Editorial. DECLARAȚIE DE DRAGOSTE

Nu se poate interzice unui jurnalist să intre în politică. Legalmente, are aceleași drepturi ca oricare alt cetățean. Sigur că o discuție se poate purta despre moralitatea sau deontologia profesională a respectivului. Dar astea sînt chestii de cabinet, sofisticării puțin interesante pentru omul banal. La doamna Carmen Avram nu intrarea în PSD este blamabilă (pentru noi ăștia, „apucații”, acesta este un partid complet nefrecventabil și opus interesului național), ci stilistica acestei intrări. Fosta jurnalistă nu s-a mulțumit să semneze un simplu act de adeziune. A ținut ca prostituția să fie măreață, apologetică, hiperbolică, nerușinată, sfidătoare, copleșitoare. Drept care a ivit nu o adeziune seacă și administrativă, ci o adevărată declarație de dragoste. Pătimașă, erotică, asemănătoare, făcînd o aprigă concurență, omagiilor pe care, cu foarte puțin timp în urmă (asta este senzația pe care ți-o lasă România  anti-istorică din ultimii doi ani), ilustra savantă academician doctor inginer Elena Ceaușescu (ceva mai corect vorbitoare de română decît Viorica & Grapini) le primea de 7 ianuarie. 

D-na Avram a ținut să fie nu numai ordinar carieristă, ci și absolut grețoasă. Aș aminti un proverb românesc care sintetizează situația, dar mi-e rușine. Adică exact elementul care le lipsește politrucilor de rit nou. „Pentru prima dată în istoria mea personală am prins drag de el (de PSD – n.m) și am început să îl respect. Îl urmăresc de doi ani și am început să simt pentru el lucruri pe care n-am crezut că pot să le simt. Acești oameni au demonstrat o forță de a duce mai departe o misiune pe care au câștigat-o și pe care și-au asumat-o, în timp ce erau huiduiți, huliți și scuipați. A fost un moment decisiv când am știut că sunt de partea lor total, mai exact speech-ul pe care Viorica Dăncilă l-a ținut în Parlamentul European, atunci când era problema rezoluției împotriva României. Este un speech fabulos pe care l-aș putea asculta până la un următor speech fabulos care o să apară. Aș putea să îl ascult în buclă pentru că acolo e pledoarie pentru România pe care eu n-am mai auzit-o de mult”.  I se potrivește d-nei fostă ziarist o zicere morală a lui Boileau, apropo de entuziasmul domniei sale față de analfabeta națională: Un sot trouve toujours un plus sot qui l’admire. Adică un prost va găsi totdeauna unul și mai prost care să-l admire. Este esența politicii, nu? Că d-na Avram își concepe erotic discursul „am prins drag” etc. ca o mîndruță căreia i-a căzut cu tronc bădița ăl mai chipeș din sat, arată gradul de lingușeală la care poate decădea un om lipsit de orice rigoare morală. Spunea la un moment dat că vrea să facă să fie auzită vocea României. Ferească Dumnezeu! Și d-na Grapini și Norica Nicolai și alții au făcut auzită vocea României și n-a fost deloc spre cinstea noastră. Numai că, în furorul său encomiastic, ex-jurnalista uită să amintească tocmai de idolul său, de d-na Dăncilă, care, în vreo două mandate de europarlamentar, a tăcut mai ceva decît lebăda blagiană. Nu i s-a auzit vocea. Cea care rostește acum cu emfază regală, la fiecare frază: eu, țara mea, părerea mea, decizia mea șamd, atunci era o mare mută. La distanță de guraliva jurnalistă candidat. 

Nici cu celălalt jurnalist cap de listă nu mi-e rușine. Dl. Rareș Bogdan ne arată și el cu o retorică flamboaiantă că în fiecare român (cu atît mai vîrtos în românul politician) zace un Cațavencu altoit cu un Trahanache. Demagogia lăcrămoasă la adresa „țărișoarei” și ideea că, dacă vin „ai noștri” la putere va curge lapte și miere sînt cam singurele idei care pot fi reținute. În realitate, centrați obsesiv pe tematica internă, pe scandalurile din justiție și toate celelalte avataruri ale demagogiei naționaliste tot mai sfidătoare cu care PSD răpește agenda publică, românii sînt total neinteresați de problematica europeană. Mai mult, una dintre formele campaniei de dominare a partidelor de la guvernămînt este acel tip de discurs găunos care, în numele unei ipotetice „demnități naționale” este, în fond, un discurs anti-european. Vezi citatul de mai sus al doamnei Carmen. În acest sens, cuplarea alegerilor cu referendumul este letală, PSD va face tot ce poate pentru a le sabota, la fel cum a făcut la Referendumul pentru Familie. Știind că, cu cît mai puțină lume la vot, cu atît mai mare va fi procentul său. Calitatea candidaților pentru PE este absolut discutabilă. Foarte puține nume de oameni cu experiență și profesioniști. Pînă și Corina Crețu face o figură aparte față de ceilalți candidați, exasperată de incompetența guvernului căruia UE îi bagă în traistă, dar el găurește traista. Cum ar veni, noi iubim  (partidul), nu gîndim!

Christian CRĂCIUN