La numai 21 ani, Alexandru Bazarcă nu are unde să stea, doarme pe unde apucă, dar are două locuri de muncă!
Uneori atât de aproape de noi se întâmplă tragedii pe lângă care trecem cu mult prea multă uşurinţă. Există semeni care duc zi de zi o luptă disperată pentru supravieţuire, dar prea mulţi dintre noi dăm nepăsători din umeri şi categorisim o astfel de bătălie la rubrica fapt divers. Tocmai de aceea, atunci când reacţia cetăţenilor nu este pe măsura importanţei pe care ar trebui s-o aibă societatea civilă într-o ţară civilizată, este nevoie de intervenţia autorităţilor locale. Cu atât mai mult cu cât puterea de decizia este în mâna aleşilor locali, care nu au precupeţit niciun efort în campania electorală să ne demonstreze grija lor faţă de toate categoriile sociale. A venit vremea să demonstreze că promisiunile lor nu au fost doar vorbe-n vânt pentru gură cască.
A rămas fără familie
Un caz în care este nevoie de intervenţia urgentă a autorităţilor este cel al lui Alexandru Codruţ Bazarcă. S-a născut la Câmpina în anul 1987. Soarta a făcut ca în anul 1999, când avea 12 ani, mama sa, Viorica T. să decedeze. De atunci viaţa lui Alexandru s-a schimbat radical. Până la acel moment locuia într-un bloc de pe strada Cuza împreună cu mama şi un frate mai mare, dintr-o relaţie anterioară a mamei sale. După moartea mamei, Alexandru nu a mai fost primit în apartamentul cu două camere din blocul de pe strada Cuza, fratele său vitreg justificându-şi gestul prin faptul că este căsătorit, are şi doi copii, iar apartamentul este prea mic.
Doarme pe unde apucă
Ei bine, din anul 1999, Alexandru nu mai are unde să doarmă. Din acelaşi motiv şi-a întrerupt şi studiile, rămânând doar cu cinci clase absolvite. De nouă ani, Alexandru doarme pe unde apucă – la început a folosit ca dormitor scara blocului în care locuise, dar de când s-a pus interfon, accesul îi este îngreunat. Totuşi, mai sunt foşti vecini milostivi, care-i ştiu povestea şi care-i deschid uşa. În alte nopţi este găzduit de unii prieteni, dar asta se întâmplă destul de rar. Cel mai adesea, Alexandru Codruţ Bazarcă îşi petrece nopţile prin uscătoriile unor blocuri sau pe scările acelor blocuri care nu au interfon de acces. Viaţa lui Alexandru nu este deloc fericită. Mănâncă pe unde apucă şi ce găseşte sau ce-şi mai face milă de el câte un fost vecin. De puţin timp, unul dintre patronii lui îi oferă şi câte o masă în fiecare zi, ceea ce pentru băiat contează enorm.
Are două locuri de muncă
Pentru a se întreţine cât de cât, Alexandru s-a angajat ca muncitor necalificat la depozitul unei societăţi comerciale. Încarcă şi descarcă marfă, iar colegii lui de serviciu spun că este un băiat foarte cuminte, retras, la locul lui. După programul de lucru de la depozitul societăţii comerciale la care lucrează, îşi continuă activitatea la un local din zona Autogării, unde îi ajută pe barmani la debarasarea meselor. Aici primeşte o masă caldă şi o cafea. Cum barul cu pricina închide în jurul orei 23.00, Alexandru este mulţumit că are un acoperiş deasupra capului, mai primeşte şi de mâncare, iar patronul i-a pus la dispoziţie un dulap în care-şi ţine bruma de haine. Când se termină activitatea la bar, Alexandru hoinăreşte în găsirea unui loc în care să-şi petreacă noaptea, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, o ia de la capăt. Zi după zi, lună după lună, indiferent dacă e cald sau frig, dacă plouă sau ninge…
Un dinamovist cuminte
Există şi o parte pozitivă a acestei poveşti dramatice de viaţă care se consumă zi de zi lângă noi. În ciuda vârstei delicate şi a tentaţiilor existente la tot pasul, Alexandru se dovedeşte a fi un copil cuminte, cu mult bun-simţ, ceea ce este atât de rar în zilele noastre. Încă nu a fost stricat de anturajul oamenilor fără căpătâi. Chiar dacă mediul în care trăieşte poate nu este cel mai bun cu putinţă, totuşi, Alexandru nu bea, nu consumă droguri şi nu umblă cu tot felul de prostii, păstrându-se departe de tot felul de găşti. Până când? Cine ştie? Încă mai poate fi ajutat şi salvat, dar dacă se va menţine în aceste condiţii mizere de trai, Alexandru poate trece foarte uşor graniţa spre tentaţii şi o viaţă de pierzanie. Nici Poliţia nu-l are în evidenţele sale, pentru că băiatul nu a făcut nimic niciodată, care să atragă atenţia oamenilor legii. Pentru el, una dintre puţinele plăceri ale vieţii este fotbalul. Este un fan al echipei Dinamo Bucureşti şi chiar atunci când serviciul îi permite pleacă la Bucureşti, la meciurile echipei sale favorite.
Nu vrea decât o cameră
Alexandru Codruţ Bazarcă nu-şi doreşte decât ca soarta să-i întoarcă faţa, iar după ce a rămas fără părinţi şi, practic, fără familie, cineva din rândul autorităţilor locale să-i ofere o cameră, unde îşi va plăti chiria şi utilităţile, pentru că munceşte cinstit. Nu cere nimic de pomană, pentru că întreaga lui viaţă a fost o luptă continuă şi nu este obişnuit să primească nimic fără efort sau fără muncă.Are un fel de demnitate, care îl face să nu ceară nimic de pomană şi poate acesta ar trebui să fie un motiv în plus pentru care factorii de decizie ar trebui să se aplece cu simţ de răspundere asupra acestui caz. Speră ca, după ce soarta l-a dus pe căi întortocheate, lipsa familiei să fie suplinită de grija oamenilor cu decizie în administraţia locală. Cere prea mult?
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!