Emisiunea FAȚA ȘI REVERSUL realizată de Florin Frățilă la DADA TV, continuă seria interviurilor cu oameni mai puțin cunoscuți, care ne inspiră prin forța lor interioară de a se reinventa într-o lume dezlănțuită.
Meșter în arta lemnului, dar și în tot ceea ce ține de estetica frumosului în construcții civile, Silviu Ciuhulescu nu se ferește de munca brută pe șantierele din țară ori din străinătate, acolo unde își câștigă existența.
Dedicat ani la rând vieții tumultuoase de suporter în galeria ultras a unei echipe cunoscute de fotbal, perioadă de timp mărturisită în volumul VIAȚĂ DE CÂINE, debutul său editorial în calitate de co-autor, Silviu Ciuhulescu, un om trecut de 50 de ani, și-a regăsit liniștea interioară și echilibrul prin scris, despre care metaforic susține că este un act de vindecare.
Chiar dacă are deja cinci volume de proză în scurtă apărute și altul în pregătire, Silviu Ciuhulescu nu se consideră scriitor, ci mai degrabă, cităm: „autor de literatură neaoșă, necenzurată, neparfumată, ba pe alocuri chiar jegoasă”.
„Scriu în fiecare seară, o oră sau chiar două, până simt că nu mai pot. Inspirația se acumulează cumva în timpul zilei, chiar dacă sunt la muncă sau la cumpărături. Și aici este o explicație interesantă, pentru că absolut tot ceea ce trăiesc în viața de zi cu zi stârnește în mine o anumită revoltă căreia ulterior îi dau o formă scrisă. ♦ Nu mă consider scriitor. Am scris câte ceva și am pus în pagină. Lumea va hotărî dacă ceea ce am scris are valoare. ♦ Nu peste mult timp, în ziua de 7 mai, cărțile mele vor fi lansate în cadrul Cenaclului de la Roma, la Teatro dei Contrari, din capitala Italiei. Pentru mine este o onoare la care nici nu visam, să fiu apreciat în cercurile literare de la Roma. ♦ Am fost golan de galerie, nu-mi este rușine să recunosc și nu regret nimic” – sunt câteva dintre afirmațiile făcute de Silviu Ciuhulescu.
Urmăriți în continuare confesiunile unui om căruia, la maturitate, studiul individual, cititul și mai ales scrisul i-au oferit multe motive să se simtă liber de orice constrângere și care nu se ferește să recunoscă faptul că în tinerețe a fost „golan de galerie”.
