BREAKING NEWSInterviuri

VIDEO 🎦 Interviu exclusiv cu Melania Goage, nepoata lui Nae Goage, ucenic al lui Nicolae Grigorescu

Melania Goage este ultima din familia Goage care a dus mai departe tradiția artistică a familiei, o familie care, cu siguranță, și-a lăsat amprenta asupra vieții culturale câmpinene de-a lungul timpului. Nae Goage, bunicul Melaniei, a fost ucenicul lui Nicolae Grigorescu, iar tatăl ei a lucrat alături de fiul marelui pictor, Gheorghe Grigorescu. Ajunsă la 80 de ani, Melania Goage a adunat numeroase povești despre pictorul de geniu al României și a avut bunăvoința de a împărtăși câteva dintre acestea cu publicul câmpinean.

Nicolae Grigorescu era o persoană rece, însă îl respecta pe Nae Goage

Nae Goage a fost supranumit „băiatul de șevalet al lui Grigorescu”, deoarece îl însoțea peste tot, însă chiar el mărturisea că Grigorescu era o fire distantă și rece. „Grigorescu era o persoană ursuză, dar îl respecta și îl aprecia pe Nae Goage, pentru că îl ajuta ori de câte ori era nevoie…”, povestește Melania Goage.
Un alt detaliu interesant legat de relația lor este faptul că Nae Goage locuia în casa marelui pictor: „Fiind în casa lui Grigorescu mereu, avea rolul de a primi musafirii. Pe unii îi primea, pe alții nu, pe motiv că nu era acasă. Cel mai des venea în vizită cel mai bun prieten al lui Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuță”, relatează nepoata sa.

Nae Goage a fost un om simplu, dar care a iubit dintotdeauna arta

„Nae Goage s-a născut sărac și a murit sărac. El era cel mai mic dintre cei cinci frați, dar și cel mai talentat”, spune d-na Goage. Primele sale lucrări le-a realizat la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, unde obișnuia să meargă des, sculptând întreaga strană a bisericii de lac.

Lucrări aparținând artistului Nae Goage

Melania Goage a continuat lucrarea bunicului său

Melania este singura din familie care a moștenit talentul artistic al bunicului său. Ea povestește că, la vârsta de 14 ani, a plecat la București pentru a studia la Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”. Însă, la acea vreme, Nae Goage nu a sprijinit-o în acest demers, fiind prizonier al unei mentalități vechi, potrivit căreia femeile nu trebuiau să studieze arta, ci să fie casnice. „După terminarea liceului, cred că am reușit să-i schimb părerea”, spune artista.
Astăzi, la 80 de ani, Melania Goage se declară împăcată cu viața și afirmă că încearcă să țină pasul cu „timpul modern”. În 2024 a reușit să publice albumul In memoriam Nae Goage, la care a lucrat intens, selectând cele mai bune fotografii și informații. „A fost muncă, grea… Cam un an am muncit la album, uneori ce scriam ziua ștergeam a doua zi și tot așa”, mărturisește aceasta. Volumul doi, aflat în pregătire, urmează să vadă lumina tiparului cât de curând.

Planuri de viitor: o nouă expoziție

Artista octogenară a vorbit deschis despre creația sa și despre planurile de viitor. Ea și-a expus lucrările la Câmpina în 2023 și recunoaște că realizarea acestora a fost o adevărată provocare, dusă însă la bun sfârșit. În prezent, Melania Goage are mai multe tablouri neterminate, pe care speră să le poată prezenta și publicului câmpinean în viitorul apropiat.

Vă invităm să urmăriți un interviu exclusiv și plin de emoție cu Melania Goage, ultima din familia Goage care a dus mai departe talentul artistic al bunicului său. O discuție în care veți descoperi povești inedite și detalii personale despre Nicolae Grigorescu, povestite chiar de Melania Goage, a cărei familie a fost în preajma pictorului la Câmpina, o ocazie unică de a pătrunde în lumea artei românești și de a descoperi legătura profundă a familiei Goage cu istoria Câmpinei și cu moștenirea lui Nicolae Grigorescu.

Felix PRECUP

2 Comentarii  

  1. Un interviu impresionat, memorabil în formă si conținut. Felicitări doamnei Goage ! Felicitări ziarului Oglinda de azi pentru publicarea în forma autentica scrisă și filmată a interviului !

  2. Cei mai multi dintre noi n-am putea fi niciodată atat de autentici ca doamna Goage.Chiar dacă a trecut prin comunism,nu s-a lipit nimic(din tarele acestuia)de dînsa,nici macar cate un cuvant d-asta specific limbii de lemn,”balastrul” care ne-a umplut existenta,de care nici astazi nu am scapat,fiind basculat continuu peste noi,cu mult tupeu,de catre asa-zisii suveranisti.
    A fost ca o calatorie în timp,cand orasul nostru nu fusese cotropit de hoardele lui”davai ceas,davai palton”,ci locuit de oameni de mare valoare,atat în artă cat si în ingineria de elită de la acea vreme(straină si autohtonă),de parcă astazi am fi niste epigoni.
    Vocea si limbajul natural si arhaic al venerabilei doamne m-au facut si mai statornic în acest oraș.Sunt ca un adapost al sufletului,alaturi de cele doua muzee,Nicolae Grigorescu si Castelul Hasdeu,care astazi acesta din urmă adună137 ani de existentă.

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare