Editorial. IDENTITATE

Ce vă spuneam săptămîna trecută? Nicio zi fără pricini de ceartă. Acum, lumea se păruiește în comentarii despre noua carte de identitate. Ca de obicei, nu e vorba de argumente, automat cel care e de părerea opusă e prost și chestiunea e rezolvată. Nici măcar nu se mai discută chestiunea CIP-ului reprezentant de satană. Acum e în dispută subiectul indicației de sex. Pe scurt, pentru cei care nu urmăresc „spuma (urît mirositoare a) zilelor”, domnii de la interne au decis, în marea lor înțelepciune, să treacă pe noul model (european) de CI indicația gen în loc de sex. Năstrușnicia provine, după părerea mea, din capacitatea noastră infinită de a imita maimuțărind, fără pic de spirit de critic, ceea ce ni se pare „european”. Sîntem un neam de vajnice chirițe politice. Pentru că trăim sub un asediu al studiilor de gen și dictatură a minorităților, ce s-au gîndit (vorba vine!) domniile lor? Fie că au tradus prost din engleză, fie că au vrut să fie, ca de obicei, mai catolici decît papa, au înlocuit pe un document de identitate sexul cu genul. Neobservînd că sînt lucruri cu totul diferite. Asaltul acesta împotriva realității este specific regimurilor politice intens ideologizate și totalitare. În cazul de față, ideologia bate biologia. Biologia (știință!) ne spune că sînt numai două sexe, bărbat și femeie (cu anomalii anatomice nesemnificative statistic de hermafrodiți). Și asta este una dintre trăsăturile noastre identitare absolute, normal să fie trecută ca atare pe CI, așa cum am văzut cu acest prilej că fac mai toate țările occidentale, folosind fără probleme cuvîntul sex. Studiile de gen (ideologie partinică, adică manipulare!)  ne spun că fiecare om îți poate alege „genul”, dintr-o paletă foarte largă, fără legătură cu sexul biologic, ce poate fi schimbat prin intervenție chirurgicală și biochimică. Și atenție, genul poate fluctua, azi ești într-un fel, săptămîna viitoare altfel, genul se poate schimba, căci este o proiecție a eului.
Cum să treci ceva fluid pe cartea de identitate? Nu intru în discuția de fond, filozofică și morală, asupra acestei bazaconii a omului recent. Mă limitez la aspectele administrativ politice. Sigur că au apărut imediat și extremiștii din partea cealaltă, care vor în CI tricolorul, versuri din Eminescu, o strofă din imnul național (credeți că dacă vom inscripționa pe buletin „Deșteaptă-te, române”, chiar ne vom deștepta?), Coloana Infinitului, Sfinxul și mai știu eu ce. După oamenii ăștia, ar trebui să ne legitimăm nu cu o bucată de plastic imprimat, ci cu Enciclopedia României a lui Gusti sau Lucian Predescu. Și asta doar pentru că funcționarii noștri superiori și politrucii de toate orientările fac exces de zel  „european” (care nu e decît caraghios prin supralicitare). Surtout pas trop de zèle, ne avertiza bătrînul înțelept Talleyrand. Dar cine mai face educație clasică înalților funcționari? Cineva a vrut să se arate „în trend” și a hotărît că trebuie să ne identificăm cu ceva inexistent sau, oricum, fluctuant, cum e „genul”. Aici trebuie să introduc o nuanță, pentru că acest pseudo-scandal (noi nu funcționăm decît în regimul scandalului) este parte a confruntării mai largi despre educația sexuală în școală. Ce nu vor să spună adepții vehemenți ai acesteia este că opozanții rezonabili nu sînt împotriva educației sexuale ca atare, ci împotriva transformării acesteia în propaganda gendre. Aici e buba. Ar fi aberant să te opui ca, de la o vârstă potrivită, copilul și adolescentul să primească noțiunile adecvate de anatomie, fiziologie și igienă a reproducerii. Dar și mai aberant este să-i dresezi pe copii de la grădiniță, învățîndu-i că băieții pot fi fetițe și fetițele bieți. Treaba asta din urmă e dezvăluită de o biată rubrică de pe cărțile de identitate electronice. De altfel, faptul că la reacțiile publice ministerul a dat înapoi, acceptînd că se poate schimba, arată că nu există absolut nicio fundamentare legală sau materială, ci doar, cum spuneam fandosirea chirițească de a fi „în rînd cu lumea”, așa cum îți închipuia biata isprăvniceasă. Schimbarea e mai veche, și a trecut neobservată pe atunci, pe vechile acte de stare civilă scria la rubrica „sexul”: „bărbătesc” sau „femeiesc”. Cîndva, spre anul 2000, a început să se scrie „masculin” sau „feminin”, ceea ce e cu totul altceva, ăsta e gen gramatical, nu sex. O eroare de limbă, înainte de a fi o chichiță ideologică. Era un fel de prevestire a ceea ce se întîmplă azi. După cum și vocile foarte ridicate ale paradei Pride nu sînt altceva decît stupide „să avem și noi faliții noștri”! Parada nu a fost interzisă, cum s-a țipat, ci mutată și redus numărul de participanți la cel stipulat de legile pandemiei. Dar asta este mană cerească, pe ei nu-i interesează atît parada, cît scandalul care să-i facă vizibili. Aici intrăm într-un impas logic, legal, și moral. De ce eu, heterosexual creștin, sînt sancționat dacă  te „ofensez” , iar tu, membru Accept, ai tot dreptul să-ți bați joc de credința și convingerile mele? Militez pentru egalitatea dreptului de a (nu) ofensa. Și toate astea pentru că umanitatea s-a plictisit de prea mult bine, i s-a urît cu doar două litere: M și F, și se joacă inconștientă cu butonul nuclear al moralei.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN