Cum devine cazul cu aglomerația, tocmai voiam să scriu despre istoria profesorului de engleză travestit în femeie, cînd a venit nenorocirea cu festivitatea de deschidere a jocurilor olimpice. Care nu merită nici măcar o majusculă. În această clipă, i-am iertat pe cei de la Coldplay, manelizarea pe care ei ne-au vîndut-o drept cultură este delicat puf de păpădie față de mega-kitsch-ul acestei ceremonii, anti-europene, anti-creștine și anti-sportive. Dar face parte din același fenomen global. Spectacolul intelighenției române progresiste care, aflate sub eterna lege a imitației, valabile în absolut toate momentele noastre istorice, se dedă la minunate exerciții de gîndire pentru a se auto-învesti mai europeană și mai progresistă decît francezii, este nu numai trist, ci și penibil.
Sînt cîteva idei cu care mulți jonglează pentru a ne da peste nas nouă, retrograzilor, care nu știm ce este Evropa și ce vrea ea. 1. Echidistanța. Contra 1. Între bine și rău nu există echidistanță. A-ți bate joc de credințele unor oameni nu este în niciun caz un bine. 2. Libertatea. Contra 2. După Charlie Hebdo, blasfemiile la adresa islamului sau budismului s-au redus considerabil, singura credință pe care este aproape obligatoriu să o combați sau să o injuriezi rămîne creștinismul. Nici Iudaismul, nici Islamul, nici puzderiile de credințe amerindiene etc. nu au fost ironizate „cultural” de acești mari manipulatori de umori publice. Doamnele și domnii aceștia se află într-o gravă disonanță cognitivă. După ce au inventat post-modern un întreg dicționar de cuvinte interzise (negru, gras, bătrîn, handicapat, boli venerice, domnișoară… etc etc) pe care nu ai voie odată cu capul să le folosești în spațiul public, vin în același timp să proclame sus și tare libertatea de a batjocori orice credință. Mai precis și în special pe cea creștină. Pentru că 4. Creștinul este obligat prin esența credinței sale să nu se apare. Contra 4. În planul ideilor și al trăirii, creștinul este obligat să fie ofensiv. 5. Toleranța. Contra 5. Eu nu cred că toleranța este o virtute, dar nu discut aici această prea filozofică chestiune. Chiar virtute de-ar fi, știm de la ceilalți părinți ai Europei, grecii, că orice virtute practicată în exces se transformă în contrariul ei. Moderația devine, astfel, practic, virtutea regulatoare a tuturor celorlalte. Desfășurată pe podiumul unei case de modă oarecare, acea defilare de oribilități ar fi fost un simplu fapt divers. Extinsă la dimensiuni planetare, devine o bombă psihologică și morală (termenul morală lipsește complet din vocabularul inteligenților de Facebook, orbiți de „toleranță”). 6. Arta, care ar justifica totul. Contra 6. Nu este deloc vorba de artă aici. Invocarea lui Fellini sau Buñuel este complet irelevantă în acest context, acolo era vorba de o operă de artă, care lovea un subiect punctual și unde sarcasmul avea încărcătură estetică majoră, aici este vorba doar despre o super-manevră ideologică. Discuția a fost parșiv deturnată spre cine este autorul tabloului parodiat. Nu are absolut nicio importanță, nu un tablou a fost înjosit, ci o credință, ceea ce intră în violentă contradicție exact cu principiul de bază al progresismului, acela că nu ai voie să atentezi la credința omului.
Bun: oamenii și-au atins scopul, au declanșat un scandal planetar, au mai dat o lovitură dușmanului (fără să țină seama că, desigur, un important procent dintre sportivi aparține totuși religiei creștine, și au primit insulta ideologică în plex. Unde a fost respectul față de ei?). Acuma, vorba bătrînului țăran profund analfabet și reacționar și intolerant cu prostia spune că Dumnezeu nu bate cu parul. Și Dumnezeu chiar și-a permis luxul să apeleze, zîmbind parșiv, la cea mai fină ironie franceză (adevăratul produs de lux al bătrînei civilizații, nu această ceremonie politizată pînă la boașele lui Dionysos) dîndu-le o ploaie („care va veni” ar fi zis Moțu Pittiș) care a transformat ceremonia într-o gudureală de cățel plouat. Și-au bătut joc și de sportivi, și de muzicieni și de spectatori. Politicienii, ei, da, au fost, ca de obicei, feriți și fericiți, și-au văzut visul cu ochii. Nu vreau să mut discuția în plan politic, dar cei care se dau de ceasul morții de succesul extremei drepte în Franța și Europa ar putea face o legătură cu acest spectacol înjositor. Ar găsi multe explicații… Au uitat că Ucraina este o țară asumat creștină (și i-au furnizat lui Putin și tuturor sceleraților o imensă cantitate de muniție propagandistică), au omis că amărîtele țări din Est sînt, asemenea, înapoiate în religiozitatea lor neevoluată pînă la a pune steagul LGBT pe biserici. Mai grav chiar, au uitat că în adîncul propriilor lor popoare zac rezerve foarte mari de bun simț și de normalitate. Pe care o ideologie globalistă și extrem stîngistă le vor eradicate. Cineva comenta că „extremei drepte” nu i-a plăcut ceremonia. Nu, stimabile, oamenilor normali nu le-a plăcut haloimăsul ăla cu foarte puține momente de căldură sufletească autentică. Sub semnul lui Dionysos, al bacantelor și cavalerului de metal al Apocalipsei nu poți fi prea vesel. Doar dacă ești inconștient… Dar Dumnezeu zîmbește la noi.
Prof. dr. Christian Crăciun
Știindu-vă agenda ultraconservatoare, n-ar fi trebuit să mă surprindă narațiunea incendiară de mai sus, însă am crezut (sperat) că recursul la niscaiva cultură din vremea liceului, sau eventual vreo vizită prin Țările de Jos v-ar fi amintit de o lucrare a lui Jan van Bijlert. Că confundați (sic) zeii greci cu apostolii lui Cristos e o chestiune de licență stilistică, în cazul de față. Nu „ceea ce este” contează, ci narațiunea plină de ură pe care vreți s-o impuneți aici. Sunteți exponentul nemulțumiților, ofensaților, indignaților și revoltaților, calități care mai de care creștine, nu-i așa? În ce-i privește pe majoritatea ziariștilor care au cules din zbor sămânța de scandal, acolo nu e vorba neapărat de vreo misiune de îndeplinit, cât de incultură crasă: doar nu ne-am aștepta ca aceștia să fi lecturat „in corpore” Iliada, Odiseea sau Metamorfozele.
Enfin, ce să zic… sancționați un om care poartă fustă, dar care nici dv nici altcuiva n-a făcut niciun rău, dar nu vă simțiți jenat de sanctificarea unor purtători de sutană, șefi de cuiburi legionare, cu pistolul la brâu. Pentru că așa înțelegeți dumneavoastră creștinismul, ca pe o revărsare de furie în care „dujmanii” credinței musai să piară. Și „teologul iubirii” sfântul Mitică, tot asta a înțeles între două vizite de inspirație la Florovski și Losski. Tunați și fulgerați împotriva toleranței (ce dacă apostolul zis-a adesea „îngăduiți-vă unii pe alții”?), așadar nu pot pretinde empatie pentru destinul tragic al celor loviți de Holocaustul românesc. Purtarea fustei e infinit mai gravă! După cum nici maldărul de osânză tremurătoare denumit „bulai”, nu trebuie defel condamnat, că omu e inocent: una la mână, e un dac ortodox, doi la mână nu e gay, (ce dacă s-a legat și el de niscaiva curviștine cu fustă scurtă, ce rău e în asta?), trei la mână nici nu poartă fustă, deci e om normal.
În rest, hai la lupta cea mare alături de milițiile lui Cristos cel nerevoltat și neinsultat.
P.S. Creștinismul autentic, așa cum l-am întâlnit la mulți oameni cumsecade, n-are în el nimic reprobator, nimic acuzator. Nu se simte nici insultat, nici amenințat, nici revoltat, pentru că se situează deasupra tarelor societale. E discret, tăcut, meditativ, senin. Nimic din toate acestea în discursul dumneavoastră de aici.
Nestemate domn! Te rog sa primești din partea mea un necrestinesc, dar cult ( islamic) HAI SICTIR!
1. Eu vad în scena controversată, o operă de artă din genul ” performance art ” al cărui mesaj este „poluarea alimentară” drept cauză a bolilor super ponderalilor , a supergrașilor. Care tind a deveni majoritari statistic. Un pericol social.
2. Când islamul ca religie a fost atacat de un autor nordic iar islamiști au reacționat, creștinii , azi intransigenti, nu au fost așa de critici cu autorul acelui atac. Așa-i?
Dragul meu, așa cum faci de cele mai multe ori, ai ignorat COMPLET esența demonstrației mele, legîndu-te de chestiuni punctuale.. P.S.-ul de ex l-am combătut la pnct 4. Ideea unui creștinism slăbănog, emasculat, pasiv în planul ideilor, este un fals postmodern, un ser paralizant pe care i l-a inoculat postmodernitatea. De la Apostoli încoace, creștinismul adevărat nu a fost NICIODATĂ astfel. Chestia pentru care mă trimiți la școală (mulțumesc!), cu arta, am atins-o la pnct. 6. Francezul nu are voie, în virtutea măreției sale, să cadă în prost gust. De aia m-am supărat. nu e vorba de artă, ci de o defilare ceaușistă, cu clar program ideologic. Că în rest folosești procedee curente ca etichetarea (nu există conservator – deja termen pejorativ, de ce? – ci ultra-conservator. Pe ce te bazezi? Mă acuzi că n-am scris de Bulai, …vine, vine. Dar și de dna Miroiu, ideolog afiliat) deja sînt obișnuit. Citezi fals din Apostol, îngăduirea era între ei, nu cu intolerabilul. Faci, ca toți post-modernii, abstracție de morală, bun simț, simțul măsurii. Mulți echidistanți au argumentat că spectacolul a avut și părți frumoase (ceea ce am spus și eu) argument șubred rău, știi vorba cu lingurița de ….. în cazanul de ciorbă. Omiți argumentul cu muniția ideologică dată lui Putin. Cu jignirea sportivilor creștini. Știi ce m-a bucurat în acest kitsch grandios? Semnul de a fi un sfîrșit al postmodernismului… Al relativismului moral. Știi care e culmea? Numai unde există morală, poate exista autentica toleranță. desființînd minima rigoare morală, gîndirea post-umană transformă toleranța în abur. E doar una dintre urmări. În rest, rămîne cum am stabilit, o încercare magnifică de spălare a creierelor prin înlocuirea lui frumos cu mare și mult. Și superba ironie divină.
Spectacolul parizian de la JO a stîrnit putinismul jihadist din subteranele multor compatrioți. Cei cărora nu le prea pasă că românii îl batjocoresc pe Isus concret, existențial, prin mitocănie zilnică, prin nesimțire și incompetență, prin record de avorturi, divorțuri, copii și bătrîni abandonați. Nu, acestea sînt mizilicuri, expresia… creștinismului autentic. Spectacolul francez e maaaarea blasfemie. Spectacol care nu a stîrnit nicio reacție de condamnare (dar ce să condamni?) din partea clerului sau ierarhiei occidentale. Doar hipercreștinii danubiano pontici au sensibilitatea profund rănită. Nu era mai simplu sub comuniști? Toată lumea blasfemia respirînd. „Științific”.
Asta e. V-ați cam „fript” cu interpretarea pe care ați dat-o unui spectacol ale cărui tâlcuri v-au scăpat în totalitate. Ca să nu spun că sunt aproape convins că nici nu l-ați vizionat. Din păcate pentru dv. o serie de intelectuali români pe care-i admirați s-au îndepărtat substanțial (spre lauda lor) de această retorică în care ați căzut și pe care, din orgoliu, nu o puteți părăsi.
Care demonstrație? Eu n-am văzut decât o tiradă încărcată de ură ideologică. Europa este praf, românica e miracolul salvific de care are nevoie Vestul. Îmi spuneți mie că ignor chestii în vreme ce dv ignorați total acuzația pe care v-am aruncat-o frust, aceea că nu creștinismul îl susțineți, ci instituirea unui regim ideologic de poliție legionară „îmbogățit” cu elemente de teocrație ayatolahă. Citatul din apostoli nu e fals, falsă este abordarea dv în care contraziceți senin atât spiritul cât și litera Evangheliei. Toată lumea trebuie să se conformeze idealului dv de stat teocratic conservator, altminteri plouă cu apocalipse penste noi. Moraliștii, mai ales dintr-o țară în care superstiția înlocuiește religia, nu-mi plac. „Jignirea sportivilor creștini” este exact sintagma utilizată și lansată (cu succes, se pare) de trompetele putiniste. Lumea pe care o visați dv este una gris, urâtă foc. Din fericire, Europa asta pe care o doriți dispărută (și al cărei sfârșit îl profetizați ca și Lenin acum un veac) nu ține cont de dv. Asta ironie divină, nu?
P.S. Nu ivirea din genuni a unor cretini care în lipsa argumentului apelează la sudalme mă miră, cât încolonarea acestora în rândul aplaudacilor dv.
P.P.S. Aștept cu înfrigurare poziția dv vis a vis de „teologia iubirii” a Sfântului Mitică din Vlădeni.