Reportaje

Regele Mihai I la un veac de la nașterea sa

Printr-o evidentă naturalețe a sensului major exprimat de versurile „Ce-ți doresc eu ție/ Dulce Românie”, voința supremă a Regelui Mihai s-a contopit de-a lungul întregii sale vieți cu idealul politic al poetului nostru nepereche, Mihai Eminescu! La o sută de ani trecuți de la nașterea fiului Regelui Carol al II-lea (speranța la tronul Regatului România, a părintelui său, Regele Ferdinand, într-o măsură limpede și în gândirea bunicului său, Regele Carol I, cu cât se apropia de vârsta părului alb și a predării ștafetei divine), istoria își deschide cartea – Marea Carte, cum a numit-o pentru totdeauna Nicolae Bălcescu – pentru a fi citită, fie și în varianta online, de români – autohtonii și emigrații. O clipă de meditație ne pune conștiința față cu luminile și umbrele trecutului cuprins în această dramatică epocă 1921-2021 – arcul de timp sub care Copilul Mihai, Prințul Mihai, Principele Mihai, Voievodul de Alba Carolina Mihai, apoi Regele Mihai a fost sortit să traverseze, de la 5 ani și până capătul lor, de 90, cea mai zbuciumată și dureroasă epocă pe tronul Țării Sale!

Impusă, ocupată și jefuită

Într-un mod cu totul abuziv, România e declarată Republică Populară, de către Petru Groza (impus cu pumnul în masă de Vâșinski) în compania unor intelectuali rasați precum dr. Constantin Parhon și Mihail Sadoveanu, în ziua de 30 decembrie 1947, junele Rege Mihai amenințat cu pistoalele ascunse sub  haine, de Groza și Bodnăraș, a iscălit hârtia drept Actul de abdicare. Tragica farsă a subordonat-o Moscovei 45 de ani, furându-i statutul de țară beligerantă, Tezaurul, 300.000.000 lei aur despăgubiri de război, petrolul, grânele, metalele, Basarabia, Nordul Bucovinei, Insula Șerpilor, exterminându-i elita intelectuală, prefăcând-o într-un colhoz plin cu închisori și canale. Pe tot acest sumbru și uzurpator orizont, Regele Mihai a fost ursit să îndure detronarea, exilul și refuzul revenirii în ȚARA edificată de bunicii și părinții Lui, 45 de ani! Acestea sunt datele ISTORIEI, n-avem cum le eluda. Secolul XIX i-a fost cu noroc, ȚĂRII; secolul XX i-a sugrumat acest noroc, jumătate din durata lui; următorul cum îi va fi?!?

Lacrimi

Comuna Gura Ocniței, colonia Concordia, locuința familiei Bucur. În zorii zilei de 30 decembrie 1947, mama călca niște rufe. Mă sculase, ca de obicei, să mănânc ceva, să pregătesc ghiozdanul și să mă îmbrac de plecare. La orele 8 trebuia să fiu în clasă și într-un cor cu ceilalți 29 de colegi și colege, să spunem bună dimineața doamnei noastre învățătoare, Florica Voiculescu! Deodată, prin pânza „cafea cu lapte” a aparatului de radio marca Phillips, vocea crainicului, scurtă și gravă: – Atențiune! Urmează un anunț important pentru țară! Mama – lângă care tata tocmai venise de la brutăria Militaru, cu pâine neagră aburind, bucuros că avem masa plină –a dat de-o parte mașina cu tăciuni și a rămas locului. Din difuzorul radioului auzeam glasul ușor înfundat al regelui Mihai, citind Actul renunțării sale la Tron și Țară! Mama a izbucnit în hohot de plâns; tata a trântit pâinea pe masă și urlând un „ceru-altarului vostru de criminali!”, a ieșit pe unde intrase, cu pumnii ridicați…

Ca și mort

Instinctiv, m-a luat plânsul, aranjându-mi ghiozdanul și uniforma. Mâinile mamei ne-au cuprins pe toți trei copiii săi, ferindu-ne disperate de o frică pe care n-o înțelegeam, dar o trăiam sub impresia jalei pe care o vedeam și la tata, acum cu ochii plini de lacrimi. La școală, curtea plină de băieți și fete, toți încotoșmănați. Doamna învățătoare ne-a strâns în jurul său… „Copii, Regele Mihai al României – cu care, îmbrăcați străjeri, de 10 Mai, ați dat mâna în vară, în curtea bisericii – a fost alungat de la palat și din țară! Până când vă spun eu „gata”, toată lumea tace… Asta se cheamă un moment de reculegere, ați înțeles copii?”

Tiranie / Umilire / Revanșă

1945/ 24/ I – Regele Mihai adresează un Memoriu lui Roosevelt, prezidentul SUA; 1946/6/ III – Petru Groza, impus cu amenințări și ultimatumuri, de Vâșinski, este instaurat oficial șeful guvernului, urmare Alegerilor parlamentare „câștigate” de stânga cu (!) 71,8 % din voturi, 368 mandate pentru BPD; 1947/ 10/ II – Tratatul de Pace România – Națiunile Unite readuce țării Nordul Ardealului și granițele avute  la 1 ianuarie 1938; 30/ XII – Regele Mihai Abdică și pleacă în exil;  1948 – Îi este recunoscută abdicarea cu forța, de Anglia și SUA – unde colindă să poată trăi. Se căsătorește cu principesa Ana de Bourbon-Parma, care primește dispensa pontificală spre a oficia mariajul cu un ortodox; nunta, pe 10 iunie, în capitala Greciei, unde era rege fratele mamei lui, Regina Elena. În Vară, revedere cu Nicolae Rădescu și primirea la președintele SUA, Harry Truman; 1949-1964 – devine tatăl celor cinci fiice născute de regina Ana: Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. Își câștigă pâinea ca pilot de încercare și broker financiar; 1953/ 7/ IV – doborât de un crâncen infarct, Regele Carol al II-lea este îngropat la Lisabona; Mihai, reprezentat de Margareta și Radu Duda, n-a vrut să dea ochii cu Lupeasca, asasina întregii lui vieți; 1982/ 28/ XI – Regina Mamă Elena moare la Lausanne; 1986/ Vara – Regele Mihai vorbește în cimitirul eroilor din Soultzmatt, cinstind memoria „celor care s-au jertfit pentru țară” și care „trebuie să ne fie un îndemn pentru strângerea legăturilor tuturor românilor în jurul tricolorului nostru”; 1989 – Încercarea de a se întoarce, după 25 decembrie, în țara lui, este, pe rând, obstrucționată de președintele ad-interim Ion Iliescu; 1992 – Cotidianul New York Times publică o suită de declarații ale unor foști monarhi sau  pretendenți la tron. Regele Mihai condamnă drept crimă execuția lui Nicolae Ceaușescu – indiferent de ceea ce va fi făcut – , descrie vizita abrupt oprită în decembrie 1990 și comentează la rece poziția lui Paul Lambrino, fiul fratelui său vitreg; 1997/ 21/ II – Regele Mihai reprimește oficial cetățenia română; 13/ VIII – Ion Iliescu, vorbind public la Fălticeni: „Săracul este un bătrân chinuit, zic eu. Abia mai știe să vorbească. Dar este toată camarila în jurul lui, care vine să pună mâna pe proprietăți, pe castele, pe moșii…”; 1999/ 20/ IX – act juridic de restituire a castelului și domeniului de la Săvârșin; 2000/ Vara – Regele Mihai reprimește proprietățile din Capitală, străzile Budișteanu și Caragiale; 2001 – Ion Iliescu, invitație către Regele Mihai: „Îmi face o deosebită plăcere să adresăm Maiestății Voastre