După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, atins şi el de abuzurile regimul comunist.
De data aceasta, pentru a avea o imagine mai largă asupra perioadei 1948 – 1964, am stat de vorbă cu un adevărat specialist. Profesorul Mihai Rachieru este conferențiar Universitar la UPG, doctor în istorie, rector al Universității „Mihai Viteazul” din Ploiești și a fost director al Arhivelor Naționale, Direcția Județului Prahova. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care discuția cu d-sa s-a dovedit a fi nu numai agreabilă, dar și relevantă pentru intenția noastră de a găsi piesele lipsă din tabloul unei epoci, de a afla informații încă nespuse.
– Care sunt principalele repere politice și economice ale perioadei 1948 – 1964?
– După abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, pentru România începe o perioadă nouă. Aceasta este influențată de factorul extern care a însemnat ocupația Uniunii Sovietice (ratificată cu Tratatul de Pace de la Paris din 1947). Faptul că România ajunge sub ocupație sovietică avea să determine o serie de tragedii economice, sociale, culturale: naționalizarea din 11 iunie 1948, cooperativizarea agriculturii începută în 1949, distrugerea tradiției învățământului românesc prin introducerea limbii ruse obligatorii, schimbarea sistemului de notare, în general negare a tot ceea ce a însemnat tradiție culturală.
S-a încercat desființarea trecutului nostru ca națiune. În cărțile de istorie, dintr-o dată nu mai eram urmașii geto-dacilor și ai romanilor, ci eram de origine slavă. Tratatul de Istoria Românilor, de M. Roller, a distrus generații întregi de tineri. În 1959 eram student la Facultatea de Istorie din Iași și îmi amintesc că nu aveam acces la volumele de istorie scrise de N. Iorga, A.D. Xenopol, C-tin Giurăscu. Timp de doi ani, obiectul principal de studiu a fost istoria URSS. În 1957, mulți studenți au avut de suferit pentru că au vorbit despre granițele și cetățile Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Printre aceștia s-a numărat și academicianul Al. Zub, pe atunci student.
– Care sunt principalele caracteristici ale politicii din această perioadă?
– Distrugerea economiei naționale sub pretextul achitării datoriilor de război față de Uniunea Sovietică. În același timp, oamenii politici din partidele tradiționale erau arestați, torturați, închiși. De asemenea, liderii intelectualității românești care nu erau de acord cu noua ideologie intrau pe mâna Securității, instituție scăpată de sub control. În fiecare instituție, întreprindere s-au înființat consilieri sovietici. Ei erau cei care stabileau activitatea în fiecare zi, săptămână, lună. Singurul partid rămas pe scena politică, Partidul Muncitoresc Român, a fost divizat la începuturi în mai multe grupuri.
Cea dintâi era condusă de Lucrețiu Pătrășcanu, cel care spunea „înainte de a fi comunist, sunt român”, declarație ce avea să-i fie fatală. A doua grupare, aflată sub directa influenţă a Moscovei, a fost condusă de Ana Pauker și Vasile Luca. Gheorghe Gheorghiu Dej, liderul celui de-al treilea grup, a oscilat în 1953 – 1954 între celelalte două facțiuni. În final, el a fost cel care a contribuit la eliminarea lui Lucrețiu Pătrășcanu.
Sfârșitul lui Pătrășcanu și condițiile istorice în care a avut loc nu sunt suficient elucidate. Poate și din cauza faptului că nu mai există documente, iar cele care sunt nu au fost în întregime date publicității.
O primă etapă din perioada la care ne referim s-ar putea opri în 1954. Un an mai devreme murise Stalin și întreaga politică externă a Uniunii Sovietice se va schimba. Se observă acum o slăbire a influenței asupra teritoriilor ocupate, ceea ce face posibilă evoluția evenimentelor din Ungaria (1956), Canalul de Suez (1956), situație în care Uniunea Sovietică nu a putut interveni. După moartea lui Stalin apar primele semne de oboseală a Imperiului Sovietic. Acestea vor culmina cu începutul retragerii din România, în 1958. Ocupația sovietică avusese însă timp să contribuie la ruinarea economică a României, să distrugă agricultura prin colectivizări forțate…
– Care a fost impactul acestor evenimente asupra județului Prahova?
– În calitate de director al Arhivelor Naționale, Direcția Județului Prahova, am avut prilejul să constat în documente cât de mult a avut de suferit județul nostru. Întreaga industrie de petrol este blocată prin activitatea sovromurilor.
Sovrom Petrol, Sovrom Construcții erau societăți mixte în care românii nu aveau niciun drept. Perioada Sovromurilor nu poate fi cercetată, întrucât odată cu retragerea lor și plecarea rușilor au fost ridicate și arhivele. Rușii au lăsat doar facturi, chitanțe nesemnificative și din aceste documente nu se pot trage concluzii asupra pierderilor suferite. Societăți de tip Sovrom au acționat în toate domeniile, dar în special în economie, în industrie. Atât la Ploiești, cât și la Câmpina, Băicoi, Țintea, Buștenari, Telega – zone recunoscute pentru bogăția subsolului. Urmările au fost, firește, nefaste. Aici, la Câmpina, au mai existat Sovrom Petrol Rafinăria Câmpina, Sovrom Neptun, Sovrom Petrol Uzina Mecanică, Sovrom Uzina Electrică. De asemenea, activitatea în domeniul construcțiilor a fost paralizată de societăți similare.
– Ce ne puteți spune despre agricultura prahoveană? Cum s-a făcut aici colectivizarea?
– Cooperativizarea agriculturii a început în 1949. Prima gospodărie agricolă colectivă s-a înființat la Sălciile. Din arhivele perioadei tragem concluzia că această activitate s-a desfășurat în forță. Mulți proprietari au fost ridicați și duși la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Unii dintre ei au murit, iar cei care au revenit peste ani nu au mai avut nicio putere.
În 1962, cooperativizarea agriculturii a fost declarată încheiată în toată țara. În județul nostru au rămas însă și zone necooperativizate, în special pe Valea Prahovei, dar și aici fruntașii și gospodarii satului au fost arestați, bătuți, schingiuiți.
– Ce ne puteți spune despre arhivele speciale, despre documentele care pot elucida această perioadă?
– În ceea ce privește documentele cu referire la viața politică din perioada care constituie subiectul nostru astăzi, precizez că ele nu se află în arhivele județului decât parțial. Aceasta datorită faptului că prin anii ’70 și ’80 a avut loc o acțiune de distrugere a documentelor confidențiale reluate de organele Ministerului de Interne și ale Securității. Această acțiune s-a desfășurat în multe județe ale țării. În Prahova, am dat aprobare comisiei venite de la Ministerul de Interne, dar documentele le-am păstrat în Arhivele Județene și le-am inclus în fondul Inspectoratului de Poliție al județului Prahova. Aceste documente au fost ordonate, inventariate, selectate de către actualul director al Arhivelor Județene, dr. Constantin Dobrescu. Documentele despre care vorbim au termen de păstrare „permanent”, sunt pregătite pentru microfilmare și cu siguranță cercetarea lor în anii viitori va scoate la iveală abuzurile și dramele acestei perioade.
– Cum apreciați interesul publicului, fie că vorbim de cetățeni particulari, fie de istorici sau ziariști, pentru documentele din deceniile V și VI ale secolului trecut?
– După decembrie ’89, cercetarea în arhivei este admisă pentru oricare cetățean. Evenimentele petrecute pot fi desprinse din documentele fostului PCR, din documentele Inspectoratului Poliției județului Prahova, din arhivele UTC preluate de Arhivele Naționale, Direcția Județeană, fără a se distruge, așa cum s-a întâmplat în alte părți. Aceste documente sunt păstrate într-un depozit special amenajat în apropierea Gării de Sud. Accesul la cele ordonate și inventariate se realizează zilnic în sala de studiu de la sediul din strada Logofăt Tăutu, nr 3. Nu este nevoie de o legitimație specială, doar de o cerere în urma căreia i se eliberează oricui un permis.
Înainte de decembrie 1989, mulți cercetători și iubitori de istorie motivau că nu au acces la toate fondurile arhivistice. Exista, într-adevăr, o arhivă specială, dar la nivelul județului Prahova nu au fost incluse decât documente referitoare la legionari și activitatea partidelor politice. Când arhivele s-au deschis, în mod surprinzător, numărul cercetătorilor interesați a scăzut în clipa în care s-a aflat că dosarele personale ale informatorilor și colaboratorilor Securității nu se află la Arhivele Județene. Către arhive s-au îndreptat mii de oameni care au solicitat în primul rând acte privind proprietatea asupra pământului și imobilelor confiscate abuziv în perioada naționalizării.
– Credeți că se mai poate face ceva în privința documentelor care, deși nu se mai află în țară, pot lămuri evenimente desfășurate la noi în perioada ocupației sovietice?
– Recent a avut loc la Ploiești a șaptea întâlnire a istoricilor români cu istorici ruși. S-a discutat cu această ocazie tocmai această perioadă și problema la care vă referiți. Din discuțiile purtate cu colegii din Rusia, am înțeles că se fac eforturi de ambele părți pentru cunoașterea reală a perioadei. Unul dintre istoricii ruși a spus chiar că recomandarea făcută de actuala conducere de la Moscova a fost să se prezinte evenimentele exact așa cum au fost, fără alterări. Istoricii ruși care au susținut comunicări au prezentat documente de valoare privind perioada ocupației sovietice în România și în județul Prahova.
Sorina Bumbăcea
Interviu publicat în ediţia din data de 26 noiembrie 2002.
Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării
În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.
(continuare din episodul anterior)
Popescu Elena – soţie de fost patron frizer
Popescu Niculae, str. Marinescu 25 – fost negustor maşini de cusut, cap familie
Popescu Maria, str. Marinescu 25 – soţie de fost negustor
Popa Costică, str. Al. Puşkin 17 – face comerţ de var ţi articole menaj, cap familie
Popa Elena, str. Al. Puşkin 17 – soţie de fost negustor
Popa Mircea, str. Al. Puşkin 17 – fiu de fost negustor
Panaitescu Niculae, str. Griviţii 12 – fost antreprenor de lucrări, cap familie
Panaitescu Elena, str. Griviţii 12 – soţie de fost antreprenor
Panaitescu Niculae, str. Griviţii 12 – fiu de fost antreprenor
Panaitescu Draga, str. Griviţii 12 – fică de fost antreprenor
Popescu Petre, str. Mărăşeşti 28 – comandant, cap familie
Popescu Maria, str. Mărăşeşti 28 – soţie de comandant
Reitu Ion, Fil. Sârbu 78 – fost negustor cârciumar, cap familie
Reitu Maria, Fil. Sârbu 78 – soţie de fost negustor
Raşnoveanu Ion, str. I.V. Stalin 194 – fost antreprenor de lucrări construcţii, cap familie
Raşnoveanu Maria, I.V. Stalin 194 – soţie de fost antreprenor
Răducu Ion, str. Griviţii 25 – fost negustor zarzavat, cap familie
Răducu, str. Griviţii 25 – soţie de fost negustor
Răducu Niculae, str. Griviţii 25 – fiu de fost negustor
Rădulescu Petre, str. I.V. Stalin 18 – fost negustor manufactură, cap familie
Rădulescu Antonia, str. I.V. Stalin 18 – soţie de fost negustor
Rădulescu Ion, str. I.V. Stalin 18 – fiu de fost negustor şi fost negustor de manufactură
Rădulescu Bogdan – fiu de fost negustor
Rosenberg Maier, K. Marx 26 – fost comerciant pălării, cap familie
Rădulescu Niculae, Campineanu 19 – cap familie
Rădulescu Ana, Campineanu 19 – soţie
