Părintele Petru Moga, parohul bisericii de la Slobozia, a tradus o carte despre viaţa lui Iuliu Popper
Preotul Petru Moga de la parohia “Sfântul Nicolae” din cartierul Câmpiniţa ne-a uimit încă o dată, şi ne-a impresionat în egală măsură, dovedind, dacă mai era nevoie, că este una dintre cele mai complexe feţe bisericeşti ale orăşelului nostru. Căci părintele Petru nu este doar un devotat slujitor al Domnului pe acest pământ, dar şi un iubitor şi promotor al culturii de mare ţinută (Sala Praznicală de la sediul parohiei pe care o păstoreşte este, deseori, gazda unor importante expoziţii, lansări de cărţi, concerte simfonice etc). Dumnezeu l-a înzestrat pe părintele Moga nu doar cu harul preoţiei, dar l-a norocit şi cu o mare descoperire arheologică (cu ani în urmă, în curtea parohiei, el a descoperit o necropolă veche de 3500 de ani), iar mai nou, cu descoperirea unui mare român rămas, prin ingratitudinea pe care o aşterne uneori istoria, aproape necunoscut chiar în ţara lui natală. Un astfel de mare român necunoscut de români este Iuliu Popper, un destoinic explorator şi inventator de la sfârşitul secolului al XIX-lea. După ce joi, 6 iunie 2013, la Librăria “Bizantină” din Bucuresti, a fost lansată cartea lui Iuliu Popper intitulată „Tara de foc”, tradusă din limba spaniolă de către părintele Petru Moga, săptămâna trecută, în amfiteatrul Şcolii Centrale, părintele a prezentat cartea în faţa a zeci de şcolari (unii dintre aceştia, gălăgioşi şi impermeabili la actul de cultură şi de reabilitare a unui mare român, i-au stârnit părintelui un zâmbet şi o remarcă pline de condescendenţă: “N-avem ce le face, nu-i captivează lectura, pentru că sunt generaţia calculatoarelor”). Ziua de 6 iunie 2013 nu a fost aleasă întâmplător, deoarece, la această dată, s-au împlinit 120 de ani de la moartea lui Iuliu Popper. Acesta, puţin cunoscut în România, a fost un apreciat explorator, dar şi un inventator iscusit, un spirit aventurier care a murit în 1893, la 36 de ani, în condiţii misterioase şi neelucidate, probabil răpus de guvernatorul Ţării de Foc de la acea vreme, ale cărui abuzuri Popper le demascase nu o dată. Iuliu Popper, s-a născut la Bucureşti, pe Calea Văcăreşti, în 1857, fiind fiu de profesor şi librar. Aventurier din fire, ambiţios şi întreprinzător, la 20 de ani vizitase deja Istanbulul şi mai multe ţări europene. După obţinerea licenţei în inginerie, la Paris, călătoreşte prin Siberia, India, China şi Japonia. Străbate cele două continente americane de la nord la sud, din Alaska până în Patagonia, cu mici escale la San Francisco, Mexico City (unde practică gazetăria), Havana (unde realizează un plan de sistematizare al oraşului). Apoi îl întâlnim în Brazilia şi Argentina, stabilindu-se în 1886 în Buenos Aires, capitala permanentă a Republicii Argentina. Oferta autorităţilor argentiniene de a-l ajuta în cercetarea interiorului Ţării de Foc vine în întâmpinarea dorinţei sale „de a studia şi a cunoaşte această ţară enigmatică, care formează sudul extrem al continentului american”, respectiv arhipelagul de 72 000 km2, cuprins între strâmtoarea Magellan şi Capul Horn, aparţinând statelor Chile (50 000 km2) şi Argentina (22 000 km2), conform tratatului intervenit între acestea la 23 iulie 1881. Întors la Buenos Aires, aureolat de reuşita primei expediţii de explorare a interiorului celei mai mari insule a arhipelagului Tierra del Fuego, Iuliu Popper va ţine o conferinţă care va suscita un enorm interes, concluzionând că „aceste regiuni au un viitor economic în ceea ce priveşte exploatarea zăcămintelor aurifere şi creşterea vitelor”. Convins că „epidemia auriferă e latentă şi va face victimele sale în toate clasele şi sferele sociale”, Popper se simte obligat să atragă atenţia că „toate visurile unui presupus Eldorado (…) nu se vor realiza niciodată”. Nu i s-a dat însă crezare, iar febra aurului, care cuprinsese atât numeroşi aventurieri, cât şi pe autorităţile locale, avea să-i fie fatală, reprezentând substratul acuzaţiei şi chemării sale în faţa instanţelor de judecată. Pentru a-şi putea apăra cauza în procesul înscenat la Buenos Aires, în anul 1893, care avea să devină senzaţional prin modul de desfăşurare, este nevoit să părăsească Ţara de Foc. Cea mai gravă dintre acuzaţii era aceea privind exterminarea indienilor din Insula Mare. La puţin timp, Popper avea să fie găsit mort. Părintele Moga a povestit audienţei cum a auzit prima dată de Iuliu Popper, de la unul din ginerii săi, argentinian de origine, care îi mărturisise că Popper nu are o imagine prea bună în Argentina, fiind asimilat cu un exterminator al indienilor din Ţara de Foc. Intrigat de aceste acuzaţii cărora nu voia să le dea crezare, Părintele Moga, într-una din vizitele sale în Argentina, ajunge în Ushuaia, un important oraş argentinian al Ţării de Foc. Aici vizitează un muzeu în care găseşte această carte a lui Popper ce adună articole din presa vremii, scrise de marele explorator în spaniolă, engleză şi germană. “Prin articolele sale, Popper încerca să le spună argentinienilor lucruri pe care nu cred că ei erau pregătiţi să le înţeleagă la momentul respectiv. Cred că locul lui Iuliu Popper pentru România, dar şi pentru umanitate, trebuie să fie în rândul marilor exploratori. Sper ca traducerea acestei cărţi, pentru care am învăţat limba spaniolă, să fie doar un prim pas pentru reabilitarea acestui român extraordinar”, le-a mai spus copiilor de la Şcoala Centrală părintele Petru Moga. A.N.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!