Știri

CĂLĂTOR PRIN LUME. Siena, oraşul cetate

Văzând vremea frumoasă şi primăvăratică de care ne bucurăm în aceste zile, am simţit nevoia să vă invit să mă însoţiţi, întorcându-ne în Italia, într-una din cele mai frumoase şi bogate regiuni ale sale – Toscana. Astăzi nu vom vorbi despre Florenţa, ci ne vom îndrepta spre partea mai înaltă a Toscanei, unde vom vizita una dintre cele mai pitoreşti aşezări medievale, oraşul Siena. Mulţi spun că „dacă nu ai văzut Siena, nu ai văzut Italia”, aşa că să profitând de vremea prielnică, pornim la drum. Superlativele referitoare la Siena – „citadela medievală perfectă”, „o maiestuoasă atracţie gotică”, dar şi altele – ne îndeamnă să vizităm burgul medieval situat la 78 km sud de Florenţa. 
Şoseaua bună, cu două benzi pe sens, ne permite ca în aproximativ o oră să ajungem la poalele cetăţii, în partea de jos a oraşului, unde după ce plătim obişnuita taxă de intrare (120 de euro), parcăm autocarul lângă zidul vechi de apărare. Trecem prin parcul oraşului, pe lângă stadionul de fotbal (Siena a avut o echipă în seria A între 2003 – 2012, care astăzi este în seria D) şi pe lângă Catedrala Sf. Ecaterina a Sienei (născută aici), apoi începem să urcăm în serpentine cele trei coline ale oraşului medieval. Să ne întoarcem însă puţin în timp pentru câteva…
Repere istorice
Siena a fost fondat de către etrusci (900 – 400 î.Hr.) şi locuit de un trib numit Saina. Romanii cuceresc cetatea şi întemeiază aici „Saena Jiulia” în secolul I, în timpul împăratului Augustus. Prima atestare documentară datează din anul 70 (d.Hr.). Există însă şi o legendă foarte interesantă, care spune că Siena a fost întemeiată de Senius şi Aschius, cei doi fii ai lui Remus şi nepoţi ai lui Romulus (Remus şi Romulus fiind – potrivit legendei – întemeietorii Romei). După ce tatăl lor a fost ucis de Romulus, ei au fugit din Roma luând cu ei şi statuia „Lupoaica Capitolină”, cea care i-a hrănit pe Romulus şi Remus (vezi legenda Romei). Într-adevăr, în Piaţa Del Campo poate fi văzută o astfel de statuie, dar şi multe elemente decorative ale Palatului Comunal (primăria) care conţin scene cu Lupoaica Capitolină. Siena nu a prosperat în timpul romanilor, căci era situată departe de drumurile comerciale. Abia după cucerirea ei de către longobarzi, cei care au deschis ruta comercială către Roma trecând prin Siena, se poate vorbi despre o dezvoltare economică. Perioada sa de glorie este între sec. XIII – XIV, când este creată Republica Siena, care cu propria ei constituţie, guvern democratic şi viaţă civilă sofisticată va exista până în 1554. În această perioadă devine cel mai important burg medieval, se dezvoltă industria textilă, sunt atraşi mulţi bancheri din Europa, Siena ajungând de mărimea Parisului, cu o populaţie de aproape 100.000 de locuitori. Din păcate, războaiele cu Florenţa (memorabila bătălie de la Montaperti – 1260) şi ciuma din 1348, care a decimat populaţia oraşului, lăsând în urmă zeci de mii de morţi, au dus la declinul Sienei. În „Războiul Italian” (1551 – 1559), Republica Siena este învinsă de Ducatul Florenţei, aliat cu Coroana Spaniolă. După 18 luni de rezistenţă, capitulează în faţa lui Carol al V-lea în ziua de 17 aprilie 1555. Este cedată mai apoi de către regele Filip al Spaniei marelui Ducat al Toscanei, din care va face parte până la unificarea Italiei. În mod paradoxal, declinul ei şi oprimarea de către Florenţa, care nu a uitat vechea lor rivalitate, au contribuit la păstrarea aspectului de burg medieval, ce atrage în fiecare an sute de mii de turişti. Astăzi economia oraşului se bazează pe turism, servicii, artizanat, industrie uşoară şi agricultură. 
