La 27 de ani, câmpineanca Adina Mărgineanu a ales să-şi încerce norocul într-o ţară străină, în Spania, iar norocul pare să-i fi surâs…„Am terminat Liceul Petrol, profilul informatică – îşi începe Adina povestea – şi am început Facultatea de informatică din cadrul Universităţii „1 Decembrie”, din Alba Iulia. Ultimul an de studenţie a trebuit să-l întrerup şi să îmi încerc norocul în altă ţară. S-a nimerit să fie Spania, pentru că era singura ţară în care se găsea de muncă pe vremea aceea, adică în anul 2001, pentru cei «fără acte». De asemenea, am ales această ţară deoarece aici aveam ceva cunoştinţe din timpul facultăţii şi pentru că acolo era şi prietenul meu de la acea vreme, Andrei Duculeţ. Am plecat pentru că vedeam că în ţară nu aveam nici o posibilitate de a merge înainte, chiar şi terminând zece facultăţi. Mi se părea că tot ce mişcă în ţară se face numai pe pile şi pe spagă. Acum iau legatura cu unii dintre colegii de facultate, care au terminat cu bine şi nu pot spune că sunt cei mai fericiţi cu postul de muncă, nici cu salariile… Într-adevăr le-a fost foarte greu să ajungă şi unde sunt acum, dar eu am luat altă decizie: să văd cum este… pe afară. Şi nu pot spune că nu am găsit o parte din imaginea care o au de obicei toţi cei care nu au ieşit «în lume». De obicei, cei mai mulţi se gândesc că este mai bine, dar ca să-ţi fie bine trebuie să lupţi foarte mult oriunde ai pleca. Eu am luat-o de jos, făcând curăţenie în case, în birouri sau ca ajutor de bucătătrie. Trebuia să trimit bani acasă, pentru că eram cinci persoane şi numai tatăl meu avea salariu. De altfel, acesta a fost şi principalul motiv pentru care nu am putut continua facultatea. În anul următor l-am adus şi pe fratele meu aici, greu a fost şi pentru el cu munca, dar în scurt timp (aproximativ un an), am reuşit s-o aducem şi pe sora noastră aici. Acum suntem toţi patru aici (incluzându-l şi pe tatăl meu) pentru că soarta a vrut să ne pierdem mama anul trecut. A fost cea mai mare lovitură din viaţa noastră, dar, totuşi, suntem bucuroşi că ultimele luni de viaţă şi le-a petrecut cu noi toţi. Dureros a fost să o vedem suferind, la 45 de ani, din cauza unei boli necruţătoare – cancerul. Am vrut să-i ofer aici o altă viaţă, dar, din păcate, nu a fost posibil. Răul se produsese în ţară, în România, când fusese operată la Spitalul Fundeni din Bucureşti. Acolo am fost minţiţi chiar dacă am plătit bani grei. Ni s-a spus că era de operat, iar când am ajuns în Spania, medicul Fuentes de la Spitalul “Principe de Asturias” din Alcala de Henares ne-a spus: «Cine a fost măcelarul care a operat-o pe această femeie?» Ne-a spus că nu ar fi trebuit operată, iar în situaţia ei cea mai indicată soluţie era chimioterapia, care i-ar fi putut prelungi viaţa cu câţiva ani. Într-adevăr, poate nu mulţi, dar nici zece luni de viaţă pe care le-a avut după operaţia din România. Şi acum, vă întreb pe dvs.: «De ce să mă întorc?» Eu sunt aici de opt ani şi nu am auzit şi nici nu am folosit cuvântul «şpagă». Unde am mers cu vreo problemă am fost ajutată şi primită foarte bine. Actualmente lucrez la o firmă privată, la compartimentul administrativ şi ca secretară. Sunt foarte mulţumită de cum am fost tratată de şefi, dar şi de restul spaniolilor întâlniţi. Înainte mergeam în fiecare an în ţară, în ultimii doi ani chiar nu am mai venit deloc şi… nu ştiu când o să revin în vizită, deoarece eu vreau să mă stabilesc aici, în Spania”.
Articole similare

România, reprezentată pentru prima dată la o competiție internațională de gelato de un prahovean
10 februarie 2025

VIDEO ♦ Primăria Câmpina la raport: proiecte întârziate, cotizații uriașe și concedii plătite post-mandat
7 februarie 2025
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!