și Reginei Ana invitația de a participa la redeschiderea Galeriei de Artă Românească Modernă (…) în patrimoniul căreia figurează colecția de pictură a Regelui Carol I (…) În speranța că veți accepta să onorați acest eveniment cu Maiestățile Voastre, vă rog să agreați expresia înaltei mele considerații”; 2002/ 9/ III – președintele Ion Iliescu anunță oficializarea turneului diplomatic pe care Regele Mihai îl va întreprinde în folosul admiterii României în NATO, despre care monarhul va da socoteală pe 15 noiembrie; 2003/ 14/ II – Cu accept guvernamental, rămășițele lui Carol al II-lea sunt re-înhumate la Curtea de Argeș; 2004/ 21/ I – Mihai primește, la Atheneu, Marele Premiu al Institutului Cultural Român pentru eforturi excepționale în scopul integrării României în structurile atlantice și a Culturii române în circuitul mondial al valorilor; 2005/ XI – Regele și Regina re-primesc domeniul Săvârșin; 18 /XII – Raportul condamnării comunismului, redactat de Vladimir Tismăneanu, este citit de președintele României Traian Băsescu, deseori stânjenit de huiduielile lui Vadim Tudor la adresa vorbitorului și a Regelui Mihai; 2007 – Regele își vede dosarul de urmărire la CNSAS și o va ruga pe Margareta să sintetizeze conținutul cât suveranul va absenta din România; 2009 – „Vrem să arătăm cum trebuie slujit un popor cu adevărat”, afirmă Regele Mihai într-o intervenție în favoarea alegerii ca președinte al Țării a lui Radu Duda; 2010/ 8/ V – Regele e la parada aniversară a 65 de ani de la încheierea Războiului Doi Mondial; 14/ VI – Regele Mihai îi acordă nepotului său, Nicolae, ajuns la 25 de ani, apelativul Alteță regală; 2011/ 10/ V – toate legăturile istorice și dinastice dintre Casa Regală a României și Casa Princiară de Hohenzollern încetează definitiv; 2012/ 23/ X – Doctoratul onorific din partea Academiei de Studii Economice, București; 2013/ 6/ XII – Regele Mihai publică un Mesaj la moartea lui Nelson Mandela; 2014/ 2/ VI – Mesajul regal de laudă adusă Regelui Juan Carlos al Spaniei, care a decis să abdice; 22/ X – Sentința în cazul luptelor de cocoși în proprietatea principesei Irina: pledând vinovată, și-a cerut scuze pentru rușinea adusă familiei; 3 ani sub supraveghere. Ea și copii ei au fost șterși de pe lista succesiunii la tron; 2015/ VIII – Regele Mihai retrage principelui Nicolae titlul de Alteță Regală și e exclus de pe lista succesorală la tron; 2016/ 2/ III – Regele Mihai e operat la Londra. Îl suplinește principesa Margareta; 1/ VIII – ora 13.45, moare Regina Ana, în spitalul din Morges, Elveția; 2017/ 5/ XII – ora 13.00, inima Regelui Mihai I al României a încetat să mai bată!

Scrisul rămâne, dovedește; apără și acuză

  • Scrisoarea  Regelui Mihai către Președintele Roosevelt, la 24 ianuarie 1945
    „Dragă domnule Preşedinte,
    În cursul ultimilor patru ani, împrejurări nefericite şi conducători nevrednici au obligat România să urmeze o politică şi să ducă un război contrare tradiţiei sale şi intereselor ei vitale, în contradicţie cu voinţa mea şi cu convingerile marii majorităţi a poporului meu.
    La 23 august 1944, cu ajutorul lui Dumnezeu, am fost în stare să-mi readuc ţara pe drumul cel bun, care duce la triumful justiţiei, la libertatea naţiunilor şi la respectarea demnităţii umane, alături de aliaţii ei naturali şi tradiţionali.
    Am avut convingerea că, în modul în care am înfăptuit acest act, am slujit nu numai interesele poporului meu, ci şi alte popoarelor tuturor Naţiunilor Unite. Având în vedere aceste lucruri, vă rog să ascultaţi vocea naţiunii române. Este vocea unei naţiuni ale cărei interese, suferinţe şi calităţi o fac demnă de a fi remarcată. Este vocea unei naţiuni ce nu are alt ideal decât acela de a depăşi marile sacrificii marcate de povara cumplită a trecutului recent şi de a-şi recâştiga, astfel, locul modest, dar onorabil, pe care îl merită printre toate ţările iubitoare de pace.
    Dacă sacrificiile făcute ar putea fi estimate la adevărata lor valoare şi dacă drumul nostru ar putea fi întru câtva uşurat, atunci, fiind complet încredinţat că mi-am făcut datoria căreîa îi eram menit, aş putea aştepta cu conştiinţa liniştită zorii zilei de mâine. Însă, din nefericire, îmi dau seama că acest lucru nu este cu putinţă în momentul de faţă. Mi-am exprimat mulţumirile victorioasei Armate Roşii pentru ajutorul pe care ni l-a dat pentru recâştigarea nordului Transilvaniei, care a fost întotdeauna atât de scump inimilor tuturor adevăraţilor români.
    În momentul de faţă sunt cuprins de o dureroasă şi profundă nelinişte în ceea ce priveşte viitorul nostru, după ce am observat atitudinea diverşilor reprezentanţi ai URSS în ROmânia, care în multe situaţii n-au înţeles deloc problemele noastre.
    Doresc să vă atrag atenţia asupra memoriului alăturat, care înmănunchează câteva din motivele îngrijorării mele. Vă revine să judecaţi dacă aceste motive sunt bine întemeietate, cunoscând spiritul de justiţie care v-a condus toate acţiunile în trecut. Dacă sunteţi de acord cu motivele enumerate în memoriu, sper că veţi fi inspirat să acţionaţi în forma şi la momentul pe care sigur le veţi considera oportune.
    Sper ca, pe viitor, România să poată aştepta plină de încredere efectele fericite şi influenţele benefice decurgând dintr-o dreaptă judecată a preşedintelui marilor State Unite ale Americii.
    Aşadar, vă rog să primiţi, domnule Preşedinte, asigurarea înaltei mele consideraţii şi a celor mai sincere urări de bine pentru ţara dumneavoastră şi pentru dumneavoastră personal.

    MIHAI
    24 ianuarie 1945, București”

    • Telegrama Departamentului de Stat al S.U.A., 21 aprilie 1945
      „AMREP, București, România. Secret
      Președintele Roosevelt a primit prin canalele OSS o scrisoare personală de la Regele Mihai datată 24 ianuarie 1945. Scrisoarea se referea la opoziția Regelui la participarea României la războiul împotriva Națiunilor Unite și la aducerea țării sale „înapoi pe drumul cel bun” la 23 august și menționa profunda îngrijorare a Regelui cu privire la viitorul României „după ce a observat atitudinea diverșilor reprezentanți ai URSS în România”. Anexat scrisorii se găsea un memoriu (de 14 pagini A4 – n. red.) care cuprinde o listă amănunțită a metodelor politice și acțiunilor sovietice în România (reducerea armatei române, reținerea de prizonieri români de război, refuzul statutului de cobeligerant, refuzul retrocedării Nordului Transilvaniei, deportarea basarabenilor, deportarea germanilor, sprijinirea comuniștilor români etc).
      Nu se consideră oportun să se dea un răspuns formal scrisorii Regelui, având în vedere îndesoebi tonul și conținutul memoriului alăturat, într-o perioadă în care noi căutăm să ajungem la o bază comună cu Guvernul Sovietic în legătură cu situația României. Nu dorim, totuși, ignorând scrisoarea Regelui, să întărim impresia pe care el o poate avea că în Statele Unite nu există înțelegere pentru problema României. Sânteți prin urmare autorizat să-i spuneți Regelui că vi s-a comunicat să-l informați că Președintele Roosevelt a primit scrisoarea și că acest guvern privește cu simpatie dorința României de a-și recâștiga locul printre națiunile independente și iubitoare de pace în lume. Ar trebui să evitați exprimarea oricăror puncte de vedere asupra memoriului, spunând pur și simplu, dacă se pune problema, că documentul a fost remis Departamentului spre studiere.

    SE: JCCampbel: LLM Semnat: (indescifrabil)
    SE: CWCannon: BIS”

    Serghie Bucur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare