În Consiliul Local, lupii pedelişti de ieri sunt pe cale de a fi transformaţi în oiţe
Imediat după aflarea rezultatelor de la referendumul de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu, încurajaţi de neîndeplinirea cvorumului (de aproape 9,2 milioane de alegători) impus iniţial acestui referendum, situaţie care îl făcea ca şi reîntors la Cotroceni pe Băsescu (astăzi, lucrurile s-au schimbat radical, dar asta e o altă poveste), primarul Horia Tiseanu şi consilierii săi au organizat rapid o conferinţă de presă.
La întâlnirea cu liderii pedelişti, noi, ziariştii locali (sau măcar o parte dintre ei; şi în Câmpina există “o anumită parte a presei”), ne-am simţit extrem de importanţi. Dacă ne este permisă o mică paranteză, întotdeauna, înaintea unor scrutinuri populare, dar şi puţin după acestea, presa este privită cu mai mult respect, cu mult mai mult respect, fiind curtată asiduu de către politicienii partidelor implicate în alegerile respective. În perioadele amintite, oamenii din presa română nu mai sunt consideraţi nici “găozari”, nici “ţigănci împuţite” (am citat aici dintr-un clasic în viaţă şi în suspendare). În orice campanie electorală şi puţin după terminarea ei, orice jurnalist, cât de mic şi neînsemnat ar fi, îşi primeşte porţia de zâmbete (fariseice, desigur), din partea politicienilor interesaţi să fie prezentaţi într-o lumină favorabilă. Apoi, la câteva zile, brusc, zâmbetele şi amabilităţile politicianiste ale celor care câştigă alegerile dispar.
Cu atât mai importanţi ne-am simţit la întâlnirea cu conducerea PDL Câmpina, cu cât liderii pedelişti au încercat să ne impresioneze (iar, prin noi, şi electoratul), plângându-ni-se că li se întâmplă (pe nedrept, se înţelege), o grămadă de chestii urâte, venite de la nişte adversari politici la fel de urâţi. La un moment dat, părea că noi, nişte bieţi ziarişti de provincie, eram oficiali U.E. de rang cel mai înalt (eu m-am simţit, credeţi-mă, ca un barosan, ca un baros, sau chiar ca un Barroso), iar în faţa noastră se aflau, de fapt, Băsescu şi toată conducerea centrală a PDL, care nu mai pridideau cu informări şi lamentări rostite de gurile lor parcă fără miros de usturoi, ca nişte acuzaţii slobozite precum jeturile depresurizate din gurile de sifon. Mi-am alungat senzaţia psihedelică printr-o scurtă scuturătură de cap şi o lungă ciupitură de picior, ca să realizez din nou că în faţa noastră se afla doar conducerea PDL Câmpina, coborâtă sub patrafirul presei locale ca să mărturisească nu păcatele ei (cum altfel), ci păcatele adversarilor politici care le-au luat locul în conducerea legislativului municipal.
Şi uite-aşa, am aflat de la fruntaşii pedelişti câmpineni că reprezentanţii locali ai USL, dimpreună cu cei din PP-DD, au pus mâna pe Consiliul Local şi îi marginalizează pe consilierii PDL. De parcă noi am fi lipsit, în mandatul trecut, de la şedinţele aleşilor noştri. De parcă nu am fi văzut aceeaşi atitudine autoritaristă din partea PDL în perioada 2008-2012, când avea o majoritate zdrobitoare în Consiliul Local. O atitudine de forţă, de luare în derizoriu a proiectelor de hotărâri venite din partea opoziţiei de atunci, de lipsă de dialog cu consilierii pesedişti şi penelişti din mandatul trecut, aflaţi astăzi la putere în miniparlamentul Câmpinei, după ce, în precedenţii patru ani, au făcut o neputincioasă opoziţie. O asemenea “noutate” mărturisită nouă de liderii pedelişti (un fel de secretul lui Polichinélle), ar fi putut fi egalată doar dacă Tiseanu şi consilierii săi ne-ar fi vestit că a murit Gheorghiu Dej.
Prin noua majoritate pe care au format-o cu cei de la PP-DD, reprezentanţii USL în Consiliul Local au arătat, deocamdată, dorinţa de a fi foarte autoritari şi de a-şi asuma întreaga răspundere pentru toate viitoarele acţiuni legislative necesare unei bune guvernări locale. S-ar zice că acum e vremea lor, de vreme ce aşa a hotărât, prin vot democratic, “poporul câmpinean”. Cât de deschişi spre dialog cu actuala opoziţie pedelistă din Consiliul Local vor fi social-democraţii şi liberalii vom afla în viitorul apropiat. Eu, unul, sper să nu ne întoarcem la vechile metehne, dar nu bag mâna în foc, nici măcar un vârf de deget, că nu se va întâmpla aşa. Până atunci, nu putem decât să remarcăm revoluţia petrecută în genetica politicii câmpinene, o dată cu transformarea foştilor lupi consilieri pedelişti în nişte oiţe mistuite de răzbunare şi de revenirea vremurilor trecute. A.N.
