După ce, acum 100 de ani, Câmpina era cunoscută ca o așezare cosmopolită populată cu o lume pestriță de europeni veniți să-i extragă și să-i prelucreze ”aurul negru” din măruntaiele pământurilor sale, iar acum trei decenii fremăta precum o citadelă puternic industrializată, astăzi municipiul nostru are aerul unui orășel patriarhal. Iar aerul acesta cuminte nu s-a pogorât binefăcător peste oraș numai în urma numeroaselor uzine închise, ci și prin grija reprezentanților administrației publice locale. O administrație patriarhală și ea, pentru că, precum un pater familias, veghează asupra comunității ale cărei interese le reprezintă și le apără. Păi, este în interesul câmpineanului să devină obez? Precum americanii sau alte nații ce se hrănesc pe fugă și pe căi nesănătoase. Nu, domnule, nici vorbă de așa ceva! Ei, și atunci ce s-au gândit reprezentanții municipalității? Ia să îl ajutăm noi pe cetățeanul câmpinean să nu se îngrașe prea mult, să facă sport, sau măcar mișcare, în sus și în jos. Da, da… în sus și în jos, pe scările blocului în care locuiește. Ce atâta lux și comoditate! Ce dacă blocul are șase etaje! Sănătatea cere sacrificii. Kilogramele de grăsime ușor le pui pe tine, dar greu le dai jos. Pe când, la drept vorbind, urcând în sus și în jos pe scări, le dai mai ușor. Și nici măcar nu simți când ai ajuns la etajele superioare, preocupat fiind ca la fiecare treaptă urcată sau coborâtă (mai mult la urcare), să-i înjuri pe cei care au recepționat blocul fără lift.
Este situația blocului 23I de pe strada Bulevardul Carol I nr. 45 (la parterul său este Restaurantul Bella Italia), care așteaptă de 30 de ani să fie dotat cu lift. Blocul a fost recepționat în primii ani după Revoluție, iar la început avea regim de bloc cu locuințe sociale, care, ulterior, s-au vândut solicitanților. De fapt, ca să fim riguroși, blocul are spațiul dedicat liftului (așa-zisa casă a liftului), dar nimeni nu a văzut sau simțit liftul funcționând. Ușa liftului este blocată la fiecare nivel al blocului. Unii locuitori ai clădirii cred că nici nu există cabina liftului, ci numai golul din construcție în care acesta ar trebui să se miște, în sus și în jos. Precum se mișcă zilnic pe scări cei care populează apartamentele imobilului. Proprietarii s-au schimbat atât de mult și într-un număr atât de mare, încât foarte puțini dintre deținătorii actuali ai apartamentelor s-au mutat în imobil imediat după darea sa în funcțiune, acum trei decenii. Gurile-rele vorbesc despre o înțelegere dintre constructorul de atunci (Dumnezeu știe cine o fi fost) și cei din Primărie care au recepționat blocul fără lift.
Un parandărăt se pare că a fost, pe undeva, de vreme ce nici firma constructoare nu a fost obligată să dea liftul în folosință, nici cei din Primărie nu au dat socoteală pentru nemiloasa recepție pe care au făcut-o. Se aude că, în urma reclamațiilor făcute de ocupanții apartamentelor, într-un viitor apropiat se va rezolva și problema liftului lipsă din blocul 23I de pe Bulevardul Carol I. Ce mă miră pe mine și nu pot înțelege, câtuși de puțin, este de ce am văzut locuitori supraponderali coborând din bloc. Păi, nu sunt serioși, asta-i limpede. Nu sunt serioși atunci când urcă sau coboară treptele dintre etaje, de nu reușesc să resimtă efortul fizic, să transpire măcar puțin și să ardă ceva calorii. Sau poate că, de fiecare dată, în fiecare zi, visau așa de tare la acest lift, de nu mai simțeau nici oboseală, nici durere în mișcările lor cotidiene, în sus și în jos, pe treptele scărilor…
Adrian BRAD
