Cronica unei sărbători meritate: 20 de ani în slujba comunităţii câmpinene şi a presei

Publicăm astăzi două cronici legate de acelaşi eveniment, sărbătorirea a 20 de ani de activitate a ziarului Oglinda de Azi. Două cronici care descriu în mod diferit aceeaşi
poveste văzută prin ochii a doi ziarişti cu experienţă care vin din generaţii diferite: Adrian Brad şi Serghie Bucur. Puse cap la cap, cele două
articole întregesc tabloul unei sărbători meritate, la care ne-au onorat cu prezenţa mulţi oameni valoroşi. 

În tinerețile mele tot mai îndepărtate, mai exact prin anii de liceu, când voiam să tachinez ștrengărește un prieten mai puțin ștrengar decât mine, îmi plăcea să îl pun la încercare, aplicându-i o glumă care pe mine mă distra foarte tare, pentru că mi se părea că are ceva din parfumul unui oracol antic, dar și puțină profunzime metafizică. Așa mi se părea mie. Concret, îi puneam colegului mai puțin ieșit din casă o întrebare pe care bănuiam că nu a mai auzit-o: „Măi, Gigele, tu știi care-i deosebirea dintre tine și o oglindă?”. „Hai, mă, lasă-mă-n pace, că n-am chef de glume”, îmi răspundea Gigel, încercând o eschivă. „Zi, mă, nu te izmeni… știi?”, insistam eu, încolțindu-mi prada. „Du-te, bă, cu caterinca ta de doi bani, că n-am chef de așa ceva”, căuta Gigel să ridice un zid protector imaginar din zicerile sale defensive, șubrede, scârțâind pe la toate încheieturile și prevestind o capitulare necondiționată. „Haide, bă, că nu ți-am băgat mâna în buzunar să te fur. Zi dacă știi, dar zi și dacă nu știi, că nu mă supăr!”, mai încercam eu, cu ultimele forțe, o canonadă verbală, finală și decisivă. „Nu știu, mă… știi tu?”, îndulcea tonul amicul, fluturând steagul alb. „Da, Gigele, știu: o oglindă reflectă fără a vorbi, pe când tu vorbești fără a reflecta”, îi răspundeam victorios, luând la început o mimă serioasă, potrivită unui asemenea răspuns aproape profetic, după care pufneam în râs, spre amărăciunea lui Gigel, victima glumei mele răutăcioase. 

Nu aveam de unde să știu, la vremea aceea, că, peste 20 de ani, se va naște în Câmpina, metaforic vorbind, o „Oglindă” care și va reflecta, și va vorbi. Va reflecta (după puterile ei, deloc puține, precum și după limitele ei, deloc multe) realitățile vieții câmpinene din toate domeniile: administrație, politică, social, cultural, religios, sportiv etc. În același timp, va vorbi de fiecare dată, în împrejurări pline de necesitate, despre ce este mai bine pentru urbea noastră. Va vorbi mereu despre nedreptățile oamenilor care i-au solicitat ajutorul, dar și despre cei care se tem să-și facă publice nedreptățile îndurate, din diverse motive. Va vorbi apăsat și curajos despre lucrurile rele care se întâmplă la nivelul politicii locale, a administrației publice locale. Va vorbi despre tot ce i-a îndurerat pe câmpinenii de ieri și despre tot ce îi nemulțumește pe câmpinenii de azi, despre tot ce ne trebuie nouă, locuitorilor meleagurilor câmpinene, pentru a ne face așezarea mai frumoasă și mai prosperă. Și cu atât mai mult, nu aveam de unde să știu că, peste alți 20 de ani, la împlinirea a două decenii de existență a publicației Oglinda (căci despre ea este vorba), la evenimentul organizat cu prilejul acestei frumoase și neobișnuite aniversări, printre invitați aveam să mă găsesc și eu, ca unul care a pus umărul, în ultimii opt  ani, la dăinuirea acestui proiect îndrăzneț și lăudabil. Mulțumim tuturor celor care, în cei 20 de ani de existență a Oglinzii,  perioadă care acoperă aproape două generații, au fost alături de publicaţia noastră. Gigele, iartă-mă…

Data nașterii: 8 martie 1999

În ziua de 8 martie 1999 (sau poate în noaptea de dinaintea acestei date), cred că lui Florin Frățilă i s-a așezat pe creștetul capului un porumbel alb; porumbelul păcii și al înțelegerii. Iar pasărea, desigur, l-a făcut să înțeleagă ce era de înțeles. Astfel, cel care condusese, înainte vreme, câteva instituții de presă din Pravova, a realizat că a sosit momentul să înființeze un ziar local la Câmpina. Era o  întreprindere nu numai anevoioasă, ci aproape sinucigașă, pentru că, la drept vorbind, într-un oraș liniștit de provincie cum este Câmpina nu se întâmplă în fiecare zi evenimente care să merite a fi publicate într-un ziar, fie el și local. Ba, uneori, trece și o săptămână fără să se întâmple nimic deosebit. Or, un ziar local se hrănește și el, chiar dacă nu cu pofta unui ziar județean, nemaivorbind de cel național, cu evenimente care pot fi transformate în știri. Așa se face că, deși era un cotidian, Oglinda Câmpinei (numele de atunci al publicației), avea multe pagini cu știri despre evenimente naționale. Totuși, existau destule pagini în care era oglindită viața Câmpinei. Formatul publicației era unul aproape de buzunar, cât o pagină format A4, pentru că Florin Frățilă a cumpărat franciza de la Dan Diaconescu, cel care cu doi ani înainte pusese bazele Oglinzii naționale, având aceeași suprafață a paginilor. 

Gazetele câmpinene la sfârșit de secol XX

Oglinda nu a fost o premieră în peisajul publicistic al Câmpinei sfârșitului de secol XX, fiindcă înaintea ei, cu doi ani mai devreme, apăruse publicația „Partener”, condusă de Cătălin Florescu și Sanda Mocuța, dar aceasta era o publicație lunară, bine realizată, dar parcă prea mult așteptată de la un număr la altul. După ce, în decembrie 1999, avea să apară săptămânalul „Zarva” (condus de Georgică Severin), conducerea „Partener”-ului a decis să-și transforme gazeta într-un „partener” săptămânal al câmpinenilor. Așa se face că, în prima jumătate a anului 2000, când secolul trecut se pregătea să-și dea obștescul sfârșit, în Câmpina funcționau trei gazete (bașca două televiziuni și două posturi de radio, locale, dar nu este cazul aici să vorbim despre presa audio-vizuală a municipiului, care, de altfel, nici nu a rezistat prea multă vreme). Prin anii 2007-2008, aveau să dispară „Zarva” și „Prima Câmpina TV”, iar după alți câțiva ani, istoria publicisticii câmpinene avea să consemneze dispariția revistei Partener. Posturile de radio locale dispăruseră între timp. Trebuie spus, din capul locului, că în cele trei gazete lucrau foarte puțini ziariști profesioniști, cu facultatea absolvită. Cei mai mulți erau condeieri amatori, cu profesii diverse, cărora le-a plăcut să scrie încă din liceu, și care iubeau destul de mult limba română, cât să nu se facă de râs după ce articolele lor vedeau lumina tiparului. 

Deși la început au fost mulți confrați de breaslă care îî ironizau pe jurnaliștii de la „Oglinda” din cauza formatului de buzunar al revistei, până la urmă, „fițuica” ce purta numele orașului s-a dovedit a fi o buturugă mică, dar rezistentă, nu cea care răsturnat carul mare din folclorul românesc, ci numai cea care a știut să echilibreze în favoarea sa și să ducă pe drumul cel bun carul timpului scurs peste două decenii de jurnalism cu pasiune și sudoare. Se poate spune și așa, chiar dacă „Oglinda de Câmpina” a fost un cotidian în format mic doar vreo trei ani, după care s-a transformat într-un săptămânal ce apărea în formatul unui tabloid obișnuit, schimbânu-și numele în „Oglinda de azi”. 

