Editorial. MALSPRASI

Nu știți ce înseamnă asta? Întrebați-l pe dl. Ciolacu, genialul. Sigur că domnia sa voia să spună în declarația din fața reporterilor ceva despre malpraxisul de la spitalul Pantelimon. Dar asta este problema cu politicienii noștri: au ochi expresivi, însă le este greu să vorbească. Nu, nu este vorba despre o gafă de felul celor pe care le vînau Cîrcotașii în vremea lor de glorie. Ci de un simptom grav, un semn de suprafață, după care un diagnostician bun (că tot veni vorba de doctori) ghicește cancerul din adînc. Semnul care arată catastrofala incultură a decidenților noștri. Nu mă voi exprima – deocamdată – despre cazul de la spital, de o grozăvie greu de prins în cuvinte, aștept să apară date mai certe. Mă întreb însă cum de mai este gureșul domn Rafila ministru. Nu doar un secretar de stat cu aceeași limbariță incontinentă și cinică ar fi trebuit să-și dea demisia, ci primul responsabil al domeniului pentru tot dezastrul din sistemul nostru de sănătate, după un număr nesfîrșit de scandaluri. Un „malsprasi” generalizat al politicii noastre.

Celălalt pol al maladiei numită politica noastră de analfabeți funcțional este dl. Ciucă, marele autor de cărți. Țara a fost împînzită de uriașe panouri care fac reclamă unei cărți a generalului; anchetele au dovedit că s-au cheltuit 2 milioane de euro (!!!) pentru acest best-seller, de vreo opt ori bugetul pentru traduceri al ICR și cam 1.4% din totalul bugetului pieței editoriale din România. L-a depășit cu mult și pe dl. Iohannis. Grosolană și nepotrivită promovare. Sfidătoare, ca și tupeul lui Rareș Bogdan, noul simbol al parvenitismului neo-ciocoismului românesc. Ministrul minunatelor noastre transporturi, Grindeanu, se arată incapabil să răspundă la o întrebare de logică pentru un copil de gimnaziu și, chiar după ce îi este explicat răspunsul, nu pare foarte convins că a înțeles. Cam ăsta este tabelul chimic al politicii noastre, în care elementele principale sînt precaritatea intelectuală, tupeul nemăsurat, folosirea discreționară a banului public, cinismul, beția puterii și ticăloșia frustă. Prin cîteva cazuri, diferite dar semnificative, avem un rezumat suficient la scară istorică despre cum arată țara în anul electoral 2024. Și despre traseul ei de după Revoluție. Orice s-ar spune, este o prăbușire de la rafinatul rechin, amator de hărți vechi, tablouri, chinezării și alte rafinamente artistice (și de bani, firește, de foarte mulți bani) Adrian Năstase, la pupilul său, volubilul cu biografie incertă și inconsistență de piftie Victor Ponta, un fel de Giani din Las Fierbinți, apt numai la „combinații”, la monumentul indescriptibil Viorica Dăncilă și, iată, pînă la grația și inteligența de hipopotam a actualului prim ministru, despre care nimeni nu știe la ce se pricepe cu adevărat.

Nu mai ader la teoria că România trăiește cel mai bun ceas istoric al său (am susținut-o și eu de numeroase ori în aceste pagini): din punct de vedere al bunăstării sociale și al alianțelor istorice este desigur adevărat. Teoria rămîne, singură, valabilă, numai că nu poate fi privită în izolare: din punct de vedere uman, la nivelul antropologic, al coeziunii sociale și solidarității naționale, la nivel de cultură publică sîntem la cel mai jos nivel. Analfabetismul, girat cu atenție și maxim profesionalism de ani de zile de către instituția d-nei Deca, stimulat de modele publice din lumea politicii, mass-mediei și Rețelelor, nu a fost niciodată într-un procent de creștere mai galopant. Vă rog să nu invocați statistici de la începutul secolului XX sau de la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial cu numărul de știutori de carte. Atunci existau, desigur, mult mai puțini absolvenți de 4-7-11 clase sau facultate. Numai că certificatele de absolvire aveau deplină acoperire în realitate și nu conduceau treburile publice decît oameni cu studii solide. Iar meșterul era meșter, negustorul, negustor, cîrciumarul, cîrciumar, medicul, medic și învățătorul învățător. Nu decidea un tractorist viitorul țării.

Istoria globală ne este favorabilă, dar ne găsește cu cea mai anomică, incultă și lipsită de coeziune și perspective populație. Iarăși anticipez „argumente” de tipul olimpicilor la matematică, geniilor din muzică, studenților români de la MIT șamd.  False, pentru că toate aceste nume, admirabile fiecare, nu formează o societate. Sînt excepții, nu reprezentative. Societatea română este reprezentată de milioanele de ascultători de manele, de miile de oameni făcînd cozi pentru ca Simion să le dea apartamente pe nimic, de profesori agresori sexuali și plagiatori, de părinți care-i violentează pe profesori, de loaze inculte și obraznice care ajung „influensări”, de toată cocălărimea plină de bani. Nu vă place imaginea? Mie cu atît mai puțin. La nivel sociologic, sîntem în cel mai de jos punct al istoriei recente. Malignitatea lipsei de educație a sălbăticit populația, a distrus țesutul social și idealurile naționale. Întreaga Românie este suspusă unui grav malsprasi.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN