Moto: Detei puțin din picioare: „Uite-al dracu’numai moare. Că tot mai dă din picioare”
Tudor Gheorghe
Ce să fac, o dau iar, ca
acum două săptămîni, pe muzică lejeră, că pare cea mai succintă caracterizare a
bîlciului național. Guvernul Dăncilă a murit, deci, de gravă subnutriție
intelectuală. Dar, în realitate, pare încă destul de vesel, mai dă din
picioare, mai sperie lumea. Mai numește un consul, mai demite vreun funcționar
superior, sau numește altul, mai semnează un contract de miliarde, ba ar
trimite și o nouă (veche) propunere de comisar european, dacă ar putea. Lumea
nu are răbdare cu negocierile (nu avem arta și știința negocierii politice, și
de niciun fel), presa vrea guvern peste noapte. Drept este că și viteza de
execuție contează, fiecare zi petrecută în acest miros fetid de descompunere
politică ne îmbolnăvește și mai rău. Cazul ministrului Cuc rămîne paradigmatic,
și ar fi bine ca acest guvern să-și încheie activitatea sub semnul simbolic, de
un comic sinistru, al poveștii cu avioanele. Dacă am mai putea rîde…
acum două săptămîni, pe muzică lejeră, că pare cea mai succintă caracterizare a
bîlciului național. Guvernul Dăncilă a murit, deci, de gravă subnutriție
intelectuală. Dar, în realitate, pare încă destul de vesel, mai dă din
picioare, mai sperie lumea. Mai numește un consul, mai demite vreun funcționar
superior, sau numește altul, mai semnează un contract de miliarde, ba ar
trimite și o nouă (veche) propunere de comisar european, dacă ar putea. Lumea
nu are răbdare cu negocierile (nu avem arta și știința negocierii politice, și
de niciun fel), presa vrea guvern peste noapte. Drept este că și viteza de
execuție contează, fiecare zi petrecută în acest miros fetid de descompunere
politică ne îmbolnăvește și mai rău. Cazul ministrului Cuc rămîne paradigmatic,
și ar fi bine ca acest guvern să-și încheie activitatea sub semnul simbolic, de
un comic sinistru, al poveștii cu avioanele. Dacă am mai putea rîde…
Îl tot invocăm pe
Caragiale, actualizîndu-l. Cred că marele observator astronomic al păcatelor
omenești și românești s-ar sinucide după cîteva luni de trai în miasmele
politice naționale de azi. Căci azi nici Berlinul exilului n-ar mai fi o
soluție. Uităm un lucru: pe vremea lui Conu Iancu exista o pătură instruită
care pricepea aluziile din textele sale. Ridendo castigat mores era un proverb încă valabil. Azi, dacă rîzi
de Dăncilă, de Cuc, de Daea, de Becali, de cutare vedetă mare pe un ecran mic,
ți se spune că o faci din motive politice, respectivilor puțin le pasă, ba îți
mai și demonstrează ce mari sînt ei și ce multe realizări au făcut pentru țară.
Caragiale ar fi complet inutil. Rușinea nu mai este la modă. Deci dl. ministru
o fluieră la portiță tîrziu în noapte, ca un flăcău, pe d-na directoare a Tarom-ului,
așa, doar ca să o întrebe ce parlamentari s-au mai înscris pentru cursele
interne din ziua moțiunii. Și asta i se pare cucului foarte normal. Perfect în
atribuțiile sale. Ce-i drept, îi duce mintea! Dacă ar folosi toate aceste
abilități malefice, convertindu-le într-un sens pozitiv!
Caragiale, actualizîndu-l. Cred că marele observator astronomic al păcatelor
omenești și românești s-ar sinucide după cîteva luni de trai în miasmele
politice naționale de azi. Căci azi nici Berlinul exilului n-ar mai fi o
soluție. Uităm un lucru: pe vremea lui Conu Iancu exista o pătură instruită
care pricepea aluziile din textele sale. Ridendo castigat mores era un proverb încă valabil. Azi, dacă rîzi
de Dăncilă, de Cuc, de Daea, de Becali, de cutare vedetă mare pe un ecran mic,
ți se spune că o faci din motive politice, respectivilor puțin le pasă, ba îți
mai și demonstrează ce mari sînt ei și ce multe realizări au făcut pentru țară.
Caragiale ar fi complet inutil. Rușinea nu mai este la modă. Deci dl. ministru
o fluieră la portiță tîrziu în noapte, ca un flăcău, pe d-na directoare a Tarom-ului,
așa, doar ca să o întrebe ce parlamentari s-au mai înscris pentru cursele
interne din ziua moțiunii. Și asta i se pare cucului foarte normal. Perfect în
atribuțiile sale. Ce-i drept, îi duce mintea! Dacă ar folosi toate aceste
abilități malefice, convertindu-le într-un sens pozitiv!