Piaţa Del Campo
Lăsăm în partea noastră dreaptă sanctuarul Sf. Ecaterina a Sienei, ce adăposteşte, printre altele, crucifixul miraculos (sfârşitul sec. XII) şi statuia sfintei şi începem să urcăm serpentinele ce duc spre centrul vechiului burg. Drumul este uşor accesibil, traficul auto fiind permis doar taximetrelor ce se strecoară cu greu printre numeroşii turişti ce urcă sau coboară de-a lungul străzilor înguste, în pantă, mărginite de numeroasele magazine ce vând produse de artizanat şi, în mod deosebit, steagurile multicolore ale contradelor (cartierelor) Sienei, fulare sau eşarfe în culorile aceloraşi contrade (ce vor fi arborate cu ocazia Festivalului Palio), renumitele vinuri Chianti sau sortimente de salam foarte uscat. Străzile înguste, clădirile cu unul sau două etaje, palatele construite în stil gotic, mulţimea pestriţă ce te înconjoară, toate te fac să te simţi ca într-o adevărată cetate medievală. 
Ajungem în strada principală, îngustă şi ea, pavată cu piatră şi după câteva sute de metri, în partea stângă, se deschide una dintre cele mai frumoase pieţe din lume – Del Campo, centrul civic, istoric şi socialal Sienei. Piaţa are forma unei scoici, este uşor înclinată şi împărţită în nouă segmente ce amintesc de „Consiliul celor 9”, una din formele de guvernământ în vechea Sienă. Locul în care ne aflăm a fost cândva forumul roman, dar aspectul actual al pieţei datează din 1293, când Consiliul celor 9 a achiziţionat parcele de pământ pentru construirea unei noi pieţe publice, în jurul căreia s-au construit de-a lungul veacurilor noi palate, între care cel mai impunător, devenit un simbol al Sienei, este…
Palazzo Pubblico – primăria oraşului
Construit în stil gotic între 1297 – 1342, palatul domină oraşul nu doar prin înălţimea turnului său înalt de 103 metri, ci şi prin eleganţa arhitecturii sale sale exterioare şi a interiorului, acesta din urmă fiind decorat de pictorii renumitei Şcoli Sieneze. Palatul nu este doar sediul primăriei, el adăpostind şi Muzeul Civic, cu încăperile sale decorate cu fresce şi picturi reprezentând viaţa seculară a cetăţii medievale. 
În partea dreaptă se află Torre del Mangia (turnul palatului, 1338 – 1348), simbol al Sienei, în care dacă urci cele 503 trepte, până la înălţimea de 103 metri, ambiţia ţi-e răsplătită de o privelişte spectaculoasă. Clopotul turnului era folosit pentru a anunţa începutul şi sfârşitul unei zile de muncă, dar şi deschiderea sau închiderea porţilor cetăţii. La baza lui se află o capelă din piatră ridicată în 1348 pentru a marca sfârşitul epidemiei de ciumă. Pe latura opusă a pieţei se află Logia della Mercanzia, o clădire în marmură albă, cu o frumoasă fântână în faţa ei. Întreg ansamblul pieţei reprezintă o adevărată nestemată şi face parte din patrimoniul universal UNESCO. 
Pe lângă cele menţionate mai sus, piaţa ovală este renumită în întreaga lume şi pentru celebrul Festival Palio, cu a sa cursă nebună de cai, ce se desfăşoară aici de două ori pe an, festival a cărui tradiţie veche de secole ne poartă înapoi în timp spre secolul XIII. 
Părăsim piaţa înconjurată de resturante, cafenele şi taverne ce au în faţa teraselor acum tribune pentru spectatori, întrucât se apropie începerea festivalului şi ajungând din nou în strada principală, plină de magazine şi de turişti, ne îndreptăm spre cealaltă capodoperă a oraşului…
Domul
Trecem pe lângă clădirea monumentală ce găzduieşte pinacoteca naţională, ajungem în Piaţa Domului şi aproape că rămânem fără glas în faţa minunăţiei ce se iveşte în faţa noastră – Domul. Faţada lui este o uimitoare şi perfectă îmbinare de stiluri gotic – romanesc, cu benzi intercalate din marmură albă şi neagră, cu numeroase statui şi decoraţiuni. Ridicarea Domului a început în secolul XII, faţada fiind terminată în 1380. Urcând scările largi ce duc spre intrarea principală, pătrundem în interior, unde suntem captivaţi de frumuseţea tavanului, a podelei din marmură formată din 56 de plăci (1349 – 1547), la care au contribuit toţi artiştii mari ai Sienei. În egală măsură de fascinante sunt şi cele patru statui, opere din tinereţe ale lui Michelangelo. Piesa de rezistenţă a catedralei este reprezentată însă de amvonul octogonal al lui Nicola Pisano, cu ale sale şapte picturi reprezentând scene din viaţa lui Iisus, realizate între 1266 – 1268. 
După ce ieşim din catedrală, ne odihnim o vreme pe treptele din piatră aflate lângă zidurile vechi ale unui fost spital din Siena, Santa Maria della Scala, cu o vechime de 800 de ani, astăzi transformat într-o galerie de artă. De la oficiul de turism din apropiere luăm o hartă a Sienei şi pornim de-a lungul aceloraşi străduţe înguste spre oraşul de jos, de unde admirăm de la distanţă catedrala abia vizitată, ce se înalţă maiestuoasă pe marginea platoului aflat la 322 de metri. 
Nu putem să părăsim această minunată cetate şi pe cei 53.000 de locuitori ai săi, fără a scrie câteva cuvinte despre…
Palio
Socotit cel mai spectaculos festival din Italia, Palio culminează în ultima zi cu o cursă nebunească de cai, ce sunt alergaţi timp de 90 de secunde în centrul istoric – Piaţa Del Campo. Festivalul, ca şi cursa de cai, are o vechime de peste 700 de ani şi este pregătit un an întreg (asemenea carnavalului de la Rio) de către fiecare dintre cele 17 contrade (cartiere) ale Sienei. Aceste contrade joacă un rol primordial în viaţa locuitorilor lor, existând o mare rivalitate între aceste cartiere. Fiecare contradă are propria-i biserică, drapel, blazon, animal simbolic şi muzeu. De asemenea, are propriile sale culori, echipe de dansatori, toboşari (tamburini) sau purtători de steaguri (alfieri). Punctul culminant îl reprezintă cursa de cai din ultima zi, ce se desfăşoară de două ori pe an, pe 2 iulie şi 16 august, când întreg oraşul este în sărbătoare, împodobit ca atare. La cursă iau parte doar 10 contrade din cele 17, şapte din oficiu, pentru că nu au alergat în anul anterior şi trei care sunt trase la sorţi. Este greu de închipuit pentru noi rivalitatea extraordinară dintre contrade. 
Pentru dobândirea victoriei, se folosesc metode mai puţin „ortodoxe”: se oferă mari sume de bani, mită, sunt drogaţi caii sau călăreţii şi au existat chiar şi cazuri de răpiri, totul pentru victorie, deoarece învingătorul va deveni eroul cartierului timp de un an, premărit în cântec şi poezie, iar întreg cartierul va sărbători izbânda în stradă. Caii sunt traşi la sorţi, iar călăreţii au trei zile de antrenament pentru a se familiariza cu animalele şi cu traseul. În ziua cursei, toţi locuitorii cartierului, îmbrăcaţi în tricouri, purtând eşarfe, şepci şi steaguri în culorile reprezentative ale contradei, având în frunte toboşarii şi purtătorii de steaguri purtând costume tradiţionale, se îndreaptă în zgomotul asurzitor al tobelor şi fluierelor spre Piaţa Del Campo. Cursele încep la ora 19.45 pe 2 iulie şi la ora 19.00 pe 16 august, însă pentru a găsi un loc în interiorul sau în exteriorul ovalului pieţii trebuie să ajungi aici cu multe ore înainte. Întrecerea propriu-zisă este deosebit de periculoasă, deşi durează doar un minut şi jumătate. Cei înscrişi în competiţie călăresc fără şa, la o viteza foarte mare şi în curbele foarte strânse. Pe lângă toate acestea, le este permis să îşi şicananeze în orice fel adversarii, fără însă a trage de hăţurile celorlalţi cai. Din acest motiv accidentele nu sunt rare, însă gustul victoriei îi face pe călăreţi să nu se mai gândească la aceste riscuri. Învingătorul, îmbrăcat desigur în culorile contradei pe care o reprezintă, va primi un banner din mătase pictat manual, care se numeşte palio sau palium. Acesta are imprimat chipul Fecioarei Maria, întrucât întrecerea îi este dedicată, acesta fiind şi motivul pentru care ea se desfăşoară în două zile în care catolicii şi ortdocşii sărbătoresc evenimente legate de Sfânta Maria. Timp de un an, acest palio va fi mândria cartierului, iar calul şi călăreţul vor fi eroii zilei. 
Seara coboară pe străzile pline de oameni mai mult sau mai puţin fericiţi, care discută aprins despre Palio, aşteptând cu nerăbdare şi speranţă următorul festival, la care contrada lor să iasă învingătoare. Noi trebuie să ne despărţim de fermecătorul burg, care timp de câteva ore ne-a fermecat cu izul său medieval, plecând la rândul nostru cu o speranţă, aceea de a reveni cândva în aceste locuri pitoreşti.
Alex. BLANCK

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare