Orgoliul, bine premeditat de strategii de imagine ai d-nei Dăncilă, ar fi doar caraghios, dacă nu ar fi complet stupid. Sigur că el prinde (și agenții de imagine știu bine asta) la cei care mai cred că, în vremea lui Ceaușescu, România era o țară dezvoltată, de care țineau seama toate marile puteri și că ilustrul cizmar învîrtea politica mondială pe degete. E o retorică a „mîndriei naționale” de o precaritate zdrobitoare. Ambasadorii a 12 state, plus oficialități europene, au cerut guvernului acestei doamne să lase în pace justiția. Alter egoul guvernamental al lui Dragnea s-a supărat și a reacționat cu țîfnă: „în niciun stat ambasadorii nu fac agenda prim-ministrului” spune ea, și le cere „să arate respect pentru România”. „Nu am să permit ambasadorilor altor state să facă agenda prim-ministrului”. În fața acestei retorici de țîfnă prostească (cum nu ai să permiți?) ți se blochează capacitatea de reacție.
Există un proverb din profunda înțelepciune autohtonă pe care d-na pretinde că o apără cu pieptul în bătaia vrăjmașilor: cînd doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă! E proverbul stării actuale a țării. Toți aliații noștri ne spun că am luat-o pe arătură cu destructurarea justiției și noi ridicăm căprește coada: nu primim lecții de la nimeni! (în paranteză, frază de regim autoritar, nu democratic, democrația înseamnă tocmai să primești lecții). În aroganța de parvenit mult deasupra capacităților sale, doamna prim ministru spune că nu discută decît cu omologii ei, că nu primește lecții de la ambasadori. Două vorbe, trei prostii, iarăși cu priză la vulg. Își închipuie cineva că ambasadorii vorbesc așa, ce le dă prin cap (mai ales cînd o fac coordonat), fără indicații de la guvernele lor? Apoi cum să-i jignești pe ambasadorii țărilor cele mai puternice, fără să vezi în comunicatul lor un semn? – vorba invitaților din platourile TV (apropo: mă fascinează această nouă meserie, netrecută în nomenclator: invitat permanent în studiourile TV, indiferent de temă). E limpede că oamenii ăștia spun ceva, și ceva foarte grav la adresa acestui guvern calamitate. Mîndria de doi bani a coanei Frosa de la guvern e greșit orientată: ea spune că nu ambasadorii îi fac agenda, dar e înconjurată de penali care fac toată agenda, și cea publică și, mai ales, cea ascunsă publicului.
Acest funest nu primim lecții are multe forme de manifestare care au proliferat cancerigen în ultimul an: repatrierea aurului, atacurile la adresa Băncii Naționale, a Supermarketurilor (se vrea construirea unui fel de supermarketuri naționale) și multinaționalelor, atacurile la adresa mediului privat, decizia de a construi infrastructura în parteneriat public – privat, nu cu bani europeni, eliminarea evaluărilor cu specialiști din străinătate în învățămîntul superior, desconsiderarea specialistului de la toate nivelurile, înlocuit cu activistul de partid obedient, distrugerea temeinică a educației, campania împotriva diasporei, mobilizarea exemplară a celor mai înapoiate categorii sociale pentru a susține politicile guvernului, nediscutarea practic a punctelor de vedere ale opoziției în Parlament (deși tocmai asta este esența parlamentarismului): cum să primim noi lecții de la opoziție? șamd. Toate astea țin de mitul atot-puterii și atot-înțelepciunii tătucului tiran. Că toți ambasadorii criticați de doamna asta arogantă aparțin țărilor vestice și că numai Rusia laudă acest regim iarăși nu se spune la Antena 3. Dragnea a reușit, culmea, să zdruncine ceea ce nici Năstase sau Ponta n-au reușit, drumul opintit al țării spre Europa. Tudorel Toader et comp. știu mai bine și cum e cu Constituția și cum e cu prezumția de nevinovăție sau raportul dintre puteri. La noi, acest raport e complet bulversat: guvernul dă legi, justiția e politizată, parlamentul nu dezbate nimic, presa publică e porta-vocea partidului de guvernămînt.
Am în minte o emisiune de la radio România Actualități, despre Referendumul convocat de Președinte. Invitații (vezi paranteza de mai sus!) ar fi putut fi foarte bine invitați la Antenă. Propagandă pe față! Cum să spui că e un gest politic? Sună tare, radical pentru vulg, dar găunos ca o strachină spartă în care bați cu lingura. Dar nu înseamnă nimic. Sigur că e un gest politic, orice este un gest politic la un șef de stat, și dacă se duce la ski, și dacă tușește sau se împiedică sau zîmbește. Cum naiba să îl acuzi că face un gest politic atunci cînd convoacă un referendum? Cu totul altele mi se par problemele implicate de acest referendum. Într-adevăr, ordonanțele de urgență nu au ce căuta într-o guvernare normală. Iar interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție… cîți dintre votanți înțeleg realmente despre ce e vorba? Sondajul de opinie pe care-l fac cotidian și involuntar prin mersul la cumpărături este complet descurajant: oamenilor puțin le pasă de chestiile astea complicate, într-un limbaj de neînțeles, pe care le implică justiția. Dincolo de „ne-au mărit pensia” niciun argument nu bate mai departe. Opoziția, în frunte cu președintele Iohannis, nu are nicio șansă dacă nu înțelege această chestiune elementară și nu găsește o soluție de a o combate. Dacă se îmbată cu sondaje și cu limbajul de lemn al eurocraților, nu mai e nimic de făcut! Ideea că opoziția merită oricum să cîștige pentru că ăștia au nenorocit țara este tot o aroganță brutală. Nu primiți lecții? Ei nu zău! România nu merită respect decît prin oamenii ei respectabili. Și nu funcția îți dă acest atribut, d-nă Viorica!
Christian CRĂCIUN
