Au trecut mai bine de 40 de zile de când, la 26 Martie, s’a stins din viaţă, la Câmpina, fosta mea soţie Marinela Garcea, una din energiile acestui neam. Era dintr’o familie de oameni harnici şi inteligenţi, din care au urcat fratele bunicului său matern, generalul Gheorghe Mosiu, comandantul Armatei a 4-a Transilvania, verii primari ai mamei sale, tenorul Petre Munteanu, prim-solist al Operei Scala din Milano, şi poeta Aurora Cornu, ctitora Mănăstirii Cornu, vărul ei primar, profesorul universitar Dumitru (Bebe) Tudor, decanul Facultăţii de Mecanică fină a Politehnicii din Bucureşti, şi alte vârfuri. Semn al rangului pe care’l ocupau în societate, fraţii Gheorghe Mosiu şi Costea Voiculescu, contabil la Banca Naţională, îşi construiseră, în apropierea Parcului Carol I din Bucureşti, două vile gemene şi impunătoare, pe strada Lânăriei, care, cu toată naţionalizarea ce le-a cotropit, se păstrează şi acum.
A fost o vreme când în casa acestei familii a curs lapte şi miere. Bunicul, Petre Voiculescu, un flăcău cutezător din Proviţa, băiatul lui Voicu Moşu, îşi furase mireasa, care era din neamul Şeitanilor din Şapte Sate, de la nunta acesteia de la Târlungeni, de peste Carpaţi, de unde se vede că obiceiul acesta nu era unul de spectacol, ci chiar matrimonial, la care tinerii recurgeau pentru a’şi impune propria voinţă. Şi-a deschis un restaurant, prosper în perioada interbelică, lângă poarta dinspre Gara Câmpina a Uzinei Astra din Poiana Câmpina, localitate care era atunci staţiune balneo-climaterică. Verile, mai ales, familiile fraţilor şi surorilor soţilor Maria şi Petre, între care şi cele două fete ale lui Costea, Gigi şi Puica, recunoscute frumuseţi bucureştene, vin la Poiana. Am fost martor, în Iunie 1974, la cele câteva zile pe care le-au petrecut, în casa soţilor Maria şi Niculae Garcea, socrii mei, unde locuiam şi noi, Ricuţa Munteanu – sora Mariei Voiculescu – şi fiul ei, Petre Munteanu. Verii Petre şi Maria nu se mai văzuseră dinainte de răsboi, de când Petre plecase la Conservator în Germania, la München. Îşi vorbeau ca şi când nu trecuse nici o clipă – „Fă Mario!”, i se adresa el – ca atunci când erau copii sau adolescenţi.
Marinela Garcea a fost profesoară de Română la Şcoala generală din Goruna, comuna Cocorăştii Misli. Imbatabilă la Gramatică, avea mândria că elevii săi puteau lua admiterea – şi o şi luau, atunci când doreau – la oricare dintre liceele bune din Ploeşti şi din Breaza. Fire voluntară şi sociabilă, făcea cunoscut folclorul umoristic al şcolii, pe care’l surprinseseră colegii săi de cancelarie. Prima zi de şcoală. Mia Greuş, învăţătoare localnică, strigă catalogul. „Simion Gheorghe!” Tăcere. „Simion Gheorghe!”, repetă ea, uitându-se spre copil. Iar tăcere. „Măi copile, tu nu eşti băiatul domnului Simion?” „Da, tovarăşa!” „Şi atunci, de ce nu răspunzi când te strig?” „Tovarăşa, pe mine mă cheamă Georgică, nu Gheorghe!” Fiul cel mare al Sandei Ilioiu, fina noastră de cununie, profesoară de Istorie, vine de la joacă plângând şi plin de sânge. „Mihăiţă!”, scoate Sanda un ţipăt, gata să leşine. Copilul de grădiniţă sesizează deodată pericolul şi o îmbărbătează: „Lasă, mamă, că’i sângele vărsat de clasa muncitoare!” Mitică Moraru, directorul şcolii, profesor de Fizică, aşteaptă nerăbdător ca Gica, soţia sa (a trecut şi ea Styxul, am auzit, câteva luni înainte de Marinela; Dumnezeu să o ierte!), să’i nască un băiat. „Felicitări!”, îl gratulează doctorul, ieşind din sala de operaţii. „Aveţi două fete”. Mitică, ştiind că o are acasă pe Claudia, acceptă cu jumătate de gură şi îngaimă un „Mulţumesc”. „Una are un kilogram nouă sute şi alta un kilogram opt sute”, continuă medicul. „Cum, domnule?!”, rămâne consternat Mitică. Şi cu încă două fete: Isabela şi Patricia.
Acum, Marinela s’a dus să le povestească şi îngerilor. Dacă bătrânul Dumnezeu nu va fi deranjat de atâtea rîsete, o va păstra şi pe ea în cetele cereşti. Dumnezeu să te ierte, dragă Marinela! Şi tu pe mine, dacă ţi-am greşit cu ceva!
Octavian Onea
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!