Câmpina, petrol, oameni şi evenimente. STOICA TEODORESCU

Profesorul Stoica Teodorescu, una dintre personalităţile care au  lăsat urme adânci în istoria Câmpinei, a cercetat chirilicele principelui Ştirbey cu referire la trecutul urbei noastre şi a reuşit să pună, pentru prima data, cap la cap, istoria acestui oraş bogat în aur negru.

Paradoxal, primul monografist câmpinean este cu atât mai ignorat în vremurile noastre pe cât a fost de venerat în perioada interbelică. Este de neiertat faptul că, măcar la sărbătorile municipiului, cel ce a contribuit substanţial la cunoaşterea istoriei acestuia să nu fie pomenit nici măcar în treacăt. E drept, n-a fost autohton câmpinean, n-a locuit în localitate toată viaţa, dar Teodorescu a încercat să construiască pentru Câmpina „oglinda vie a dezvoltării istorice”. Şi a reuşit. 

Stoica Teodorescu s-a născut la 15 mai 1887, în satul Şipotu din comuna Lipăneşti, judeţul Prahova. După studiile primare (în satul natal), a absolvit Liceul „Sf. Petru şi Pavel” (Ploieşti, 1908) şi Facultatea de Litere (Universitea Bucureşti). A funcţionat ca profesor de Istorie şi Geografie în mai multe localităţi, printre care şi Câmpina (la Liceul de Băieţi “Barbu Ştirbey”, între 1919-1927). 

Deşi a fost absolvent al Facultăţii de Litere (fiind recunoscut ca un bun paleograf) pasiunea sa pentru geografie şi istorie provine de la faptul că în primii ani ai secolului trecut, la Litere era şi o secţie de Geografie, întemeiată în toamna anului 1900 de către celebrul Simion Mehedinţi, părintele geografiei moderne româneşti. 

În perioada cât a fost „câmpinean”, Stoica Teodorescu a fost printre susţinătorii activi ai înfiinţării gimnaziului în clădirea conacului familiei Ştirbey, construită în anul 1872, organizând chiar o manifestaţie, împreună cu elevii şi cu directorul Ştefan Popescu, în faţa castelului Voila, în toamna anului 1919. Aceasta a avut scop convingerea moştenitorului familiei Ştirbey, Martha de Blome, să cedeze localul din oraş pentru gimnaziu. Principesa a acceptat, iar în vechiul conac a funcţionat gimnaziul până în anul 1928, când s-a construit noul imobil. 

Cu înclinaţie spre cercetarea ştiinţifică, deopotrivă istoric şi geograf, bun cunoscător al paleografiei româno-chirilice, Stoica Teodorescu a cercetat arhivele de stat şi particulare, realizând valoroase studii şi articole. La Câmpina a publicat studiile: „Influenţa mediului geografic şi istoric asupra dezvoltării popoarelor” (1921), „Pământul şi poporul românesc. Unitatea geografică şi etnogeografică a lor ” (1923); volumele „Monografia oraşului Câmpina” (1924) şi „Monografia comunei Telega” (1926), lucrări de referinţă în studiile monografice ale vremii. În 1926, el anunţa că: „în programul lucrărilor mele va fi şi cercetarea Brebului, Comarnicului şi Brezei” (vezi Monografia comunei Telega, p. 9), însă prin mutarea sa la Ploieşti, în 1927, aceste preocupări au ieşit din planurile principale.

La Ploieşti, Teodorescu a fost profesor la Liceul „Sf. Petru şi Pavel” (azi “I. L. Caragiale”) între 1927-1947, între 1933-1938 îndeplinind şi funcţia de director. Aici a editat revista „Curierul liceului” şi Anuarul liceului din 1937. La Ploieşti a mai publicat trei lucrări cu caracter didactic: „Îndrumări educative” (1934), „Şcoala noastră secundară” (1935), „Coloniile europene şi rolulul lor în dezvoltarea popoarelor” (1936), „Istoricul Liceului Sf. Petru şi Pavel” (1939) şi numeroase articole în presa ploieşteană. În manuscris a lăsat o lucrare despre istoria meşteşugurilor şi comerţului în Prahova şi alta despre istoricul liceului de fete „Despina Doamna”. 

Ca expert paleograf, Stoica Teodorescu a colaborat şi cu primăria Câmpinei (1945) la traducerea diferitelor documente (2300 de acte pentru care a primit 150.000 lei). În 1967 a fost distins cu titlul de Profesor Emerit, iar în 1969, la 82 ani, a participat la festivităţile organizate cu ocazia semicentenarului liceului „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, fiind singurul profesor în viaţă dintre cei ce fondaseră liceul în 1919, fiind ultima sa ieşire în public la Câmpina. A decedat în mai 1973 şi a fost  înmormântat la cimitirul „Bolovani” din Ploieşti. 

Deşi a funcţionat doar opt ani ca profesor la Câmpina, a realizat o valoroasă monografie a oraşului (1924), care a fost punct de reper aproape şapte decenii, până la cea realizată în 1990, reeditată în 2003, de Silviu Dan Cratochvil (1931-2006). Din nefericire, monografia lui Stoica Teodorescu a rămas în umbră şi uitare (ca şi autorul ei) pe nedrept, căci este o lucrare ce-şi păstrează pe deplin valoarea ştiinţifică, cu toată trecerea anilor. Fiind şi o carte rară (Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” are doar un singur volum!), ar trebui reeditată sau măcar republicată în presa câmpineană. Hoinărind prin hăţişurile internetului, am aflat că preoţioasa monografie din 1924 se vinde cu 200 de euro!

Nicolae.Geantă