijin al instituţiei.
– Instituţia dispune de toate dotările de care are nevoie?
– Nu ne plângem de dotări, din fericire avem cu ce să ne facem treaba şi suntem avantajaţi, spre deosebire de alte specialităţi medicale, că nevoile de dotări cu aparatură nu sunt foarte costisitoare. Avem electroencefalograf, electrocardiografe, dotări performante ale laboratorului.
– Personalul este suficient?
– Încadrarea cu personal este la limita inferioară. Avem acoperite gărzile, serviciile pe fiecare secţie, însă vor exista suplimentări, întrucât, în ultima perioadă, prin pensionări, s-au mai vacantat posturi de asistenţi medicali şi îngrijitori. E o contradicţie aici… Deşi nevoia de personal la psihiatrie ar fi mult mai mare, pentru a putea fiecare bolnav să beneficieze de şi mai multă atenţie din partea echipei terapeutice (medic, asistent, psiholog), încadrările bugetare şi reglementările legale în vigoare nu ne permit să funcţionăm pe o încadrare mai mare cu personal. Cheltuielile cu salariile nu ar mai putea fi acoperite în condiţiile actuale.
– Ce vă motivează cel mai mult în viaţă?
– Mă motivează iubirea de oameni, dorinţa de a aduce o contribuţie la mai binele aproapelui, la mai binele societăţii. Să laşi ceva în plus pe lângă ce ai primit tu. În meseria de medic nimic nu se compară cu zâmbetul pe care îl vezi pe faţa pacientului tău, cu mulţumescul pe care ţi-l spune, din toată inima, pentru că ”l-ai făcut bine”… Acest sentiment m-a motivat zi de zi în profesia mea! Şi este motivul pentru care îmi menţin activitatea medicală zilnică.
În altă ordine de idei, cred în capacitatea oamenilor de a deveni mai buni şi, de multe ori, vreau să-i determin să vadă cât sunt de buni, că pot face lucruri minunate fără să ştie, să-i fac de fapt să realizeze acest lucru. E important să-ţi deschidă cineva ochii la un moment dat şi să te vezi. Şi mai cred în reuşită! În reuşita personală. Cred că dacă vrei cu tot dinadinsul să ajungi sau să obţii ceva, străduindu-te zi de zi, vei ajunge acolo cu forţe proprii şi profitând de împrejurări, care deşi par sau chiar sunt potrivnice uneori, le poţi întoarce în favoarea ta dacă “eşti acolo” să le vezi.
Andreea Ştefan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare