Reamintim că, la începutul acestui an, Primăria Câmpina a câştigat procesul intentat de societatea Apasco Măneciu, cea care a administrat rampa de la Băneşti. Ulterior, Apasco a înaintat recurs la sentinţa primei instanţe, miza fiind cei peste 4 milioane de lei pe care societatea în cauză susţine că trebuie să-i recupereze de la administraţia câmpineană.
Sunt – si trebuie sa fiu – la curent cu tot ce se discuta vis-a-vis de procesele sustinute de mine pentru Primaria Campina.Desi la inceput nu intentionam, acum sunt hotarit sa raspund diverselor opinii legate de derularea acestora.Derulare e mult spus, pentru ca majoritatea comenteaza doar cuantumul onorariilor mele (stabilite prin contracte legale.)
In legatura cu dosarul B.P.Hasdeu nu s-a spus absolut nimic despre hotararea data de I.C.C.J., hotarire care a respins pretentiile unor pretinsi mostenitori ai marelui scriitor, gratie careea castelul a ramas in patrimoniul orasului, desi tendinta quasi-generala este retrocedarea patrimoniilor catre fostii proprietari sau mostenitorii lor (Castelul Bran, Castelul Peles etc).Nu s-a spus nimic despre problemele acestui dosar, despre investigatiile facute in arhivele statului, despre procesul in sine.Cel mai important lucru a fost onorariul meu.
De citiva ani, C.L.C.Campina si institutia primarului – de-a lungul a mai multor mandate – au fost confruntate cu o serie de procese derulate la Bucuresti,Timisoara,Campina, Ploiesti, Pitesti si Craiova, procese initiate de doua persoane publice importante. Acestea au solicitat instantelor obligarea celor doua autoritati si a Municipiului Campina la plata sumei de cca 8 miliarde de lei vechi.Din fericire in acest an s-a dat hotararea definitiva si irevocabila.Procesele au fost multe si destul de complicate.La instantele din afara judetului, pentru fiecare termen pierdeam cite doua zile (spre disperarea clientilor mei care aveau procese la datele respective). Pe linga aceste inconveniente majore, eram supus de adversari unor amenintari si denigrari greu de suportat.Printr-o munca asidua am salvat orasul de la plata acestor sume de bani, carora – daca ar fi fost cistigate de ei – le-ar fi urmat altele.
Niciodata nu am fost contactat si intrebat ceva in legatura cu aceste procese, desi erau multe de spus. Interesul exprimat in media a fost unul singur: onorariile mele. Si asta, in ciuda faptului ca, ceea ce mi s-a platit mie, s-a recuperat efectiv de la cei care au initiat aceste procese. Care a fost pierderea orasului? Niciuna.
De citeva zile se dezbate cu insistenta procesul APASCO.Dupa cum se stie, etapa de fond a fost finalizata prin cistigarea de catre oras a acestuia.Prin hotarirea judecatoreasca pronuntata, au fost acordate toate cheltuielile de judecata (http://web.justitie-ag.ro/tr_ag/tr_app/dosar_detalii.asp?id_dosar=10900000000046054).
Nu trebuie sa mai spun ca acest dosar pune multe, deosebite si dificile probleme de drept, care implica un studiu aprofundat. Din pacate, acest lucru nu intereseaza. Ca si in celelalte cazuri, zona de interes se concentreaza asupra onorariului meu. Si pentru ca am ajuns aici, este de mentionat ca Legea si Statutul Profesiei de Avocat sunt cele care stabilesc principiul si criteriile de fixare a onorariilor.In acest sens rog a se consulta art 132 alin 2 si 3 si art 133 alin 1 din Statut: amploarea sau durata cazului, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza, valoarea daunelor solicitate de societatea reclamanta. Tin sa mai precizez ca majoritatea caselor de avocatura din tara aplica tarife procentual cu valoarea litigiului. Onorariul solicitat de mine nu reprezinta nici macar 1% din aceasta valoare.
Fac aceasta trimitere la text, deoarece – asa cum rezulta din media – cu ocazia sedintei C.L.C. din aceasta luna, a fost exprimata o paleta larga de opinii, care sunt – trebuie sa spun – in afara legii. S-au vehiculat cuantumuri de 3ooo, 5ooo si 1o.ooo lei, fara a se indica vreunul din criteriile prevazute de lege. Intr-un dosar destul de complex, cu multe probleme de drept, al carui obiect depaseste valoarea de 4.ooo.ooo lei (4o.ooo.ooo.ooo lei vechi), nu se poate discuta despre asemenea onorarii.Si asta pentru ca, dintr-un onorariu, avocatului i se retin: impozit, cota baroului, cota U.N.B.R., C.A.S. si C.A.S.S. Avocatul care percepe un cuantum disproportionat in raport cu valoarea obiectului cauzei, minimalizindu-i complexitatea, poate fi tras la raspundere de catre barou, deoarece eludeaza obligatiile sale financiare stabilite in raport de cuantumul onorariului. Nu pot decit sa regret acele incercari ale unor consilieri de pendulare intre valori minimale, fara legatura cu prevederile legii.Mai mult, nici „onorariul de succes”, prevazut,intr-adevar, de lege, nu poate fi o solutie. Si asta pentru ca el nu poate fi recuperat de la adversar. Instantele admit doar cheltuielile de judecata pentru care au fost prezentate documente de plata.
Daca acum – cind am cistigat toate procesele primariei, (care si-a recuperat si cheltuielile de judecata) – se fac asemenea discutii, imi imaginez ce-ar putea fi in situatia in care as pierde vreun proces. Ceea ce nu este imposibil. Numai ca „a pierde o lupta”, nu este acelasi lucru cu „a pierde razboiul”!
