84 de ani de la Bătălia Sevastopolului. Povestea veteranului câmpinean Ion Mărgineanu

Bătălia (Asediul) Sevastopolului (Peninsula Crimeea) a reprezentat una dintre cele mai crâncene campanii din istoria militară, referindu-se în principal la blocada de 250 de zile din Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941 – iulie 1942). La asediul orașului Sevastopol a luat parte și câmpineanul Ion Mărgineanu, caporal în Batalionul 1 Vânători de Munte, Sinaia.

Ion Mărgineanu, fiul lui Anton și al Dumitrei, s-a născut la Câmpina la 23.10.1920.
A avut și o soră de mamă: Viorica Atanasiu, decedată, la 26 de ani, în bombardamentul din 1 august 1943, în casa părintească din str. Oituz, nr. 5. În același bombardament a decedat și Alexandru Mărgineanu, de 19 ani, văr cu Ion, care locuia alături la numărul 6.
Ion Mărgineanu urmează cursurile primare la Școala de băieți din Câmpina. Începe liceul la Mizil, dar în timpul ultimului an pierde ambii părinți. Revine la Câmpina unde se angajează ca ajutor de tapițer pentru a-și întreține frații.
La vârsta de 22 de ani este încorporat la Batalionul 1 Vânători de munte din Sinaia la 23.02.1942. Între 20.02.1944 și 12.05.1944 este concentrat. Participă la campania din est a Armatei Române între 03.07.1942 și 12.05.1944, cu gradul de caporal.
Chiar în ziua plecării pe front, la 3 iulie 1942, o întâlnește pe Vasilichia, care avea să-i devină soție. Domnișoara Vasilichia s-a născut la în anul 1923, la Băicoi. Tatăl ei era maistru sondor la schelă, iar mama era moașă și era rudă cu familia renumitului industriaș Mociorniță. A fost dragoste la prima vedere, care a durat până la moarte. Și-au scris scrisori, până ce Ion Mărgineanu a fost luat prizonier de armata sovietică. Mai bine de un an Vasilichia nu a știut nimic, el fiind dat dispărut. Nici nu știa dacă mai trăiește sau nu, dar l-a așteptat.
Divizia 1 Munte (incluzând și Batalionul 1 Vânători de munte Sinaia) a participat la asedierea și cucerirea Sevastopolului, la data de 2 iulie 1942, fapt ce nu a fost uitat de comandanții din armata sovietică din acea perioadă. După război, când au impus o conducere comunistă României, au pedepsit ofițerii români din arma vânători de munte și au desființat trupele. Nu au fost uitați nici militarii cu grade mai mici.
Caporalul Ion Mărgineanu și-a încurajat mereu camarazii din grupa lui de vânători de munte, i-a ferit de pericole, s-a asigurat că fiecare este bine adăpostit, când a fost cazul, și are tot echipamentul necesar atunci când au plecat la atac.
Caporalul Ion Mărgineanu a fost decorat cu medalia „Bărbăție și Credință” cu Spade, clasa a III-a, consemnare în Ordinul de Zi nr. 71 din 1944, la Partea Activă, pentru fapte de vitejie săvârșite împreună cu militarii Batalionului 1 Vânători munte.
Mulți dintre militarii Diviziei 1 Munte au fost dați dispăruți, iar unii au fost luați prizonieri de armata sovietică. La 12.05.1944 caporalul Ion Mărgineanu este dat „dispărut în luptele de la Sevastopol”, consemnare în Ordinul de Zi nr. 291.
„Caporalul Ion Mărgineanu a fost luat prizonier de război de Armata Sovietică la 12.05.1944 și este eliberat la 14.10.1945” este consemnarea din documentele de arhivă militară.
După revenirea în țară, Ion Mărgineanu reușește să se angajeze la Atelierele Centrale Câmpina (A.C.C.). Angajarea s-a făcut cu greutate deoarece în conducerea A.C.C., ca în toate întreprinderile, era și un consilier sovietic. Cum Ion Mărgineanu luptase numai în campania din est, a întâmpinat greutăți la angajare. Este încadrat ca tapițer auto, timp în care termină liceul la seral și urmează un curs de contabilitate. Este promovat la compartimentul cadre și se achită conștiincios de sarcini.
Imediat după întoarcerea din prizonierat, Ion Mărgineanu și Vasilichia se căsătoresc. În anul 1947 li se naște unicul copil, Lidia. Soția, Vasilichia, nu a fost angajată niciodată, dar a desfășurat diverse activități obștești, fiind deputat de sector la nivelul orașului Câmpina. Căsnicia a fost una armonioasă și liniștită, familia fiind apreciată în comunitatea câmpineană. Au locuit pe strada Oituz, nr. 1. Casa părintească fiind distrusă la bombardamentul din 1 august 1943, Ion Mărgineanu construiește o casă nouă în care va locui cu familia.
În 1952 este concentrat la o unitate militară de unde se întoarce în ținută militară cu grad de ofițer. Este încadrat într-o formațiune de apărare civilă, împreună cu alți militari. În anul 1955 avea gradul de căpitan. Până la pensionare este înaintat la gradul de maior, apoi de locotenent colonel.
Din anul 1955 și până la 01.02.1982 a fost șef de stat major la Apărarea Civilă la Primăria orașului Câmpina. A condus un colectiv de cadre militare și civili cu misiunea de a proteja populația, mediul și bunurile materiale în caz de dezastre naturale, tehnologice sau conflicte armate.
Locotenent colonelul Ion Mărgineanu s-a pensionat în anul 1982. După pensionare, a mai lucrat patru ani la Banca Agricolă.
Ion Mărgineanu a fost ales, în perioada 1993 – 2001,  în organele de conducere ale Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Câmpina. A fost consilier în Consiliul Director al CARP Câmpina pentru un mandat de patru ani (1993-1997). A propus ca alegerile organelor de conducere să se facă în mod secret, cu buletine de vot. În anul 1997 a fost ales președinte al Consiliului Director și, implicit, președinte al CARP Câmpina, până în 2001. În activitatea de consilier și președinte a fost serios, organizat, meticulos.
În anul 1996, la propunerea lui Ion Mărgineanu, CARP Câmpina a cumpărat primul microbuz pentru efectuarea excursiilor cu membrii CARP. În spațiul de pe Câmpinița, CARP Câmpina avea un atelier de confecționat sicrie (la prețuri mici) pentru membrii care decedau. Ion Mărgineanu a propus cumpărarea de către CARP a suprafeței de teren din prelungirea proprietății. Aici, s-a construit, tot la propunerea lui Ion Mărgineanu, o clădire cu două spații: garaj pentru microbuz și magazie de mobilier și materiale.
Ion Mărgineanu a stabilit o nouă organigramă a personalului angajat, de la sediul central și din sucursale, organigramă ce este în vigoare și astăzi. S-a preocupat și de siguranța financiară a salariatelor, stabilind un nou sistem de salarizare.
După 1990 s-a ocupat de activitatea Asociației Naționale a Veteranilor de Război din Câmpina. A solicitat date la Arhivele Militare de la Pitești pentru sute de veterani de război și văduve de război. S-a preocupat pentru emiterea legitimațiilor de membru al A.N.V.R. și primirea drepturilor prevăzute de lege.
Ion și Vasilichia Mărgineanu au avut un singur copil: Lidia Mărgineanu (căsătorită Molla), născută în Câmpina la 19.11.1947, absolventă a facultății de limbi străine a Universității București în anul 1971. Lidia Molla a fost profesoară și este autoare a mai multor nuvele și romane care se bucură de succes la public.
La data de 22 mai 1998 Vasilichia Mărgineanu decedează la numai 65 de ani, iar la 5 aprilie 2001 și Ion Mărgineanu trece la cele veșnice, la 81 de ani.
Veteranul de război, locotenent colonel Ion Mărgineanu a fost cunoscut ca un profesionist desăvârșit în domeniul apărării civile, un camarad apreciat de veteranii și văduvele de război, un om prietenos, altruist și un bun creștin.

Marian DULĂ