EDITORIAL

REGIMUL DEMENTOCRATIC

Mulţumesc scriitorului englez care mi-a sugerat acest cuvînt. Caracterizant perfect pentru sistemul puterii româneşti. Nu spun sistemul politic, pentru că nu neapărat politicienii deţin puterea, ei sunt vizibilii, dar de cele mai multe ori sunt simple marionete ale nevăzuţilor păpuşari. Asta nu le exclude (i)responsabilitatea, dimpotrivă. Ceea ce vedem de la începutul loviturii de stat perpetue (statul românesc de drept este atacat cotidian) începută în iarna trecută, ajunsă la apogeu în vară şi desăvîrşită în actuala campanie electorală, este o exacerbare a umorilor, o incoerenţă totală a politicienilor, un abuz continuu. Economia s-a prăbuşit, se guvernează prin ordonanţe de urgenţă (cei care le reproşau lui Boc suferă acum de o cecitate vinovată, nu mai spun nimic), imaginea externă a ţării este mizerabilă, se minte abundent şi abuziv. Întrebat de un proiect de ordonanţă care ar fi anulat orice eficienţă a luptei anticorupţie, dl. Ponta (zis şi minte cum respiră) spune că aşa ceva nu există. Cînd ziariştii îi arată proiectul postat pe situl ministerului justiţiei, spune cu totul altceva peste cîteva ore. Pentru presa străină se dă împăciuitorist cu Băsescu, în interior se dedă unor practici scîrbavnice de genul mutilării imnului naţional şi al atacurilor continue. În Austria un fost europarlamentar este trimis în judecată, tocmai a început procesul, în cazul de corupţie în care este implicat şi Adrian Severin. Îl aşteaptă ani mulţi de izolare. Aţi auzit la noi de vreun proces sau de vreo retragere a sus-numitului?
Presa dem(ent)ocratică o are în vizor permanent pe nesărata Eba, care însă din scaunul ei de plastic (de la Jiji citire) n-a făcut nici un rău României, cum a făcut impetuosul activist şi ideolog al stîngii. Dar despre el presa tace vinovat. Un ilustru parlamentar aflat în pragul puşcăriei (tot mai mulţi, tot mai mulţi) spune într-o stenogramă că abia aşteaptă să vină ai lui la putere ca să îl apere. Un cetăţean ajuns din greşeală să conducă armata română se lasă furat de neştiinţa sa de carte şi îi omagiază pe soldaţii „care şi-au dat viaţa aiurea”. Şi tot acest Moş Teacă are o soţie care are un restaurant de lux unde, ce brodeală, papă delegaţiile străine venite la MAN. Vă daţi seama ce facturi cu multe zerouri plătiţi dvs. la afacerea ministrului care se plînge că nu are bani să facă defilarea de 1 Decembrie? De ziua naţională nici unul dintre posturile de radio şi televiziune la care plătim abonament (de la cele private n-avem pretenţii) şi care ne-au înecat într-un verbiaj greţos de locuri comune n-a găsit loc să prezinte un material despre cîţi dintre artizanii Marii Uniri şi-au sfîrşit viaţa în puşcăriile comuniste. Ar fi fost o bună lecţie de istorie adevărată. Tot printr-o ordonanţă de urgenţă s-au mai tăiat şi din unghiile roase al CNA-ului, în aşa fel încît Antenele să fie, în sfîrşit, imunizate, scutite de orice pedeapsă pentru treaba puturoasă pe care o fac în fiecare seară. Puterea actuală care mimează că e tot în opoziţie tot ţipă despre cei 7 milioane care ar fi votat contra Băsescu. Dar nu spune o şoaptă despre cei mai bine de 9 milioane care au votat, la fel, pentru reducerea la 300 de parlamentari. Nici nu spun alegătorilor aflaţi la coadă la analize medicale plătite de primărie (e unul din modurile noi de a cumpăra voturi) că e foarte posibil ca (datorită minunatei legi puse la cale de ubicuul domn-media Pârvulescu) să avem vreo sută de parlamentari mai mult decît acum. Cel mai corupt, mai incompetent şi mai antinaţional guvern pe care l-a avut România, numit şi guvernul Voiculescu, este absolut discreţionar, nu se simte în el nici o adiere de democraţie. Dar nu asta este cel mai trist. Ci faptul că el are o masivă susţinere populară. Mult (des)cîntaţii baroni: Mazăre, Dragnea, Fenichiu, etc. sunt iubiţi de poporul care plînge cînd vreunul dintre ei este săltat de DNA. De aceea nu trebuie să avem nici o speranţă. Românii îşi merită soarta, nu trebuie plînşi, nu regretăm nimic, ne scufundăm din nou în hăurile cele mai adînci ale non-istoriei unui non-popor.

P.S. Plagiatul dlui Ponta era stingher aşa că un mare cotidian german a căutat-o şi pe buna doamnă Andronescu şi a găsit-o zdravăn împrumutată într-o lucrare. (ultima oră, mai sunt şi altele). Ciudat este că doamna ministru care ne spunea că ministerul nu se poate pronunţa în chestiuni de plagiat a izvodit pe dată un comunicat în numele instituţiei care zice-se că o disculpă. Măi fraţilor, chiar nu înţelegeţi că oamenilor ăştia nu le plac hoţiile? Şi că plagiatul este hoţie intelectuală? Pe cînd demisia?

 Christian CRÃCIUN