Editorial

Reflecţii amare

Nu mă simt în apele mele. Starea febrilă care mă însoţeşte de câteva zile îmi dă un sentiment de indiferenţă, aşa că am să oblig cuvintele să mă ajute să spun ceea ce cred. Zilele trecute am fost întrebat de o cunoştinţă de ce scriu această rubrică, ce îmi aduce cu fiecare apariţie tot mai mulţi „duşmani“. I-am răspuns că scriu pentru că nu mai înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul meu, în societatea în care trăiesc şi pentru că toţi cei pe care îi deranjez s-au obişnuit să nu fie deranjaţi şi tocmai de aceea îşi fac de cap. M-a privit zâmbind şi mi-a spus că sunt naiv. Poate avea dreptate, dar eu încă mai cred în puterea cuvântului.
Cineva din anturajul domnului primar Tiseanu mi-a atras atenţia că edilul şef al oraşului este supărat pe mine pentru că, în ediţiile precedente ale acestei rubrici, am scris despre vocaţia lui de subaltern şi despre compromisurile politice pe care le-a făcut pentru a rămâne lipit atâţia ani de fotoliul primului cabinet din primărie. În scrierile mele spuneam că toate acestea îl vor devora într-o zi şi că timpul acela nu este deloc departe. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe scriiturile respective, că au şi început să apară semnele în susţinerea celor afirmate de mine. Proaspătul pesedist Georgică Severin, instalat confortabil pe covorul roşu al social-democraţiei, şi-a ales drept cal de bătaie, în prima conferinţă de presă la care a participat în calitate de membru al PSD Câmpina, pe fostul său aliat Tiseanu, cel căruia îi prezenta, până la exasperare, realizările la buletinele de ştiri locale, iar azi îl arată cu degetul pentru proasta gestionare a banului public în proiectul modernizării Căii Dacia. Severin l-a urecheat pe Tiseanu şi pentru organizarea nereuşită a festivalului „Serbările Toamnei“, dar şi pentru „relaţia inexistentă a administraţiei locale cu mediul de afaceri“. Aşadar, Tiseanu, cel mai frumos armăsar al hergheliei pedeliste locale, s-a transformat peste noapte într-un cal răpciugos şi plin de bube. Iată, domnule primar Tiseanu, care sunt efectele compromisurilor despre care vorbeam! Şi ăsta este doar începutul. Dacă nu am dreptate, de ce nu reacţionaţi? Sau tocmai faptul că am dreptate vă supără? Demersul meu de a vă critica nu este rodul unei conspiraţii politice, aşa cum am înţeles că v-aţi exprimat în anumite cercuri; este doar o reflecţie personală asupra unui om despre care încă mai cred că se poate schimba, pentru a rămâne în percepţia publică cu imaginea unui primar, nu a unui subaltern.
Arestarea omului de afaceri Mihai Sorin (pentru cine nu ştie, fost consilier al oraşului în mandatul 1996-2000, fost director al Peco Prahova şi preşedinte al CA al Petrom Service) a picat ca un trăznet. Cel puţin pentru mine. N-am să dezbat aici motivul reţinerii sale în arest preventiv. Am să spun doar că omul ăsta a făcut mult bine pentru o seamă întreagă de câmpineni, oferindu-le un loc de muncă. Se pare că acela care îi este naş, Liviu Luca, i-a fost atât înger, cât şi demon. Proştii care azi se bucură de răul lui Mihai Sorin sunt doar cei care nu au făcut nimic în viaţă. Şi sunt mulţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare