Daniela Rîndaşu s-a născut la Câmpina în urmă cu 48 de ani şi a cochetat cu desenul din primii ani ai copilăriei. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Toniza” din Bucureşti, după care a urmat cursurile Secţiei de Pictură a Institutului de Arte Plastice „Luceafărul” din capitală. În timp şi-a dezvoltat tehnica şi a folosit puterea imaginii ca mod de exprimare în faţa lumii. Din anul 2011 face parte din Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Ploieşti. Portretele Danielei Rîndaşu prind viaţă printr-o expresivitate a figurilor care te copleşeşte şi care îţi rămâne imprimată pe retină şi în suflet mult timp.
„Mobilul artei d-nei Daniela Rindaşu pleacă din iubire și cunoaștere a ființei umane, din compasiune față de dramele și bucuriile acesteia“. (Cornel Cubleşan, artist plastic)
– Vă consideraţi o reprezentată a picturii concepută ca stare de spirit?
– Starea de spirit… Mai degrabă văd o reciprocitate, căci şi starea de lucru îmi transformă starea de spirit la rândul ei.
– Fascinaţia faţă de exotic, faţă de lumile acelea care incită la descoperire, a făcut din India o a doua casă. De ce acolo? Există o legătură între lucrările d-voastră şi cultura acestei ţări?
– Acasă putem să numim orice loc unde suntem primiţi cu dragă inimă şi nu ar trebui să ne delimităm într-un mod pragmatic spaţiul, mai ales cei care sunt iubitori de cultură. Sunt fascinată să descopăr orice lucru care mă ajută să ajung acolo unde mi-am propus şi aşa am fost atrasă de ţările pe care le-am vizitat.
– În ce măsură vă folosiţi de fotografie în opera dvs.?
– Atunci când timpul sau unele inconveniente nu mi-au permis să reproduc imaginea dorită la faţa locului prin pictură, m-am ajutat de fotografie.
– Chipurile personajelor dvs. sunt de o expresivitate artistică extraordinară. Ce vă influenţează în actul creator?
– Cam tot ce am trăit, învăţat, experimentat şi descoperit din momentul în care am ţinut un creion în mână şi până în prezent.
– Aveţi o filosofie picturală aparte. Ce mesaje ar trebui să desprindă privitorii din tablourile dvs.?
– În opinia mea, privitorul are libertatea deplină să înţeleagă lucrările mele aşa cum îşi doreşte. Nu văd de ce aş impune nişte limite când, de fapt, scopul meu este să îmi apropii publicul, tocmai lăsându-l să se simtă în largul lui şi să mediteze asupra imaginii după bunul plac.
– Recent, poetul Florin Dochia a relansat volumul de poeme bilingv „Songs for Inanna”/ „Cântece pentru Inanna”, o carte pe care aţi ilustrat-o cu 20 de imagini. Cine este Inanna în viziunea Danielei Rîndaşu?
– Inanna apare ca un simbol al expresivităţii feminine. O definiţie ar suna cam aşa: creativitatea, talentul şi imaginaţia exprimate într-o formă tipic vizuală în care poate fi apreciată frumuseţea puterii emoţionale.
– Aceste imagini s-au constituit într-o expoziţie inedită ce poartă numele volumului. Unde pot vedea cei interesaţi aceste lucrări?
– Tablourile pot fi văzute la Muzeul „Nicolae Grigorescu”. Expoziţia este cu vânzare şi va mai fi deschisă până săptămâna viitoare.
– Ce îşi doreşte Daniela Rîndaşu pe viitor?
– Viitorul ne aduce cam ceea ce ne dorim, iar eu îmi doresc cam aceleaşi lucruri ca şi până acum…
– Aveţi un motto în care vă regăsiţi?
– „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”. Aşa s-a exprimat Mahatma Gandhi şi mie mi-a plăcut… M-am regăsit în spusele lui.
Andreea Ştefan