Rădulescu A. Niculae, Griviţii 40 – fost patron atelier piese precizie, cap familie
Rădulescu Florica, Griviţii 40 – soţie de fost patron
Stătescu Niculae, Griviţii 60 – fost patron fabrică sifoane, cap familie
Stătescu Maria, Griviţii 60 – soţie de fost patron
Stătescu Victor, Griviţii 60 – fiu de fost patron
Stătescu Gheorghe, Griviţii 60 – fiu de fost patron
Serbănescu Niculae, str. Ardealului 10 – fost comerciant manufactură, cap familie
Serbănescu Manole, Stalin – fost proprietar fabrică textile, cap familie
Serbanescu Cecilia, str. Ardealului 10 – soţie de fost fabricant
Stroescu Radu, Fil. Sarbu 9 – cârciumar, cap familie
Sendroiu Traian, I.V. Stalin 47 – fost patron de at. vulcanizare, cap familie
Savu Vasile, V. Roaită 2 – fost negustor zarzavat/ condamnat, cap familie
Savu Ana, V. Roaită 2 – soţie de fost negustor
Savu Ion, V. Roaită 2 – fiu de fost negustor
Serbănescu Cristu., V.I. Lenin 19 – fost negustor, cap familie
Serbănescu Ana, V.I. Lenin 19 – soţie de fost negustor
Saicovici Carol, V.I. Lenin 95 – fost patron at. mecanic, cap familie
Siminoescu Alexandru, Plevnii 17 – fost patron at. tâmplărie, cap familie
Schiua Ion, Câmpului – fost negustor zarzavat, cap familie
Schiua Elena, Câmpului – soţie de fost negustor
Sarbu I. Ion, Mioriţii 26 – fost proprietar terenuri petrolifere, cap familie
Sarbu Ecaterina, Mioriţii 26 – soţie de fost exploatator
Sarbu Vasile, Mioriţii 26 – fiu de fost exploatator
Sarbu Aurelia, Mioriţii 26 – fică de fost exploatator
Sarbu Al. Elena, Griviţii – fost patron de at. mecanic, cap familie
Sendroiu Constantin, I.V. Stalin 43 – fost patron croitorie, cap familie
Sendroiu Aristiţa, I.V. Stalin 43 – soţie de fost patron
Sarbu Z. Constantin, Plevnii 1 – fost patron croitor, cap familie
Sarbu Maria, Plevnii 1 – soţie de fost patron
Schvartzman Iosif, I.V. Stalin 6 – atelier ceasornicărie, cap familie
Schvartzman Beatrice, I.V. Stalin 6 – soţie de negustor
Sendroiu Vasile, Republicii 3 – fost patron croitor, cap familie
Sendroiu Elena, Republicii 3 – soţie de fost croitor
Sovăială Constantin, I.V. Stalin 39 – atelier cismărie, cap familie
Sovoială Elena, I.V. Stalin 39 – soţie de fost proprietar
Săvulescu Grigore, Voroşilov 6 – fost proprietar de moară, cap familie
Săvulescu Elisabeta, Voroşilov 6 – soţie de fost proprietar
Săvulescu Constantin, Voroşilov 6 – fiu de fost proprietar moară
Şerbănescu Gheorghe, Republicii 24 – fost comerciant cherestea, cap familie
Şerbănescu Alexandrina, Republicii 24 – soţie de fost negustor
Şerbănescu Gheorghe, Republicii 24 – fiu de fost negustor
Şerbănescu Filofteia, Republicii 24 – soţie de fiu negustor
Steensbale Oto, Breaza – fost exploatator teren petrolifer, cap familie
Stoianovici Ilie, Kogălniceanu 68 – fost negustor cârciumar, cap familie
Stoianovici Sofia, Kogălniceanu 68 – soţie de fost negustor
Socolescu Aurel, I.V. Stalin 46 – fost comerciant cherestea, cap familie
Socolescu Margareta, I.V. Stalin 46 – soţie de fost negustor
(va urma)
Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală. Aceste liste prezentate în serial conţin numele persoanelor propuse de comisia de expropriere în 1955-1956. Nu toate proprietăţile au fost preluate de stat, în cazuri excepţionale comisia a renunţat la demersul pentru care a fost constituită.
Episodul anterior: „Câmpineni în închisorile comuniste” poate fi citit AICI
