Titlul acesta pare a ține de un urmuzianism cam forțat. El nu face însă decît să strîngă într-un mănunchi de trei termeni cele trei teme ale ultimelor săptămîni: criza apei din zona noastră, filmul care demască lucrurile știute cam de toată lumea despre corupția profundă din justiție și surprinzătorul scandal național privind programa de literatură română de clasa a noua. Ele sînt, în ciuda aparențelor, strîns legate. De exemplu: înainte chiar de a avea o concluzie oficială (nu o vom avea prea curînd, poate după Paște, dar nu al nostru…), pare aproape sigur că haosul cu golirea barajului are printre cauze incompetența, prezența unor oameni fără nicio legătură cu domeniul, pe scurt analfabetismul la care face aluzie cel de-al treilea pilon al titlului. Deci 1 se leagă cu 3.
În mod normal, fiind ultimul articol din an, ar fi trebuit să fac o scurtă recapitulare, dar, iată, evenimentele ne permit să strîngem într-o singură imagine contrastele acestui an straniu, vorba lui Mircea Cărtărescu. O incompetență crasă cu coafeze amante și milițieni poli-calificați s-a unit cu marea hibă a statului român: indiferența față de cetățean. Eu cred că se puteau anunța cetățenii prin Ro-alert cu măcar o oră înainte de a se opri instalațiile, pentru a-și face rezerve de apă menajeră care i-ar fi scutit de eforturi inutile cel puțin 2-3 zile. Un fapt minor. Dar spectacolul într-adevăr jenant l-au dat politicienii, de la cei de jos la cei din parlament, care au profitat de ocazie pentru a o ataca pe ministra mediului, Diana Buzoianu. Cei care citesc de mai multă vreme această rubrică știu că iubesc USR cam la fel de mult ca și pe PSD. Nu-i socot deloc partidul curat, partidul soluție, partidul nou, cum se auto-proclamă ei arogant, dimpotrivă, cred că suferă de aceleași vicii profunde ale politicianismului românesc, ba chiar exacerbate printr-o anume extravaganță juvenilă și ridicolă de multe ori prin inadecvare, plus o ideologie asupra căreia sînt de ridicat multe semne de întrebare. Dar pe d-na Buzoianu nu preget să o laud, nu are acel defect al politrucului dâmbovițean (ex. gratia Grindeanu) de a vorbi mult pentru a nu spune nimic. Furia cu care a atacata-o PSD-ul (tot mai cancerigen, pe măsură ce Bolojan atinge puncte cheie ale instituțiilor de obținut sinecuri) este cea mai bună dovadă că a făcut ceea ce trebuie. În rest, toată povestea a arătat cu asupra de măsură cît de puțin sîntem pregătiți pentru situații excepționale. Inconștiența ca populație, inconștiența mai ales a liderilor ne face să fim total paralizați, acum, cînd toată Europa lucidă se pregătește pentru generalizarea războiului. Facem cruce cu limba-n gură și strigăm „mută-i, Doamne, la Ploiești!”, (adică în alte țări). Și dacă nu se mută și ne mătură ciclonul?
Cu justiția, lucrurile par și mai clare încă. Aici, perspectiva publică, atît de falsă în multe alte cazuri, coincide cu cea din investigația Recorder. Adică imaginea unui sistem corupt pînă la măduvă, a unei Privilighenția cu venituri și imunități excepționale și unde clasa politico-financiară este apărată de orice acuzație. Așa cum imaginea publică a Sănătății este că, odată intrat în spital, nu mai ai nicio șansă. Reacția conducătorilor sectei (pentru că asta este, o sectă ermetică) a fost total inadecvată, sfidătoare, jignitoare și total anti-democratică. Simpla critică din partea societății civile sau a presei la adresa actului de justiție este imediat calificată drept „imixtiune”, „presiune”, manipulare etc. Cu alte cuvinte, nu ai dreptul să te pronunți! Ciudată definiție a democrației, care este, dimpotrivă, controlul reciproc între puteri! Nu izolarea arogantă și finalmente periculoasă prin excesul de prerogative a oricăreia dintre ele. Niciun om al justiției țîfnoase nu a explicat clar de ce ei trebuie să iasă la pensie după alte criterii decît muritorii de rînd. Invocă așa-zise exemple europene, situații asemănătoare neexistînd însă nicăieri. Sistemul legislativ a fost în așa fel construit în ultimele decenii încît binomul (adevăratul binom!) Justiție – clasă politico-administrativă (subîntins vigilent de Servicii) să fie inexpugnabil. Din cînd în cînd mai pică vreun fazan care a supărat prea mult, gen Elena Udrea, în rest, marea majoritate se simt apărați de o frăție trans-partinică fără fisură. Simultan cu aceste aroganțe (ca să folosesc un cuvînt al unui celebru eliberat) sînt „albiți”, sub cele mai ciudate pretexte, o mulțime de acuzați cu averi suspecte. Dar care avere nu este suspectă în România?
Al treilea pilon este, sigur, cel mai ciudat dintre toate, și nu toată lumea este informată de scandalul declanșat, pentru că pare ceva strict de interes limitat: programa de literatura română pentru liceu, în speță clasa a 9-a. Este vorba, foarte scurt, de reintroducerea criteriului cronologic în studiul literaturii, adică începînd cu cronicarii. Profesori, scriitori, Academia, lumea de pe Facebook, presa, firește, s-au inflamat și s-a pornit un adevărat război ideologic cu grave acuzații. Cică dacă ceri ca elevul să afle despre Miron Costin ești fie ceaușist, fie aurist. Nu intru aici în detalii, prea tehnice, este însă cea mai tristă dispută la care asist de mulți ani. Tristă, pentru că a ivit o falie nouă, inimaginabilă mai an, în intelectualitatea română, făcîndu-ne să visăm la timpurile fericite cînd lucrurile erau simple: noi vs. pesedeii. Acum, dezbinarea este chiar în sînul lui „noi”. Vom mai vorbi despre asta la anul, dacă va mai fi la anul. Pînă atunci, să ne amintim o vorbă bătrînă și, mi-e teamă, tare adevărată: anul ăsta este mai rău decît anul trecut și mult mai bun decît cel care va urma!
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!