Astăzi, Oglinda rămâne singura publicație tipărită din orașul nostru, având totodată și o ediție online, plus un cont de Facebook, unde este urmărită și de cititori mai tineri. Este o mare realizare faptul că municipiul câmpinean are o gazetă tipărită, având un tiraj semnificativ. Ca o comparație, Ploieștiul, care este de șapte ori mai mare decât Câmpina, are doar un singur ziar local tipărit, deci putem spune că presa scrisă câmpineană este comparabilă, ca pondere, cu presa scrisă din capitala județului. 

Întâlnirea de la Vila Barbizon

În seara zilei de joi, 21 martie, la Vila Barbizon (restaurată anul trecut de un arhitect câmpinean), s-a desfășurat evenimentului „Oglinda de azi – 20 de ani în slujba presei prahovene/ româneşti”, o întâlnire de gală a jurnaliştilor, a colaboratorilor și a clienților fideli (tradiționali cumpărători de publicitate) ai publicației noastre, fără de care Oglinda nu ar fi rezistat atâția ani. 

La eveniment au participat mulți oameni de seamă ai Câmpinei, onorând invitațiile personalități ale vieții economice, administrative și politice, medicale şi sanitare, culturale și sportive.

Desigur, Oglinda nu ar fi împlinit 20 de ani de trăire printre și pentru câmpineni fără cititorii ei fideli, dar pe toți aceștia nu i-am putut invita la eveniment din motive lesne de înțeles: nu ar fi încăput în spațiul vilei, oricât de generos pare acesta în condiții obișnuite. Însă ei rămân în spațiile inimilor care vibrează sincer în piepturile tuturor celor care colaborează pentru editarea acestei publicații iubite de localnici. Orice s-ar spune, avem credința că cititorii noștri sunt mulțumi cu spațiul acordat de Oglinda, în fiecare săptămână, tuturor problemelor concitadinilor care ne solicită ajutorul. 

Distincția de excelență „Vasile Goldiș”

La începutul întâlnirii celor care, în decurs de două decenii, au fost alături de cea mai longevivă publicaţie din zona Câmpina (şi una dintre puţinele care mai apar în prezent în format tipărit în presa din provincie), dintre jurnaliștii prezenți s-a remarcat delegaţia Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, condusă de preşedintele Doru Dinu Glăvan, care a transmis mesajul Uniunii şi, în semn de apreciere pentru performanţă şi profesionalism, a acordat publicaţiei noastre diploma de excelenţă „Vasile Goldiş”, una dintre cele mai importante distincţii ale acestei bresle profesionale.  

„Suntem onoraţi să ne aflăm azi aici şi să acordăm această distincţie importantă colegilor noştri de la Câmpina. O merită pe deplin, pentru tot ceea ce au făcut în ultimii 20 de ani în slujba presei româneşti” – a declarat Doru Dinu Glăvan.

Alocuțiuni din suflet 

Apoi, vizibil emoționat, a luat cuvântul fondatorul publicației, Florin Frățilă. Acesta a făcut un istoric al nașterii și devenirii ziarului Oglinda. Amfitrionul evenimentului a mulțumit tuturor celor prezenți, precum și tuturor cititorilor gazetei în care Câmpina s-a oglindit preț de două decenii. Adevărul jurnalistic, ca și adevărul juridic, nu este mereu același cu adevărul obiectiv. Florin Frățilă a promis că Oglinda va continua politica de aflare a adevărului tuturor evenimentelor – de orice fel ar fi ele – desfășurate în zona Câmpina și oglindite în paginile publicației. A urmat prof. Christian Crăciun, unul dintre cei mai buni eseiști români pe care îi are literatura română în acest moment. 

Eseistul a ținut să amintească de o perioadă fecundă din istoria Oglinzii, când în pagina din stânga semna un editorial consistent, la concurență cu prof. Constantin Trandafir, care semna pe pagina din dreapta, pe același spațiu editorial, tot un editorial. În ciuda poziționării celor două tablete, cea din stânga (a prof. Crăciun), exprima idei și concepții de dreapta, pe când cea din dreapta (a prof. Trandafir), promova politici și argumente de stînga. Acest lucru dădea publicației un echilibru editorial remarcabil. De altfel, Christian Crăciun a ținut să sublinieze, în fața asistenței, că niciodată nu i s-a impus ce să scrie. A scris întotdeauna, fără opreliști, ce a simțit și ce a vrut. Și de un tratament identic a avut parte și prof. Constantin Trandafir. Acesta din urmă, cu stilul său glumeț și pus pe șotii, a dorit să remarce întâlnirile cu prof. Crăciun din cadrul cenaclurilor literare organizate de scriitorii din zona Câmpina. „După ce ne-am întâlnit, dl. Crăciun, care este mai curajos decât sunt eu, s-a dat la mine… S-a dat la mine și… n-a câștigat nimeni. Am avut multe polemici, dar întotdeauna ne-am respectat”, le-a spus criticul literar celor prezenți. „De fapt, orice polemică trebuie să aibă doi învingători”, a conchis, la rândul său, Christian Crăciun. Managerul Spitalului Municipal, medicul primar chirurg Călin Tiu, a mărturisit că scapă foarte ușor atunci când soacra îl întreabă seara, după ce ajunge în locuința sa din București: „Ce se mai întâmplă prin Câmpina?” „Îi spun în fiecare marți seara tot ce scrie în Oglinda, și în acest fel, îi fac cea mai bună informare”, a mărturisit asistenței Călin Tiu.

Surpriza serii

Printre numeroşii invitaţi și-a făcut apariția unul surpriză: fondatorul mărcii Oglinda, Dan Diaconescu, omul alături de care, cu 20 de ani în urmă, Florin Frățilă începea această frumoasă aventură mediatică. Vădit emoţionat, jurnalistul şi teleastul Dan Diaconescu a subliniat că a ţinut să fie prezent la acest eveniment în semn de apreciere pentru întreaga activitate a colectivului redacţional de la Câmpina, dar mai ales pentru faptul că săptămânalul „Oglinda de azi”, continuatorul cotidianului „Oglinda Câmpinei” din 1999, este singura publicaţie, dintre cele din provincie, editate sub marca fondată de el, care a reuşit să reziste pe piaţa media românească. 

„Am ţinut să răspund invitaţiei colegilor de la Câmpina, pentru că le apreciez foarte mult munca şi consecvenţa. Am început împreună acum 20 de ani,  şi chiar dacă am colaborat numai doi sau trei ani, iată că după 20 de ani, această gazetă de provincie îşi continuă activitatea în slujba comunităţii şi a presei româneşti. E mare lucru să rezişti cu un ziar tipărit în zilele noastre. Vă doresc cât mai mulţi ani de aici înainte şi vă asigur de respectul meu” – a declarat tuturor celor prezenți Dan Diaconescu.

Mulțumiri ca la Oscar

Sigur că da, majoritatea vorbitorilor au apreciat longevitatea și calitatea publicației, dar și inspirația fondatorului ei, care, probabil, a conceput Oglinda și ca o afacere de familie (toată lumea trebuie să trăiască și să-și asigure surse de subzistență decente), dar și ca o întreprindere jurnalistică dedicată, din inimă, tuturor câmpinenilor, în special, a tuturor locuitorilor zonei din jurul orașului, în general. Mai toți cei care s-au perindat prin fața microfonului au exprimat mulțumiri aproape în genul celor de la Premiile Oscar. În final, aș aduce și eu vii mulțumiri colegilor din cadrul redacției și tehnoredacției, care m-au suportat atâția ani, dar și nenumărate mulțumiri tuturor celor care îmi citesc articolele sau celor care ar vrea să le citescă, dar, din varii motive, nu reușesc acest lucru. Cititorii publicației, ai mei – cu deosebire, mă fac să îmi crească stima de sine și mă umplu cu o căldură pe care mama, cel mai fidel cititor al meu, nu ar putea să mi-o inoculeze. 

Adrian BRAD

___________________________

Câmpina, joi 21 martie 2019. Încă de pe la ora 16, strada Vasile Alecsandri s-a animat sub pașii invitaților la aniversarea a două decenii de apariție continuă a ziarului OGLINDA de AZI.

Romantism

Ceva mai departe de remiza Pompierilor, pe stânga, tronează  un fermecător palat, denumit în consonanță cu romantismul emblematic al societății românești vechi, Vila BARBIZON. Proprietate particulară a d-lui Ion George Valentin, clădire cu turn și arcade colonate, în epoca 1950 – 1970, sediul  Comisariatului Militar al raionului Câmpina (de unde, în septembrie 1958 am plecat în armată, la Lugoj), vila cu rezonanță grigoresciană „Barbizon” a onorat sărbătorirea jubileului de 20 de ani ai ziarului OGLINDA de AZI. Primiți de june frumuseți, una mai atractivă ca alta, laolaltă cu Florin Frățilă, directorul-fondator al ziarului, oaspeții au fost întâmpinați cu îmbrățișări și cupe cu șampanie, într-o armonie indescriptibilă.

Lume subțire

Împărţită în mai multe categorii, se poate spune că lista invitaţilor a adus la un loc personalităţi din toate domeniile, de la ziarişti (Doru Dinu Glăvan – preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Firiţă Carp – ziarist, scriitor şi proprietarul editurii Detectiv Literar din Bucureşti, Dan Diaconescu – fondatorul Oglinzii bucureştene şi al OTV), reprezentanţi ai vieţii cultur-artistice şi ai ONG-urilor (sculptorul Alfred Dumitriu, scriitorul Ştefan Al. Saşa, Elena Murariu – preşedintele Fundaţiei AMUS, Adrian Dinu – preşedintele Şcolii Postliceale Sanitare „Dr. Dinu”, Florin Predescu – preşedintele Fundaţiei Zamolxes, Liviu Briciu – organizatorul Festivalului Jazz-Rock), foşti şi actuali semnatari de articole în gazetă (eseistul Christian Crăciun – editorialist, scriitorul Serghie Bucur – fost redactor şef, criticul şi istoricul literar Constantin Trandafir – fost editorialist, prof. Nicolae Geantă – redactor, prof. Alin Ciupală –  colaborator, prof. Alexandru Blanck – colaborator, istoricul Octavian Onea – colaborator, scriitorul Codruţ Constantinescu – colaborator, Mircea Teculescu – redactor, Traian Trufin – publicist, Mădălin Focşa – colaborator, Andreea Ştefan – redactor, Cristian Oprescu – redactor, Marian Marinescu – redactor, prof. Maria Dobrescu – redactor, Adrian Brad redactor, Alexandru Neculai – redactor), oameni de afaceri (Ioan Simion – preşedintele societăţii Confind, Anca Dumitrescu – director general Soceram, Alin Iosif – proprietar Watt Oferta, Virgil Guran – proprietarul Apă Talea, Florin Abagiu – administratorul firmei Seva, Adrian Moroianu – proprietarul SC Calliope Ploieşti, Adrian Moldoveanu – proprietarul Dimea Prest Construct, Ştefan Cârciu – proprietarul SC Liderfan Electric), oficialităţi politico-administrative (Petre Câmpeanu – fost primar al Câmpinei înainte de 1989, Gheorghe Tudor – fost primar, Horia Tiseanu – primarul în exerciţiu, Ionuţ Piţigoi – viceprimar, Mihai Şerbănoiu – fost preşedinte al PSD Câmpina, Enache Dragomir – consilier local, fost preşedinte al PNL Câmpina, Andrei Duran -consilier local, Alice Tudorache – directorul Direcţiei Economice, Dan Muşat – executor judecătoresc), până la cititori, care au ţinut să fie prezenţi la sărbătoarea celei mai longevive publicaţii din Câmpina. Sper să nu fi scăpat pe nimeni din vedere.

Cadru imagistic

În salonul principal al Vilei Barbizon, „patronat” de o excitantă statuie a Afroditei, oaspeții au avut prilejul unei scurte retrospective a celor 20 de ani de OGLINDA, de la primele apariții sub frontispiciul „Oglinda Câmpinei”, subtitrat  „Primul cotidian local de după Revoluție”, la cel  curent „Oglinda de Azi”, în simetrie cu galeria de Portrete semnate de maestrul Octavian Onea. 

