Clara Leica, instructor de aerobic fitness: “Visul meu de a inspira lumea să facă sport din plăcere s-a realizat”

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru sport, pentru nevoia de mişcare?

Oarecum banal. Orice domnişoară de 15 ani vrea să fie frumoasă. Savurând perspectiva plină de mister şi de nou a anilor de liceu, iar acest lucru petrecându-se la doar trei ani după 1989, este evident că apăreau multe schimbări în viaţa mea, iar sportul din plăcere a fost una dintre ele. Aveam informaţii în reviste, nimic de specialitate, şi aveam un oraş verde în care puteam să alerg cât mă ţineau picioarele. Tot la vârsta asta am descoperit şi sala de forţă. Acum zâmbesc când îmi amintesc ganterele ruginite şi aparatura de acolo. Dar atmosfera era frumoasă. Mai departe, am făcut din asta un stil de viaţă, dar de foarte multe ori instrumentele la îndemână erau rudimentare. Îmi amintesc că la 19 ani aveam deja un program care cuprindea antrenament de dimineaţă şi 10 ture de teren mare, seara. Săream coarda în casă, o jumătate de oră, dacă nu puteam ieşi pe teren. Am început să fiu tot mai avidă de informaţie şi am încercat mereu să fac ce e corect. 

Totuşi, a rămas un domeniu auxiliar, chiar dacă de suflet. Aşa cum a fost şi cu muzica. În adolescenţă am studiat canto la modul serios, crezând că voi face Conservatorul. În carieră am urmat cu totul altceva, dar atât sportul, cât şi muzica, m-au însoţit şi m-au susţinut întotdeauna, în diferite maniere. S-a întâmplat să am şansa de a mă instrui mai târziu în meseria de instructor şi atunci visul meu de a inspira lumea să facă sport din plăcere s-a realizat. 

Cum ai luat decizia să devii instructor de fitness?

Cred că au fost mai multe momente. De câte ori mă întorceam plină de euforie după un antrenament serios, îmi promiteam că îi conving şi pe alţii să se simtă atât de plini de viaţă. Întotdeauna am avut o atitudine critică faţă de lamentări, chiar şi faţă de ale mele. Mereu am crezut că putem, printr-o stare de sănătate bună, să trecem orice obstacol. Instinctiv sau, dacă vreţi, inconştient, am dat vina pe sistemul imunitar slab, când ceva nu mergea bine în viaţă mea sau a cuiva. Şi omul nu are voie să ajungă acolo. Trebuie să îşi asigure “întăriri” imediat ce devine conştient de asta. Provocările în viaţă există, dar când eşti plin de energie găseşti soluţii, eşti creativ. Sportul practicat în mod regulat îţi dă asta. Aş puncta acesta ca fiind cel mai important aspect ce m-a făcut să îmi doresc să fiu instructor. De aceea zic că au fost mai multe momente. Pasul numărul unu, efectiv, l-am făcut abia în 2005, când predam engleza la liceu, iar greva s-a lungit peste măsură. După grevă ne-am “jucat “ puţin în învăţământul românesc cu ideea de recuperare a orelor de sâmbătă. M-a intrigat şi asta. Se ştie prea bine cum se “recuperează” orele sâmbăta. Cum să recuperezi în câteva sâmbete materia şi motivaţia elevilor, pierdute pe parcursul a săptămâni bune? Am semnat “clar şi răspicat” că nu vin la nici o recuperare şi m-am apucat de cursul de instructor, să fac ceva cu timpul meu. A fost primul curs, la care am făcut cunoştinţă cu un tenculeţ de cărţi şi am avut o mie de emoţii, ştiind că aproape toată lumea de acolo este absolventă de facultate de sport. Am demarat cu Federaţia Română Sportul Pentru Toţi, la vremea aceea nu erau alte şcoli mai bune decât aceasta. Au urmat diferite cursuri, pe diferite stiluri de cardio de grup. Au pătruns în România şcoli internaţionale, care au adus concepte şi abordări metodice noi. Ştiam ce valoare au acestea, căci mai fusesem la convenţii de fitness în străinătate şi se vedea cu ochiul liber diferenţa de nivel şi de creativitate între şcoala românească şi ce vedeam eu acolo. M-au pasionat aceste stiluri de cardio de grup pentru că implicau şi coregrafie, mai mult sau mai puţin, iar acest aspect reprezenta un atuu pentru a promova, cum spuneam, sportul din plăcere, nu ca o corvoadă. Pentru acei ani, în România, abordarea funcţiona. Acum, clienţii sunt şi la noi din ce în ce mai doritori să cultive stilul de viaţă activ şi nu mai e nevoie să îi încânţi cu un anume tip de clasă. Cine vrea să facă sport, face. Toate stilurile. 

Ce fel de clase desfăşori? Cu ce stiluri îi răsfeţi pe cei care calcă pragul sălii tale de sport?

Din anul 2012, la Frizzly nu mai predau doar eu clasele de aerobic. Mai mult chiar, aş zice că am cedat aproape 60% din muncă partenerului meu Ionuţ Ticu. Acesta a venit cu un istoric mai vast în domeniul sportului, iar predarea claselor mele i-a venit mănuşă. Pe parcurs, le-a îmbogăţit, am continuat să ne ducem împreună la cursuri şi stilurile s-au împărţit. Eu predau mai mult coregrafie, step coregrafic mai exact. El predă Step Tonic, Steel Training şi alte clase de Interval Training care combină antrenamentul cardio cu efortul anaerob, în special folosind greutatea corpului, dar nu numai. Instructorul acesta este ceva mai exigent decât sunt eu, înţelege accentul pe care îl pun eu pe ultimul cuvânt în sintagma “sport din plăcere”, dar ce înţelege el cel mai mult este “sport cu rezultate”! Mi-am permis un pic de umor, dar reprezintă realitatea. 

Ce au special aceste stiluri, care sunt beneficiile lor?

Ce au special aceste stiluri? Că sunt insuflate cu convingere. Că le practicăm crezând în ele, că am avut întotdeauna beneficii de la ele şi că le practicăm într-o atmosferă intimă, plină de optimism. Nu vreau să cad în această capcană şi să caut să evidenţiez anumite  beneficii pe care “numai la noi le puteţi găsi”. Toate stilurile au beneficiile lor, dacă sunt executate sub o îndrumare corectă. Mă bucur că putem oferi clasele de kangoo, căci acestea facilitează efort mai mare şi pentru persoanele care au anumite probleme cu încheieturile. Am recomandat întotdeauna să încercăm tot felul de stiluri. Noi facem sport într-o sală neconvenţională. Frizzly este, de fapt, Centrul de Activităţi Recreative şi Distractive în Limba Română şi în Limba Străină. Combinăm aici sport pentru trup şi minte. Adică fitness şi carte. Şi lucrăm cu toate vârstele. Avem şi copii la kangoo, aşa cum avem şi copii care studiază limba străină. Avem şi adulţi la studiu, aşa cum facem şi sport cu ei. Am vrut mereu să îmbin ideea de recreere cu cea de muncă. Acum, că vremea este frumoasă, ne întânim de multe ori în aer liber, în zone verzi, amenajate din oraş. Avem şi o curte mare şi un gazon numai bun pentru exerciţii de tonifiere şi stretching.   

Antrenamentele le programezi în funcţie de nivelul de abilitate fizică al fiecărei persoane?

Da, şi mai cu seamă programările se fac în funcţie de nivelul de abilitate fizică al fiecărei persoane. Se pot obţine clase omogene dacă sunt formate din persoane de nivel uşor diferit-mediu şi începător, dacă eşti creativ şi cunoşti foarte bine ce faci muşchilor şi încheieturilor cu acele exerciţii. La kangoo, chiar e mai uşor, poţi include un începător într-o grupă de nivel mediu. Dar dacă ai persoane foarte avansate – şi sunt şi din acestea -, ele nu trebuie să lucreze decât pe nivelul lor. Există nivel de complexitate şi nivel de intensitate la o clasă. Poţi face rabat la unul dintre ele, dar nu la amândouă.

Ce antrenament şi ce regim alimentar recomanzi unei persoane care vrea neapărat să slăbească?

Sunt mai multe modalităţi pentru a slăbi, atât în ce priveşte antrenamentul, cât şi alimentaţia. Trebuie, în primul rând, să fii sincer cu tine însuţi, să te cunoşti, să ştii ce îţi place şi ce nu şi sigur poţi găsi ceea ce şi se potriveşte.  Nu sunt de acord cu dietele nesănătoase. Şi nici în antrenamentele rare, dar constante, nu prea cred. Trebuie să transpirăm aproape zilnic dacă vrem să slăbim. Şi asta se poate întâmpla şi dacă de două ori pe săptămână vii la sala, apoi de două ori înoţi şi încă de două ori ieşi cu bicicleta. Dar statul în apă la o vorbă şi plimbarea agale, 20 minute, la fapt de seară, nu se consideră antrenament. Nu mă voi erija niciodată în nutriţionist. Dacă am o recomandare, o fac din proprie experienţă şi specific asta. Prefer aşa. Prin urmare, daca ar fi după mine, aproape tot ce se află în supermarketuri nu ar mai fi cumpărat şi consumat. În schimb, încurajez cumpararea a tot ce este natural şi proaspăt, în piaţă, la ţărani. Recomand consumul de seminţe şi oleaginoase, dar acestea în cantitate mare îngraşă, oricât ar fi de sănătoase. Recomand uleiul de cânepă şi de in, dar nu gătit. Recomand doar fructele pe post de “ceva dulce” şi nu seara. Cu aceeaşi restricţie la cantitate. Şi nu combinate. Fructe de un fel şi atât. Nu după masă, ci singure. Să se digere în pace. Şi moderaţie. 

În paralel cu antrenamentele organizezi diferite întâlniri, temele abordate fiind dieta şi educaţia nutriţională. Ce înseamnă, în concepţia ta, să mănânci sănătos?

Da, organizez, într-adevăr, diferite întâlniri pe teme de nutriţie şi sănătate, nu cu regularitate, ci în anumite momente ale anului. Acele proiecte aparţin Asociaţiei Frizzly, nu firmei Frizzly. Ele menţin conceptul “Manifest Life” pe tot parcursul anului. Sunt diferite acţiuni organizate pentru conştientizare şi încurajare, pentru care nu se percepe niciun fel de taxă. Le promovez în cadrul clubului, dar uşile sunt deschise oricui este interesat de schimb de idei în această direcţie.

Sportul înseamnă mai mult decât un trup frumos?

Întrebarea este retorică, sunt convinsă. Sportul înseamnă un om frumos. Pentru că el îţi dă o frumuseţe interioară şi o putere pe care nici un medicament din lume, niciodată, nu ţi le va da. De aici derivă tot felul de frumuseţi în viaţa unui om, iar trupul e doar una dintre ele. Spun lucruri pe care le ştie toată lumea, cred, şi totuşi, uneori chiar nu conştientizăm că felul în care manageriem un conflict, de exemplu, are legătură cu faptul că facem sport sau nu. Frica în faţa unui examen are legătură cu faptul că facem sport sau nu. Nivelul de stres şi de oboseală la serviciu, pofta de muncă, dorinţa de a cunoaşte lucruri noi, au legătură cu faptul că facem sport sau nu. Bolile care vin dupa vârsta de 35 ani sunt măsura anilor în care i-ai permis corpului tău să se întărească, să se manifeste liber în natură, să se bucure de energie. Asta înseamnă sportul, în viziunea mea. Vorbim de sportul de întreţinere sau de plăcere. Nu mă pronunţ despre sportul de competiţie, care nu este domeniul meu, aici este evident că sportul înseamnă mai mult decât trup frumos. 

Anul acesta ar trebui să se desfăşoare a treia ediţie a evenimentului “Manifest Life”. Va mai avea loc?

“Manifest Life” este un proiect al Asociaţiei Frizzly. Cred că vă referiţi la convenţia de fitness pe care am organizat-o în cadrul proiectului, dar specific că aceasta a reprezentat doar un moment, o zi, dintr-o activitate mult mai vastă. Pentru motivare şi mobilizare am efectuat în anii trecuţi ore foarte multe de sport cu tineretul câmpinean care a dorit să ia parte la ele. Tineret care, de obicei, nu se ocupă cu asta. Am desfăşurat campanie de conştientizare şi de promovare a sportului pentru viaţa sănătoasă şi pot spune că, de fapt, lucrul acesta nu am încetat să îl facem nici după încheierea proiectului. Nu exclud reluarea convenţiei pe viitor, mai ales că sponsorii s-au arătat interesaţi. Dar anul acesta vrem să încercăm şi alte forme de activitate. Vrem să ieşim în natura mai mult, să ne împrietenim mai bine cu muntele, să cunoaştem mai bine trecutul şi geografia României. “Manifest Life” reprezintă un concept care vizează respectul pentru viaţă, în toate formele ei. Avem foarte multe de spus şi de făcut din perspectiva asta. Încă explorăm şi proiectăm. 

Dacă ar fi să defineşti, în câteva cuvinte, tot ceea ce faci, care ar fi acestea?

Trăiesc şi învăţ şi mă bucur de amândouă. 

Andreea Ștefan