Ne pregătim de un an și
jumătate de alegeri. Spectacolul este grețos. Găsesc o frază a lui Teodor
Baconschi de o oboseală tristă a sufletului impresionantă: „există națiuni care
aleg subdezvoltarea”. Într-adevăr, cum se face că, de fix 30 de ani
(n-am auzit să se preocupe cineva de felul cum vom cinsti în decembrie acest
interval rotund trecut de la momentul marelui sacrificiu pentru speranțe)
alegem numai subdezvoltarea? Începând cu mai 1990. Un tovarăș de neuron
ministerialal lui Cuc, nu știe nimeni de ce ajuns ministru al culturii, spune
că „și amantele sînt oameni” (e vorba de cele angajate prin ministere). Desigur,
numai că nu orice om, adică orice amantă, este obligat(ă) să lucreze într-un
minister. Cum scriam cu puțină vreme în urmă, oamenii ăștia au devenit atît de
stupizi și obraznici, încît nu se mai ascund, ci își proclamă triumfător imoralitatea și analfabetismul
mitocănesc. Cam ăsta este locul în care ne aflăm. Trebuie să recunoaștem:
puțini dintre noi ar fi avut imaginația malefică să conceapă scenariul cu
oprirea avioanelor. Că mentalitatea subsecventă este una violent
anti-democratică și fățiș totalitară nici nu mai trebuie subliniat. Cristian
Tudor Popescu subliniază cu mare dreptate o evidență: avem de-a face cu un act clar
de terorism. Se va sesiza justiția? Care justiție? Cea care a eliberat vreo 16.000
de deținuți, unii foarte periculoși? Dar, în schimb, i-a achitat pe torționarii
și finalmente ucigașii lui Gheorghe Ursu? Printre ritualurile de înmormîntare
la noi se amintește (versurile citate în motto sînt o trimitere la acest
obicei) obiceiul ca vreun dugliș să lege pe furiș o ață de mîna sau piciorul
mortului pe care, mișcîndu-le, să sperie lumea de față. Întrebarea este: cine
trage de sfoara care mai mișcă acest guvern decedat din punct de vedere
politic, moral, legal? Să fie doar nepriceperea și egoismul USR? Cinismul
prostesc al UDMR sau al lui Tăriceanu? Influența externă bine știută? Un
sprijin „popular” al unei populații prostite via televiziuni și îngrozite că
„se taie pensiile”? Prea multe sfori, prea puțină minte. Mai era o reclamă, înainte de 89, cu un text de un absurd perfect: „Opriți dricul!
Mortul vrea să bea un Cico!”. Guvernul nostru stă liniștit la coadă la Cico! E
vesel tare. Între timp, avioanele noastre decolează purtînd definitiv spre
Străinezia sute de români zilnic. Pentru asta mulțumim din inimă partidului!
jumătate de alegeri. Spectacolul este grețos. Găsesc o frază a lui Teodor
Baconschi de o oboseală tristă a sufletului impresionantă: „există națiuni care
aleg subdezvoltarea”. Într-adevăr, cum se face că, de fix 30 de ani
(n-am auzit să se preocupe cineva de felul cum vom cinsti în decembrie acest
interval rotund trecut de la momentul marelui sacrificiu pentru speranțe)
alegem numai subdezvoltarea? Începând cu mai 1990. Un tovarăș de neuron
ministerialal lui Cuc, nu știe nimeni de ce ajuns ministru al culturii, spune
că „și amantele sînt oameni” (e vorba de cele angajate prin ministere). Desigur,
numai că nu orice om, adică orice amantă, este obligat(ă) să lucreze într-un
minister. Cum scriam cu puțină vreme în urmă, oamenii ăștia au devenit atît de
stupizi și obraznici, încît nu se mai ascund, ci își proclamă triumfător imoralitatea și analfabetismul
mitocănesc. Cam ăsta este locul în care ne aflăm. Trebuie să recunoaștem:
puțini dintre noi ar fi avut imaginația malefică să conceapă scenariul cu
oprirea avioanelor. Că mentalitatea subsecventă este una violent
anti-democratică și fățiș totalitară nici nu mai trebuie subliniat. Cristian
Tudor Popescu subliniază cu mare dreptate o evidență: avem de-a face cu un act clar
de terorism. Se va sesiza justiția? Care justiție? Cea care a eliberat vreo 16.000
de deținuți, unii foarte periculoși? Dar, în schimb, i-a achitat pe torționarii
și finalmente ucigașii lui Gheorghe Ursu? Printre ritualurile de înmormîntare
la noi se amintește (versurile citate în motto sînt o trimitere la acest
obicei) obiceiul ca vreun dugliș să lege pe furiș o ață de mîna sau piciorul
mortului pe care, mișcîndu-le, să sperie lumea de față. Întrebarea este: cine
trage de sfoara care mai mișcă acest guvern decedat din punct de vedere
politic, moral, legal? Să fie doar nepriceperea și egoismul USR? Cinismul
prostesc al UDMR sau al lui Tăriceanu? Influența externă bine știută? Un
sprijin „popular” al unei populații prostite via televiziuni și îngrozite că
„se taie pensiile”? Prea multe sfori, prea puțină minte. Mai era o reclamă, înainte de 89, cu un text de un absurd perfect: „Opriți dricul!
Mortul vrea să bea un Cico!”. Guvernul nostru stă liniștit la coadă la Cico! E
vesel tare. Între timp, avioanele noastre decolează purtînd definitiv spre
Străinezia sute de români zilnic. Pentru asta mulțumim din inimă partidului!
Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!