Pentru 500 de lei datoraţi Primăriei,

Pe Strada Toma Ionescu, în casa de la nr. 6, locuieşte, de aproape 20 de ani, Mădălina Doloman. De fapt, este mult spus, că locuieşte într-o “casă”. Este doar o încăpere de aproximativ 12 metri pătraţi. Închipuiţi-vă că, în această cămăruţă îşi duc traiul cinci persoane! Mădălina Doloman are patru băieţi cu vârste de un an şi jumătate, 7, 14 şi, respectiv, 18 ani. Cu excepţia mezinului, ceilalţi trei băieţi sunt la şcoală. Gheorghiţă, care are 7 ani, s-a născut cu probleme la coloana vertebrală, neavând voie să facă nici un fel de efort.Venitul acestei familii se ridică la suma de 400 lei noi, însumând ajutorul social al mamei, alocaţiile copiilor şi o mică bursă a lui Ciprian, băiatul cel mai mare. Casa în care locuiesc face parte din spaţiul locativ al Primăriei. Chiria acestei case este de aproximativ 50 lei pe lună, fiind pentru mulţi dintre noi o sumă ce poate părea ridicolă. Pentru familia Mădălinei, însă, reprezintă o sumă colosală. Din cauza sărăciei a acumulat, pentru plata chiriei, o datorie de 467,74 lei, iar factura pentru plata gazelor a ajuns la aproape 400 lei. În luna aprilie a acestui an a expirat şi contractul casei. Pentru a putea să-l prelungească trebuie să achite suma datorată pentru chirie, în caz contrar va fi evacuată. Din această cauză, băiatul ei, Alexandru, care a împlinit 14 ani, nu poate să-şi facă buletin. Mădălina Doloman se află într-o situaţie disperată. Pur şi simplu nu are de unde să facă rost de toţi aceşti bani pentru a-şi achita datoriile şi a-şi salva bruma de acoperiş pe care o au deasupra capului ea şi copiii ei. Mădălina nu are soţ. De tatăl primilor doi băieţi a divorţat de mult, neexistând între ei o relaţie de într-ajutorare a copiilor. Nici tatăl celor doi băieţi mai mici nu se oferă să aibă o cât de mică grijă de ei. După spusele sale, copiii ei nu au beneficiat de vreo atenţie din partea Primăriei, cel puţin anul acesta, nici de Crăciun, nici de Paşti. Mama Mădălinei locuieşte în aceeaşi clădire, beneficiind de două camere, dar foarte rar acceptă nepoţii prin prejma ei, din cauza unor afecţiuni psihice. Mai are două surori dintre care una este plecată în Spania, iar cealaltă abia are ce trebuie pentru familia ei cu trei copii.În urma acestor necazuri care s-au abătut asupra familiei sale, Mădălina Doloman a încercat să se înscrie în audienţă la primarul Horia Tiseanu. După spusele sale, în ultimul timp a fost respinsă de către funcţionarele care se ocupă de acest lucru, pe motiv că nuşi-a plătit acea chirie. Se va discuta cu ea în momentul când îşi va achita datoriile. Într-o atare situaţie, se pune o întrebare firească: dacă cetăţenii cu drept de vot nu se pot prevala de dreptul lor de a-şi vedea primarul ales în audienţele oficiale, indiferent de motivul pertinent al vizitei, atunci care este rostul lor? Mădălina Doloman nu are cum să facă rost de bani ca să plătească această datorie. Dorea să discute cu primarul, în speranţa că poate is-ar fi acceptat să achite în rate mai mici sau s-ar fi putut găsi orice altă soluţie cât de cât acceptabilă pentru a putea depăşi această situaţie critică. Până la un punct se poate înţelege şi atitudinea administraţiei locale faţă de acest caz. Din punct de vedere legal, da, aşa este. Dacă timp de trei luni de zile, chiriaşul nu şi-a plătit datoriile care îi revin, riscă o evacuare administrativă. Din punct de vedere uman însă, lucrurile nu pot fi privite doar prin prisma legilor. Ce va face această femeie în situaţia în care va fi dată afară din casă? Ce vor face cei patru copii? Unde vor dormi? Unde îşi vor aşeza puţinele lucruri pe care le au? Poate în stradă vor avea mai mult spaţiu, ţinând cont şi de faptul că, de opt ani, Mădălina depune cerere pentru o locuinţă socială mai confortabilă decât cea în care stă acum. Se ridică din umeri la astfel de întrebări, iar situaţia ei se transformă într-o expresie rigidă, băţoasă, ce se vrea oficială: „nu este un caz singular; ca ea sunt mulţi; asta e legea” etc. Totuşi, legea este perfectibilă. Dar asta este altă poveste.Chiar nu se poate găsi o soluţie pentru ca cei patru copii să nu fie supuşi unor astfel de traume psihice? Măcar pentru aceşti copii să se poata face ceva…