Editorial

Editorial. RĂZBOI ȘI PAȘTE 

Așadar războiul este la ușa noastră. Ba chiar, prin atacurile cibernetice repetate, este în lăuntrul țării. Ne înconjoară dinspre Ucraina, dinspre România de Est (condusă cu mână de fier, inteligență politică și patriotism de Maia Sandu), dinspre Marea Neagră. Nu ne-a învățat nimeni cum să facem față unei asemenea stări. Europa pe care o știm noi, spre deosebire de cea a bunicilor și străbunicilor noștri, nu cunoaște decât o singură stare: pacea. Pentru asta a fost construită de părinții ei fondatori. Războiul îi este o realitate necunoscută. După cum nimeni nu ne-a învățat cum se celebrează Paștele într-o asemenea circumstanță. Cel puțin în interiorul Ortodoxiei a fost un Paște tulburat de schisma internă. Binecuvântând uciderea, crima, violul, ocuparea unei țări străine, biserica rusă s-a pus pe sine în afara creștinismului. Nicio subtilitate teologică nu poate justifica cele de mai sus. Ceva dreptate a avut Huntington în 1996, lansând ipoteza că războaiele viitorului vor fi cultural-religioase, nu economice.

„Denazificarea” invocată de Putin este un concept cultural. „Motivația” etnocidară invocată de Patriarhul Kiril la fel. Aici stă problema, în desprinderea de religios în numele politicului travestit ideologic. S-a cerut un armistițiu pe perioada paștelui, refuzat de jihadiștii cu mitră. Andrei Pleșu sau Teodor Baconschi  au spus cam ce era de spus despre subiect, din punct de vedere inclusiv teologic. Dar omul de rând se smintește. Analiza rațională (care sînt cauzele? la ce efecte duc ele?) nu mi se pare că deslușește ceva esențial, lumea pare pur și simplu a fi înnebunit și acțiunile publice nu pot fi  explicate. „Viața este o poveste spusă de un idiot, o poveste plină de zgomot și furie, care nu înseamnă nimic” rezuma genial Shakespeare în Macbeth. Dar  noi am fost crescuți și educați că lumea este rațională, că există explicații la orice, că e suficient să înlături cauzele ca să nu te îmbolnăvești. Dar cînd un popor întreg pare bolnav?

Ne stupefiază că „rusul” de rînd nu pare să fie cu nimic diferit de cel de acum 80 de ani. Și asta este foarte greu de înțeles, de acceptat. Observați că, deși regulile stricte ale corectitudinii politice au interzis de mult orice referire negativă la o etnie, născînd adevărate scamatorii de vocabular (cazul negrilor din SUA și apoi a tuturor celorlalte etnii). despre „ruși” toată lumea vorbește global și exclusiv negativ. Pojghița s-a rupt. Lumea trebuie nu numai reconstruită, ci și regîndită. Stupefacția „lumii civilizate” (expresie ea însăși discriminatorie) este că Rusia nu a evoluat. A ieșit la suprafață una cu armele, comportamentul politic și individual, ideile din 1944. O buclă neverosimilă în timp. O teorie spune că topirea  calotelor glaciare eliberează viruși extrem de periculoși, congelați de zeci de mii de ani. Cam așa s-a întîmplat cu Rusia postbelică, ea doar a înghețat și acum își eliberează otrăvurile la vedere. Și ce imagini!

România bezmetică nu are în continuare nicio politică în acest dezastru. Noi numim un înalt magistrat care și-a plagiat doctoratul și nu-și găsește diploma de absolvire (nici el nu e sigur unde a terminat dreptul) judecător la CCR. Noi distrugem cultura și învățămîntul (cazul recent de la Olimpiada de informatică din Prahova e simptomatic pentru mafiotizarea integrală a sistemului, recent o profesoară de geografie care dezvăluise marile manevre tot de la Olimpiadă, și a fost sancționată pentru asta, a cîștigat un proces împotriva statului român la CEDO). Cum poți apăra o țară căreia i-a fost distrusă cu minuțiozitate exact țesătura identitară, formată din cultură și învățămînt? Toate celelalte subansamble sociale se pot reface la o adică, învățămîntul și cultura, nu, aici orice pierdere este irecuperabilă și pagubele inestimabile pe termen lung. Lunga, prea-lunga, neverosimila într-o țară normală odisee a plagiatelor este parte a acestei distrugeri din interior. Lucrurile se leagă. Coșmarul războiului comunist-ortodoxist (ce corcire!) continuă. Poate ne trezim din iluzii și dăm din nou atenție realității! Realităților diverse.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare