Timp de un secol şi jumătate, numele Brătienilor s-a legat de evenimente majore din istoria noastră. Ion C. Brătianu a avut contribuţii decisive la aducerea pe tron a lui Carol I (1866), la obţinerea independenţei (10 mai 1877), la proclamarea regatului român (10 mai 1881). Trebuie să menţionăm că în 1881, când anarhiştii ruşi l-au asasinat pe ţarul Alexandru al II-lea (care suprevieţuise până atunci la şapte atentate), acuzat de opoziţia conservatoare pentru activitatea sa revoluţionară din tinereţe, ca să nu prejudicieze festivităţile organizate cu ocazia încoronării lui Carol I ca rege, I.C. Brătianu s-a retras temporar din funcţia de prim ministru, lăsându-l pe fratele său mai mare, Dimitrie Brătianu, să prezideze ca preşedinte (provizoriu) al Consiliului de Miniştri festivităţile încoronării.
Brătienii stabiliţi la Câmpina sunt urmaşii lui Dimitrie Brătianu. În casa doamnei profesoare Delia Brătianu – Duinea se păstrează multe lucruri moştenite de la strămoşii d-sale: documente, piese de mobilier, icoane şi chiar fracul, cu o broderie din paiete de aur, purtat de Dimitrie Brătianu la serbarea încoronării.
Cei doi fraţi au avut la rândul lor mai mulţi urmaşi, care au lăsat urme în istoria noastră. Ionel I.C. Brătianu, artizanul înfăptuirii Marii Uniri din 1918, fratele său Vintilă Brătianu – ministru de finanţe şi şeful Partidului Liberal după moartea fratelui său, Dinu Brătianu, care alături de Iuliu Maniu şi de regele Mihai a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944, salvând ţara de a deveni pământ pârjolit de victorioasa armată sovietică ce ocupase o parte din Moldova. De la aceştia au mai fost prezenţi în istoria noastră contemporană fiul lui Ionel, Gheorghe Brătianu, care a murit ca un martir în închisoarea de la Sighet, Vintilică Brătianu, pilot pe avioane de vânătoare în timpul războiului din Franţa, care a revenit în ţară în 1990 contribuind la refacerea Partidului Liberal şi fiul lui Dinu Brătianu, Constantin (Oni, cum i se spunea în familie), care în 1988 a trimis o scrisoare la Europa Liberă, somându-l pe Nicolae Ceauşescu să reabiliteze numele lui Ionel Brătianu, prezentat în istoriografia comunistă ca autorul reprimării răscoalei din 1907, soldată cu 11.000 de victime. Acesta preciza în scrisoare că dacă nu se va da curs cererii sale, se va adresa Tribunalului Internaţional de la Haga. Ceauşescu şi-a chemat atunci istoricii de la secţia de propagandă (I. Ardeleanu şi Mircea Muşat) şi le-a ordonat să facă cercetări în arhive. S-a constatat, după actele de stare civilă, că în 1907 nu fuseseră 11.000 de decese în toată România mică, cifra exactă a celor care au murit în ciocnirile cu armata fiind de aproximativ 300 de persoane.
Ioana Brătianu, fiica marelui istoric Gheorghe Brătianu (el si Dinu Brătianu au murit în mari suferinţe în închisoarea de la Sighet), a revenit după 1990 din exil în ţară, a recuperat moşia Brătienilor din localitatea Florica, unde a reuşit să aducă osemintele celor doi morţi la Sighet în cavoul familiei şi s-a ocupat de reorganizarea vechii fundaţii înfiinţate de Eliza Brătianu, soţia lui Ionel – „Aşezămintele Brătianu”.
Fiul lui Dimitrie, Radu Dumitru Camil Brătianu, bunicul doamnei profesoare Delia Brătianu-Duinea, concetăţeana noastră, a făcut studii serioase la Paris. Se păstrează în arhiva doamnei Delia certificatul de absolvire a studiilor liceale la Liceul „Mihai Viteazul”, care echivala cu examenul de bacalaureat. O altă diplomă, din 1905, are antetul „Republique Francaise. Ministere de Instruction Publique”, care ne arată că Radu Brătianu terminase şi cursurile şcolii de Beaux-Arts şi primea titlul „Officier d’Academie”. Alt act, datat 21 aprilie 1906, recunoştea diploma de bacalureat din România, permiţându-i astfel să se înscrie la Facultatea de Drept. La 17 noiembrie 1910, obţine „Diplome de Licence de Droit”, care ulterior, în urma unui examen dat la Univesitatea din Iaşi, este echivalată şi validată ca licenţă în drept de decanul facultăţii ieşene, D. Alexandrescu.
Cu asemenea studii strălucite, Radu Dumitru Camil Brătianu a făcut o frumoasă carieră. A intrat în lumea finanţelor (poate şi sprijinit de unchiul său, Vintilă Brătianu, atunci guvernator al Băncii Naţionale) şi a devenit şi el director la o importantă instituţie, Banca „Ilfov” din Bucureşti. Pentru rezultate deosebite în domeniul profesiei sale, a fost decorat de regele Carol. Reproduc din decret: „Am decretat şi decretăm – conferirea medaliei Meritul Comercial şi Industial – clasa I, directorului de bancă Radu Brătianu. Datat: Castelul Peleş, 22 septembrie 1914. Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională – rege al României, la toţi de faţă şi viitori, sănătate”.
Soţia lui Radu Brătianu, Maria, era câmpineancă, provenită din vechea familie boierească a Foteştilor. Mama ei, Elena Fotescu, s-a născut la Câmpina, la data de 16.12.1864, potrivit certificatului de naştere şi botez eliberat de Biserica Adormirea din Câmpina şi semnat de şeful de birou I. Ciupagea. La data de 30.01.1887 se căsătoreşte cu Mateiu Hristescu şi au împreună o fiică, pe Maria. Se mai păstrează în familie actul dotal redactat de primarul I.I. Ionescu din Câmpina, prin care primea o zestre de 20.000 lei aur.
Maria, fiica familiei Hristescu, s-a căsătorit prima dată cu Pache Emilian Protopopescu (marele primar de mai târziu al Bucureştiului), care avea o casă deosebită la Câmpina, în stil neo-românesc, la modă în vremea aceea (care mai există şi azi pe strada Griviţei), precum şi o cramă bine aprovizionată. Cei doi au avut împreună o fiică, pe care au numit-o Elena.
Deşi era prieten de familie, Radu Brătianu s-a îndrăgostit de soţia lui Pache Protopopescu, de care aceasta a divorţat, luându-l apoi în căsătorie pe iubitul ei la data de 13 februarie 1914.
Maia şi Taia, aşa cum aveau să-i numească mai târziu nepoatele lor, surorile Delia şi Rodica, au avut o căsnicie fericită şi mai mulţi copii: Radu, Dumitru, Dan (mort pe front în Ucraina), Eugenia şi Nicolae. (Dumitru, un om de o distincţie deosebită şi de o rară modestie, a trăit până aproape de zilele noastre în casa nepoatei sale, Rodica Brătianu. În casa lui Dorel şi a Rodicăi Brătianu au mai găsit adăpost şi alţi membri ai familiei, prin anii ’80 existând la Câmpina un adevărat clan al Brătienilor).
![]() |
Inginerul Radu Brătianu şi soţia sa, Maria |
Radu, primul născut, a fost potrivit cu tradiţia familiei, inginer. Făcuse studii la Şcoala Politehnică din Timişoara. Acolo a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Delia, care i-a dăruit două fiice: pe Delia şi Rodica Brătianu. Delia era fiica avocatului Nicolae Imbroane, deputat şi prefect de Timiş şi nepoata de frate a lui Avram Imbroane, mare luptător pentru drepturile românilor din Banat în timpul monarhiei habsburgice. Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, în prefaţa unei cărţi despre Avram, scrie: „Pentru toţi românii, în special pentru bănăţeni, numele Imbroane a devenit un simbol al luptei pentru unire şi dreptul la identitatea naţională. Dintre numeroşii purtători ai acestui nume, Avram Imbroane ocupă un loc aparte în istoria noastră (…) el putând fi acum un reper pentru oricine care vrea să-şi aducă o contribuţie la viaţa politică. Aş insista mai ales asupra acestui aspect, astăzi, când suntem confruntaţi cu atâtea neajunsuri de toate felurile, dar în mod special cele de natură politică. Avem într-adevăr mare nevoie de politicieni adevăraţi, care să acţioneze în folosul ţării şi al neamului, lăsând de-o parte interesele personale, ambiţiile meschine, vanităţile dezgustătoare şi ideile lipsite de raţiune. Avram Imbroane a îmbinat într-un mod fericit idealuri de totdeauna ale românilor de pretutindeni, cu principiile creştine. A fost un intelectual autentic, dar şi un crendincios fervent al Bisericii”.
Nicolae Imbroane, fratele lui Avram, a fost aşadar bunicul matern al câmpinencelor Delia Ioana Maria (n. 1944) şi Rodica Brătianu (n. 1945). Tatăl lor, inginerul Radu Brătianu, stabilit în Câmpina, lucra în industria schelelor petrolifere. Familia locuia în vila de pe Bulevard a societăţii Astra Română (actuala Casă a Căsătoriilor). Radu Brătianu l-a crescut în familia sa şi pe Matei, fiul fratelui său Nicolae (care murise tânăr). Acesta şi-a petrecut tinereţea în Câmpina, iar după 1990 a intrat în politică, însă nu în tradiţia familiei, devenind un cunoscut lider sindical şi chiar deputat în Parlament.
Delia şi Rodica au terminat liceul „Nicolae Grigorescu”, perioadă în care au făcut parte şi din lotul de înotători antrenat de renumitul Dorian Kovaliuc. Au făcut înot de performanţă, participând la Spartachiadă şi la concursuri pe raion/regiune, ajungând chiar în finala pe ţară, Delia la stilul bras şi Rodica la stilul liber. Ambele au urmat profesia tatălui, terminând Institutul de Petrol şi Gaze, Facultatea de Foraj. Nu au profesat ca inginere, ci au devenit profesoare la Grupul Şcolar Petrol, unde Delia preda exploatarea zăcămintelor de ţiţei, iar Rodica, utilajul petrolifer.
Căsătorită cu inginerul Duinea, Delia a avut urmaşi pe Răzvan Duinea (medic stomatolog în Bucureşti, care este şi dentistul Casei Regale) şi pe Ioana Duinea, care a studiat în Germania la Hanovra, limba germană şi engleză; a lucrat iniţial la Ambasada Germaniei din Bucureşti, iar în prezent e traducător liber profesionist. Răzvan a îmbogăţit familia cu trei copii: Luca (13 ani), Paul (11 ani) şi Cella Zenobia (3 ani).
Rodica Brătianu s-a căsătorit cu distinsul Theodor (Dorel) Tănăsescu (n. 1936), membru marcant în CPUN-ului local în timpul revoluţiei din decembrie 1989. Cei doi au avut urmaşi pe Alexandra Ioana (n. 3 aprilie 1973) şi pe Radu Theodor (n. 24 aprilie 1972). Alexandra e căsătorită cu Alin Boboc, specialist în ortodonţie. Amândoi lucrează ca stomatologi în Marburg (Germania) şi au doi copii: Alesia (3 ani) şi Norris Paul (3 luni). Radu Theodor a ajuns în Mexic, organizator de turism prin mai multe staţiuni celebre.
Cele două surori Delia şi Rodica au păstrat o strânsă legătură cu verişoara lor, Anne Marie, fiica Elenei Protopopescu. Aceasta este căsătorită cu Gaspar Reinhart şi sunt stabiliţi în Elveţia, la Zurich. Deşi are cetăţenie elveţiană, Anne Marie a păstrat un suflet de româncă, iubind cu devotament ţara strămoşilor săi iluştri. În timpul inundaţiilor din anii ’70, a trimis tone de ajutoare în România. La fel a procedat şi după cutremurul din 1977. A revenit mereu în România, iar după revoluţia din 1989 a adus două transporturi masive de ajutoare pentru spitalul din Câmpina şi pentru Grupul Şcolar Petrol. De la ea şi de la surorile Brătianu au ajuns ajutoare şi la şcolile din Meliceşti şi Telega.
Delia, Rodica şi copiii lor sunt foarte legaţi de Câmpina şi de viaţa oraşului nostru. După revoluţie, Rodica Brătianu a devenit un lider al Convenţiei Democratie din Câmpina şi al Alianţei Civice, în timp ce Delia s-a înscris într-o mişcare monarhistă condusă de colega şi prietena ei Marina Stroiescu. Copiii lor şi-au păstat locuinţele din oraş, dorindu-şi ca pe măsură ce cresc şi fiii lor, să vină cât mai des în oraş şi să îndrăgească aceste meleaguri unde au trăit trei generaţii ale ilustrei familii Brătianu.
Alin CIUPALĂ
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!