Cu
mare plăcere, enormă satisfacție.
Convingându-mă încă o dată de calitățile sale la pult. E temeinic pregătit. Zdravăn
experimentat. C-un avânt molipsitor. Puternic acaparant. Fructuos pe măsură. Mă
uitam și la el, și la orchestră, întrepătrundere amplă
descoperind. O comuniune radioasă întru slava celor aleși în program. Inspirat, Șostakovici și Wagner. Parcă durând o punte sonoră-ntre ruși și germani, semnificativ. Trainică, binevenită,
nimerită, izbutită…
mare plăcere, enormă satisfacție.
Convingându-mă încă o dată de calitățile sale la pult. E temeinic pregătit. Zdravăn
experimentat. C-un avânt molipsitor. Puternic acaparant. Fructuos pe măsură. Mă
uitam și la el, și la orchestră, întrepătrundere amplă
descoperind. O comuniune radioasă întru slava celor aleși în program. Inspirat, Șostakovici și Wagner. Parcă durând o punte sonoră-ntre ruși și germani, semnificativ. Trainică, binevenită,
nimerită, izbutită…
Walter
Hilgers este neamț. Sexagenar
zvelt și impunător.
Pentru cei conduși, cert
convingător. L-au urmat atent, nuanțat, fluent pe întreg parcursu`. Sunând omogen, pregnant, onorant. Partiturile
neetalând pentru ei greutăți la redat.
I-am privit îndelung pe fiecare-n parte și n-am dibuit ezitări. I-am simțit atrași, dăruiți și uniți. O structură de monolit dovedindu-se clar.
Revărsând spre noi energia și măreția din știme cu bucuria și armonia unora destoinici în muncă. Meticuloși, inimoși, întrutotu` norocoși c-un
astfel de dirigent. Care, pe deasupra, e și director artistic onorific la filarmonica
lor ploieșteană. Căci
da, la ”găzari” făcui constatările astea. Succinte, desigur, dar meritate din
plin. Sala ”Ion Baciu”, gazdă potrivită arătându-se de când o știu dinlăuntru. Și sunt ceva ani…
Hilgers este neamț. Sexagenar
zvelt și impunător.
Pentru cei conduși, cert
convingător. L-au urmat atent, nuanțat, fluent pe întreg parcursu`. Sunând omogen, pregnant, onorant. Partiturile
neetalând pentru ei greutăți la redat.
I-am privit îndelung pe fiecare-n parte și n-am dibuit ezitări. I-am simțit atrași, dăruiți și uniți. O structură de monolit dovedindu-se clar.
Revărsând spre noi energia și măreția din știme cu bucuria și armonia unora destoinici în muncă. Meticuloși, inimoși, întrutotu` norocoși c-un
astfel de dirigent. Care, pe deasupra, e și director artistic onorific la filarmonica
lor ploieșteană. Căci
da, la ”găzari” făcui constatările astea. Succinte, desigur, dar meritate din
plin. Sala ”Ion Baciu”, gazdă potrivită arătându-se de când o știu dinlăuntru. Și sunt ceva ani…
Adrian SIMEANU
