O fotografie epocală

Visul de a zbura către cerul albastru a frământat minţile multor oameni de ştiinţă, inventatori sau iubitori ai tehnicii.
Încă din Mitologie se vorbeşte despre încercarea de a zbura a lui Icar – fiul lui Dedal – inventatorul instrumentelor şi meseriei de tâmplar, iscusit arhitect şi sculptor.
Construindu-şi aripi din lemn, pe care le-au lipit cu ceară, Dedal împreună cu fiul său, au părăsit în zbor insula Creta. Icar înălţându-se foarte sus, s-a prăbuşit în mare, deoarece căldura solară a topit liantul.

 

La sfârşitul secolului XIX se naşte ideea construirii unui aparat de zbor care „să învingă“ aerul – acesta este dirijabilul. Cel care a dat viaţă acestui vis a fost ofiţerul evreu – croat David Schwartz, care în 1896 întocmeşte planurile primului dirijabil, necesar armatei germane. Un an mai târziu este încercat la Tempelhof, lângă Berlin dar, din păcate, acesta se prăbuşeşte în urma unei erori de pilotaj.
În 1898, contele Ferdinand Graf von Zeppelin cumpără planurile de la văduva lui Schwartz şi convins de avantajele explorării şi folosirii spaţiului aerian, înfiinţează prima companie, care îşi propune să dezvolte zborurile aeriene. Un an mai târziu iniţiază construcţia primului aparat, care a rămas în istorie sub denumirea de dirijabilul „Graf Zeppelin LZ-1“.
Primul prototip avea schelet rigid, structură de aluminiu, era alimentat cu ajutorul a 17 camere umplute cu hidrogen (pentru ridicare), două motoare cu combustie internă, pentru punerea în funcţiune a celor patru elicii. Lungimea sa măsura 128 m şi  avea un diametru de 11 m. A atins la deplasarea din primul zbor de încercare o viteză de 29 km/ oră.
Din lipsă de investitori, Graf Zeppelin închide compania, dar nu renunţă la planurile sale şi câţiva ani mai târziu, cu fonduri proprii, construieşte cel de-al doilea prototip, LZ-2.
Nici acesta nu a avut însă o viaţă lungă, deoarece cu prilejul primului zbor, aparatul se prăbuşeşte (anul 1906).
Cel de-al treilea dirijabil „Graf Zeppelin LZ – 3“ a fost construit doi ani mai târziu (1908) şi a fost utilizat 5 ani de zile, timp în care a efectuat 45 de curse cu un parcurs total de aproximativ 4400 kilometri.
În timpul primului Război Mondial, germanii au renunţat la utilizarea acestor aparate de zbor, datorită vulnerabilităţii lor. Construcţia şi folosirea acestora la transportul pasagerilor şi a efectelor poştale, explorarea unor zone greu accesibile (Polul Nord) şi înconjurul lumii a continuat după anii 1930.
Oraşul Câmpina a cunoscut în istoria sa de peste 500 de ani numeroase evenimente remarcabile. Unul dintre acestea îl reprezintă şi zborul dirijabilului Graf Zeppelin deasupra oraşului – zi memorabilă – datată „16 septembrie 1932, orele 15 şi 30 de minute“.
Un fotograf amator a imortalizat evenimentul, surprinzând această minune a secolului XIX în survol deasupra centrului oraşului. 

Autenticitatea evenimentului o reprezintă şi prezenţa în instantaneul fotografic făcut cu această ocazie a fost clădiri a  familiei Duşescu din Bulevardul Carol I (imobilul – unul dintre primele proiecte de arhitectură ale cunoscutului arhitect ploieştean Toma T. Socolescu – a slujit, o vreme, ca sediu, în ultimii săi ani de existenţă, până la demolarea în 1980, Întreprinderii de Gospodărie Comunală Câmpina).
Reproducem alăturat această fotografie puţin cunoscută.