Câteva exemplare ale volumului de publicistică „Rămân să disper printre ai mei” şi ale cărţii jurnal/ real fiction „Pacienţii politici” semnate de directorului ziarului, Florin Frăţilă și, separat, ale volumului „Circumstanţiale” semnat de Christian Crăciun, au stat alături de expoziţia de cărţi şi suplimente culturale editate de şi în colaborare cu ziarul „Oglinda de azi”.

Dintr-un buchet de flori „a pozat” panoplia cu semnăturile majorității invitaților, așternute printre decupaje ale titlurilor ziarului aniversat. 

Discursuri și Diplome

Invitat de Florin Frățilă să deschidă seria discursurilor, dl Dinu Doru Glăvan a elogiat performanța OGLINDEI câmpinene, datorată perseverenței fondatorului ei și curajului de a rezista în tot mai sălbatica tranziție, în special financiar, precum și redactorilor care de-a lungul anilor au scris-o, Domnia sa a oferit DIPLOMA de EXCELENȚĂ „VASILE GOLDIȘ” a UZPR, una dintre cele mai înalte distincţii ale acestei bresle, felicitându-l cordial pe directorul-proprietar al OGLINDEI de AZI. Aplaudate au fost elogioasele cuvinte de meritată laudă rostite de domnii Firiță Carp, Dan Diaconescu, Christian Crăciun,  Constantin Trandafir, Adrian Moroianu, Alin Daniel Ciupală, Nicolae Geantă, dr. Călin Tiu, de doamnele Murariu și respectiv Șovăială. Finalmente, Florin Frățilă a acordat Diplome de Excelență şi de Merit jubiliare tuturor colaboratorilor care au fost aproape de acest demers jurnalistic în cei 20 de ani. 

Un tentant bufet suedez, în acord cu un recital vocal-instrumental asigurat şi tinerii Vlad Briciu şi Lavinia Pisăliţă au completat ambianța unei sărbători meritate descrise elogios şi de scriitorul şi ziaristul bucureştean Firiţă Carp: 

„Dintre surprizele zilelor de marți, una ne-a întâmpinat aseară, pe Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, și pe subsemnatul, la Câmpina, în ținuta de gală a unei aniversări. Ziarul de aici, un săptămânal de informații care se numește sugestiv OGLINDA DE AZI, tocmai împlinea douăzeci de ani de la fondare. Ei și ce, va putea spune oricine, mai puțin jurnaliștii care au redactat măcar o știre și au bătut măcar o dată drumul de la fapt la semnificația lui, fără să mai punem în discuție emoțiile nașterii fiecărei ediții, care de multe ori mie mi se par invers proporționale cu mărimea publicației respective. Căci nu este deloc ușor, simplu nici pe atât, să ții în viață o publicație, mai ales în vremuri nesigure.Și, ca să revin la ideea de început, vreau să spun că surpriza a constat în faptul că, deși eram convins că știu toate lucrurile importante ce se petrec la Câmpina, fiindcă merg des în acest orășel primitor ca un român ospitalier, de data asta mi s-a părut că toată urbea sărbătorea evenimentul. Desigur, senzația se datorează somptuozității vilei BARBIZON, care i-a fost gazdă, dar în cel puțin aceeași măsură luminii de pe chipurile celor prezenți. Am întâlnit scriitori și jurnaliști cunoscuți, care m-au convins de multă vreme că acest mic oraș are printre cele mai mari densități de personalități culturale, am întâlnit mulți tineri, ca o garanție a unui mâine optimist. Am înțeles că ziarul este iubit și apreciat, ceea ce presupune că este respectat, dezideratul țintit, zic eu, de orice istoric al clipei, cum îl mai numim pe ziarist deseori. Și cu cât este mai mare respectul de care se bucură, jurnalistul dar și munca sa, cu atât publicația respectivă, ca să nu spunem presa în general, își înfăptuiește menirea de vehicul cultural și informativ, de devotat prieten, în fond, al cititorilor. Aseară am trăit puternic acest sentiment și el se datorează micuțului colectiv redacțional, condus și animat de inimosul și talentatul jurnalist și scriitor câmpinean Florin Frățilă”.

Serghie BUCUR