Editorial

Editorial. CE SE ASCUNDE

Ce se ascunde în spatele scandalului Bookster – amenzile date de Consiliul Concurenței câtorva mari edituri și lanțuri de librării? Scriu la ceva vreme după izbucnirea conflictului, pentru că am vrut să urmăresc reacțiile publice. Pentru cei vreo 11 milioane de români care nu au citit nicio carte în ultimul an (datele ce urmează le-am luat din comunicatul Editurii Humanitas în legătură cu acest caz) fac o scurtă recapitulare a faptelor.

Foto: storience.com

România este pe ultimul loc în Europa la consumul de carte, suma alocată anual pe cap de locuitor pentru achiziția de carte este de vreo 3 euro, piața de carte este cea mai mică din Europa (cât cea a Bulgariei, care are 1/3 din populația României și mult mai mică decât a Ungariei care are jumătate din populația noastră), avem vreo 300 de librării în toată țara, niciuna în mediul rural (egalitate de șanse țipă politicienii), analfabetismul funcțional care bate spre 50% (vezi articolul de acum două săptămâni) este cel mai mare risc la adresa siguranței naționale. În acest sinistru context, care ar trebui să-i facă pe toți cei care se bat cu cărămida în piept cu „noi sîntem români” să facă stop cardiac de rușine, niște „băieți deștepți” au pus de-o afacere, o firmă care achiziționează cărți de la edituri și le închiriază (contra cost adică) amatorilor din diverse corporații. Afacere cît se poate de bănoasă. Unde e buba? Dacă eu cumpăr o carte de la librărie, cel puțin teoretic, o parte din sumă ajunge la editor, altă parte la drepturi de autor, la distribuitor șamd. Firma amintită însă cumpăra deci un titlu, pe care, să zicem îl închiriază de o sută de ori, luînd de fiecare dată taxa respectivă, fără ca nimic din  acești bani să mai ajungă la editor. În aceste condiții cîteva edituri au refuzat să mai vîndă, Consiliul Concurenței le-a acuzat de cartel și le-a amendat cu fabuloasa sumă de 1.200.000 de euro. Asta este povestea… mult simplificată firește, căile sînt mai complicate. Spuneam că am așteptat să văd reacțiile lumii intelectuale. Căci împotriva ei este decizia. Din păcate, dezbinată pînă la os și cu capul în nisip, intelectualitatea noastră nu a avut decît slabe revolte. Liiceanu nu este iubit, din motive care firește nu pot fi analizate aici. Incapabilă de a-și depăși egoismul în favoarea binelui comun, intelighenția noastră a tăcut sau doar a bombănit pe Facebook. Niciun protest public. Dau doar exemplul haiducului CTP care s-a grăbit să rostogolească cu flegma sa obișnuită una din cele mai mari tîmpenii publice din epoca post-90: „Pleșu i-a făcut cadou Editura Politică” lui Liiceanu. Bine a făcut, zic eu, nășind astfel una din principalele instituții culturale ale României post-comuniste. Atîta doar, și ar fi meritat să-i dea toată Casa Scînteii, nu doar cîteva scaune, birouri și pereți de la editura partidului. De altfel, ciudat, mai nimeni nu se supără că, tot așa „i-a făcut cadou” regretatului Horia Bernea Muzeul PCR pentru a face acel fabulos Muzeu al Țăranului Român. Sau lui Andrei Șerban directoratul teatrului național.

Țara de analfabeți urăște visceral performanța intelectuală autentică. Dacă chipul României ar arăta ca Humanitasul, Poliromul sau Cărtureștiul, cu totul altă viață am avea.  Numai că, toate interesele converg, România trebuie să arate a mic, bere, coji de semințe și manea cu sonorul la maximum. Toți politicienii de azi lucrează întru așa ceva, în frunte cu președintele și ministerul învățământului. Insulele de normalitate, cum sînt cele amintite și cîteva altele, trebuie distruse pentru că… pentru că pun în aplicare Imnul: „Deșteaptă-te, române!” „Țara te vrea prost” suna un cîntec de prin anii 90, perfect valabil și azi. Într-o țară în care primul ministru își tot caută o diplomă de bacalaureat luată la o vîrstă respectabilă, un viitor posibil președinte e dovedit plagiator, ca și președintele Senatului, limba este asasinată cotidian, patrimoniul distrus cu frenezie, cum să nu îneci insulele de normalitate? Aici vreau să spun cît pot de apăsat tipografic: nu există decît o singură educație, educația umanistă. Restul este, în cel mai bun caz, performanță profesională, admirabilă desigur, dar nu educație. Poți fi geniu în informatică și analfabet funcțional (eu cred că de aia nu funcționează multe dintre sistemele noastre informatice, omul nu știe și acel „ceva” în plus care dă sens lucrului său, nu are viziune). Lovind de ani de zile învățămîntul umanistic, inventînd cu nemiluita tot felul de alte „materii” de studiu, marii noștri experți în nimic educațional au distrus factorul uman. Literatura (națională și universală), istoria, filozofia trebuie să fie axa oricărei educații. Actul acestei amendări este doar un episod dintr-un război mai lung împotriva identității noastre europene. Căci toate instituțiile afectate sînt perfect europene în spirit și structură. Ce a făcut intelighenția noastră critică în fața acestei agresiuni? A tăcut sau chiar a jubilat în pumni: a mai luat Liiceanu una peste bot, bine i-au făcut, că prea s-a îmbogățit și ne dă lecții! Fără coloană vertebrală, ne merităm soarta de târâtoare!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Un comentariu

  1. In sfarsit,un intelectual adevarat de pe meleagurile provinciei,caci în Bucuresti sunt mai putini decat degetele de la o mană!!!
    Asa este d-le Craciun,era sa zic maestre,dar sunteti mai mult decat atat.Educatia,de care avem atata nevoie,se formează numai sub farul culturii umaniste,dar,la noi,mai trebuie ceva.Și anume să ne dam seama ca lumea aceasta ortodoxă(cu multi prelati cursanti pe timpuri la Moscova),in care traim,împreună cu istoria pe care a parcurs-o,ne asează în cap straturi de mentalitati care produc si aceste specimene inactive de intelectuali elitisti,mai ales cand este vorba de suferinta „aproapelui”(culmea,tot ei ne vorbesc despre „capra vecinului”).”Olimpismul”lor se manifestă în felul descris de dvs.,care nu e departe de nesimtirea lasului care „tace ca porcul in cucuruz”.Aceste vedete, neobosite în a deveni cat mai vizibile sau cat mai cunoscute,nu sunt patrunse,cîtusi de putin,de raspunderea civica pe care ar trebui sa o aibe.Aceea ca,detinand monopolul public elitist,ar trebui sa ia atitudine critică fată de samavolniciile comise la adresa pragmatismului cultural onest.Măcar în aceste cazuri,…… !!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare