Editorial. MALIGN

Pentru mine, prima dificultate a oricărei analize a spațiului politic românesc de azi stă în completa lui iraționalitate. Nu există explicații logice, cauzale, de tip „dacă a, atunci b”. Analiștii tabloizi încearcă să ne dea senzația, și asta este cea mai mare minciună, că există cauze „ascunse” pe care ei, atoateștiutorii, le dețin „pe surse” și, punînd cap la cap elemente pe care noi „prostimea” nu le înțelegem, ne livrează o frumusețe de „explicație”, însoțită de „previziuni” în staniol lucitor. Nimeni nu se mai obosește să vadă cîte dintre prognozele astea inteligente se împlinesc. În realitate, lucrurile sînt mult mai simple, jocul de puteri și vectori social-politici care se numește viață politică normală este abolit de un altul. Pe care îl voi numi imediat. 

A doua dificultate stă în a evita, cînd comentăm, epitetele injurioase. Numai că sînt singura descriere adecvată a situației. Nu există alt regim de analiză decît pamfletul. Ăștia sînt proști de crapă și punct. Cu asta am spus totul despre prezentul și viitorul nostru. Or, prostia nu poate fi analizată, nu-i pot fi anticipate consecințele concrete. Crede cineva că dl. Daea e antisemit? Să fim serioși, nici în glumă nu poți afirma așa ceva, e pur și simplu prost. Adică fără conștiința a ceea ce spune. Numai că prostia lui are urmări dezastruoase pentru țară. Gura bate agricultura. 

Doamna prim ministru este, la rîndu-i, un caz patologic. Minima bunăcuviință față de o doamnă îți cere să nu folosești epitetul cuvenit. Dar cum să ocolești cuvîntul cel mai adecvat? Domniei sale îi este pur și simplu imposibil să susțină un text de două propoziții fără să-l citească. Iar cînd citește, citește prost. Este o catastrofă națională. Care nu o afectează pe domnia sa, perfect indiferentă, imună la ridicol, căci nul din care scazi ceva rămîne tot nul, ci afectează interesele naționale. Cum să dai Europa pe mîinile unui ins care are dificultăți grave de cogniție? Iar nedumerirea occidentalilor e firească: cum de suportă românii un asemenea specimen? Dăncileza, cum îi spune scriitorul Radu Paraschivescu, este o limbă suprarealistă, care l-ar fi încîntat pe Eugen Ionesco, după care s-ar fi dus liniștit să se arunce în Sena la gîndul că sînt compatrioți. Ni se spune că trebuie să fim îngăduitori (mda, cei care au exploatat pînă la limită celebrul succesuri tac acum foarte partinic la cascada de dezacorduri, anacoluturi și prostii dăncileze). Dacă doamna asta ar fi fost casieră la market, trebuia să o tratăm cu respect. În momentul în care de ea depinde soarta țării, avem tot dreptul să o trimitem la cratiță, în modul cel mai incorect politic cu putință. 

Din ciclul „viața bate Las Fierbinți-ul”, veni acum și cazul primarului ce și-a acordat singur titlul de cetățean de onoare. Oricîte eufemisme am căuta, alt termen decît prostie acută se poate găsi pentru gestul lui? Somat să apară și el în public, ministrul economiei, Dănuț Andrușcă, a părut, vorba lui Caragiale, „torturat ca Inchiziță”. Are la fel cu mari probleme de exprimare, daddy e sadic obligîndu-l să se exteriorizeze în public, sau pe Veorica să călătorească oficial prin tot felul de țări cu nume greu de reținut. 

Oamenii ăștia sînt pesta istoriei românești recente. Un ambasador al nostru într-o țară nordică a protestat oficial pentru că în respectiva țară fusese înmatriculată o mașină avînd ca număr un mesaj net anti-PSD. Răspunsul autorităților de acolo (cine spune că nordicii nu au umor?) a fost de o ironie zdrobitoare, de genul: nu intră în atribuțiile noastre să analizăm conotațiile combinațiilor de litere de pe plăcuțele de înmatriculare. Ce este cu toate aceste personaje, de la toate nivelurile deciziei, cum se vede, ivite din bolgii? Cancelariile occidentale sînt complet derutate, pentru că prostia nu poate fi cuantificată, nu intră în softurile cele mai sofisticate ale predictibilității politice. 

Un alt oficial, care nu mai poate fi încadrat în categoria celor de mai sus, în sensul că știe să citească  și vorbește torențial și alunecos este ministrul Tudorel Toader. Prin totala lipsă a criteriului moral și a ingredientului numit  rușine (bine, acesta le lipsește tuturor, făcîndu-mă să cred că între rușine, inteligență și cultură există o strînsă legătură), omul ne demonstrează, mințind de multe ori cu o seninătate netulburată de niciun rid pe frunte, cu o hărnicie sfidătoare, zi de zi, că legea trebuie să fie o sumă de privilegii. De ce îl pun și pe maestrul TT în aceeași oală cu ceilalți? În primul rînd pentru că formează un tot care se numește cel mai inept guvern pe care l-a avut România de la înființare. În al doilea rînd, cînd sufăr de o boală mortală, mi-e complet indiferent dacă ea e provocată de o bacterie sau de un virus. Cu alte cuvinte, dacă România e sortită să dispară politicește, mie, ca simplu cetățean, mi-e perfect egal dacă dispare din cauza analfabetismului de tip Veorica-Daea-Andrușcă et alii sau a vicleniei cinice de tip Dragnea-Tăriceanu-Toader-Iordache. Există amestecuri explozive din două substanțe care, luate fiecare în parte, sînt inofensive. Cînd se combină, amestecul face Bum! Cam așa este și amestecul ăsta care ne definește viața politică, dintre prostia frustă și complexată și cea cu aplomb obraznic. Amestec toxic, profund malign, ucigător! 

Christian CRĂCIUN