La întâlnirea cu liderii pedelişti, noi, ziariştii locali (sau măcar o parte dintre ei; şi în Câmpina există “o anumită parte a presei”), ne-am simţit extrem de importanţi. Dacă ne este permisă o mică paranteză, întotdeauna, înaintea unor scrutinuri populare, dar şi puţin după acestea, presa este privită cu mai mult respect, cu mult mai mult respect, fiind curtată asiduu de către politicienii partidelor implicate în alegerile respective. În perioadele amintite, oamenii din presa română nu mai sunt consideraţi nici “găozari”, nici “ţigănci împuţite” (am citat aici dintr-un clasic în viaţă şi în suspendare). În orice campanie electorală şi puţin după terminarea ei, orice jurnalist, cât de mic şi neînsemnat ar fi, îşi primeşte porţia de zâmbete (fariseice, desigur), din partea politicienilor interesaţi să fie prezentaţi într-o lumină favorabilă. Apoi, la câteva zile, brusc, zâmbetele şi amabilităţile politicianiste ale celor care câştigă alegerile dispar.
Cu atât mai importanţi ne-am simţit la întâlnirea cu conducerea PDL Câmpina, cu cât liderii pedelişti au încercat să ne impresioneze (iar, prin noi, şi electoratul), plângându-ni-se că li se întâmplă (pe nedrept, se înţelege), o grămadă de chestii urâte, venite de la nişte adversari politici la fel de urâţi. La un moment dat, părea că noi, nişte bieţi ziarişti de provincie, eram oficiali U.E. de rang cel mai înalt (eu m-am simţit, credeţi-mă, ca un barosan, ca un baros, sau chiar ca un Barroso), iar în faţa noastră se aflau, de fapt, Băsescu şi toată conducerea centrală a PDL, care nu mai pridideau cu informări şi lamentări rostite de gurile lor parcă fără miros de usturoi, ca nişte acuzaţii slobozite precum jeturile depresurizate din gurile de sifon. Mi-am alungat senzaţia psihedelică printr-o scurtă scuturătură de cap şi o lungă ciupitură de picior, ca să realizez din nou că în faţa noastră se afla doar conducerea PDL Câmpina, coborâtă sub patrafirul presei locale ca să mărturisească nu păcatele ei (cum altfel), ci păcatele adversarilor politici care le-au luat locul în conducerea legislativului municipal.
Şi uite-aşa, am aflat de la fruntaşii pedelişti câmpineni că reprezentanţii locali ai USL, dimpreună cu cei din PP-DD, au pus mâna pe Consiliul Local şi îi marginalizează pe consilierii PDL. De parcă noi am fi lipsit, în mandatul trecut, de la şedinţele aleşilor noştri. De parcă nu am fi văzut aceeaşi atitudine autoritaristă din partea PDL în perioada 2008-2012, când avea o majoritate zdrobitoare în Consiliul Local. O atitudine de forţă, de luare în derizoriu a proiectelor de hotărâri venite din partea opoziţiei de atunci, de lipsă de dialog cu consilierii pesedişti şi penelişti din mandatul trecut, aflaţi astăzi la putere în miniparlamentul Câmpinei, după ce, în precedenţii patru ani, au făcut o neputincioasă opoziţie. O asemenea “noutate” mărturisită nouă de liderii pedelişti (un fel de secretul lui Polichinélle), ar fi putut fi egalată doar dacă Tiseanu şi consilierii săi ne-ar fi vestit că a murit Gheorghiu Dej.
Prin noua majoritate pe care au format-o cu cei de la PP-DD, reprezentanţii USL în Consiliul Local au arătat, deocamdată, dorinţa de a fi foarte autoritari şi de a-şi asuma întreaga răspundere pentru toate viitoarele acţiuni legislative necesare unei bune guvernări locale. S-ar zice că acum e vremea lor, de vreme ce aşa a hotărât, prin vot democratic, “poporul câmpinean”. Cât de deschişi spre dialog cu actuala opoziţie pedelistă din Consiliul Local vor fi social-democraţii şi liberalii vom afla în viitorul apropiat. Eu, unul, sper să nu ne întoarcem la vechile metehne, dar nu bag mâna în foc, nici măcar un vârf de deget, că nu se va întâmpla aşa. Până atunci, nu putem decât să remarcăm revoluţia petrecută în genetica politicii câmpinene, o dată cu transformarea foştilor lupi consilieri pedelişti în nişte oiţe mistuite de răzbunare şi de revenirea vremurilor trecute. A.N.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!