EDITORIAL. Recapitulare la început

Groaznic de previzibilă viața noastră politică! Asta îi dă aspectul de baltă stătută și puturoasă. Degeaba încearcă televiziunile să facă „eveniment” (rating) din orice declarație despre care discută aberant ore întregi. Nimic nou în 2025, după cutremurul de la alegerile din 2024. Ceva speranțe la început, apoi totul a reintrat rapid sub copertina groasă, sufocantă, țesută rudimentar și sufocant din PSD (AUR) – Servicii – Justiție – Agenții guvernamentale – grupuri de interese trans-partinice. Să vă spun ceva: în ciuda durității măsurilor fiscal-bugetare, populația le-ar fi suportat fără crîcnire dacă „nomenklatura” politico-juridică le-ar fi asumat ea însăși cu patriotism (Doamne, ce cuvânt desuet și prohibit!) și raționalitate. Grindeanu țipă că el nu vrea să fie părtaș la „sărăcirea Rrromânilor” (obligatorie ortografia caragialiană!), dar să observați amănuntul că politrucii noștri folosesc pînă la greață apelativul „românii” (românii vor asta, românii trebuie să ailaltă etc.), dar mai deloc sintagma interesul național. E cel în numele căruia acționează Bolojan. Sînt profund dezamăgit de viziunea lui prea îngust contabilă (cred că e nevoie de o perspectivă mult mai largă și pe termen lung), dar în marasmul general mi se pare un punct de sprijin sigur. Nu e politicianist și asta e un mare atu. Este foarte acuzat de a nu fi aruncat nicio vorbă critică la adresa PSD-ului, dar cred că știe că e mai important să păstreze coaliția, călcîndu-și pe orgoliul personal, hărțuit neîncetat de presă, decît să arunce țara într-o nouă criză. Gestul primarilor din Iași de a nu se duce la întîlnirea cu premierul Bolojan, adică al unui guvern în care ei înșiși sînt parte, sub pretextul că „legitimează sărăcia” mi se pare de o mîrlănie inacceptabilă într-o țară civilizată. Am mai scris asta: e ca un chirurg căruia asistentul îi dă peste mînă. Mă enervează – 90% din comentatorii neaoși scriu sub imperiul acestei expresii, hai să o folosesc și eu! – și pe mine adesea faptul că nu ia o atitudine tranșantă, ca, de exemplu, în cazul de plagiat al ministrului de la Justiție, dar îi înțeleg motivația. Că veni vorba, cazul în speță este mai reprezentativ chiar decît situația economică. Pentru că exprimă situația morală a națiunii. Este edificator că reacțiile presei năimite și ale PSD-ului au fost de a o acuza, culmea, pe Emilia Șercan. Lumea academică a tăcut mîlc, doar luări de poziție individuale. Fiecare își vede de cursurile și granturile personale, de ce să-și bată capul? Să rezolve „comisiile de specialitate”! Voi reveni!

În timpul ăsta, metastaza morală a cuprins toată societatea. E aceeași boală ca în cazul bărbatului mort în autobuz la Sibiu. Nu e alta. După cum CCR-ul este unul din simptomele cele mai grave ale aceleiași boli. Îi batjocorește pur și simplu pe cetățeni. Amînările succesive în a da o hotărîre în ceea ce privește pensiile speciale ale magistraților, părăsirea ședinței pentru a nu fi cvorum, nu sînt altceva decît sfidare. Și au crescut tensiunea socială la cote greu de bănuit. Numai bune pentru purtătorii de canistre și brichete de la AUR sau POT, care abia așteaptă să-i dea foc. Deci luați în considerare măririle de taxe, prețuri, impozite și concedierile. Plus aroganța celor cu venituri de zece ori mai mari decît cel mediu, incomparabile cu nimic similar din Europa. Plus o justiție haotică prin care o mulțime de infractori sînt scutiți de pedepse. Plus disfuncționalitățile administrative, lipsa de apă și căldură din marile și micile orașe. Plus dezastrul din învățămînt și explozia analfabetismului literal și social. Plus presa decerebrată. Plus neîncrederea absolută a populației în oamenii politici. Plus banii care trebuie să vină de la UE și care trebuie controlați de „ai noștri”. Plus retragerea intelectualității autentice din prim plan, sau alterarea ei în diverse partizanate (vezi cum s-a „sărbătorit” Ziua Culturii). Plus criza democrației în întreaga lume. Plus situația internațională. Aceasta este România destrămată! Că tot vom sforăi iar oficial sărbătorind Unirea. Și România pe butoiul de pulbere 2026.

Nu putem miza la nesfîrșit pe noroc și miracol. Lipsa oamenilor de calitate în aparatul de decizie este principala noastră vulnerabilitate. Și nu mă refer doar la calitatea profesională, ci și la cea morală. În cele mai multe cazuri, lipsesc ambele. După ce a nenorocit România cheltuind nesăbuit bugetul pentru mituirea alegătorilor, apoi mizînd pe cartea Simion în alegerile din 2024 și mai apoi invalidînd alegerile cînd au văzut că Ciolacu nu a intrat în turul doi, PSD-ul face figura de șacal, pîndind hoitul țării. Toată retorica partidului cu „sărăcia” spre asta trimite. Dar el reprezintă democratic voința unei părți a populației.

Nu fac parte din mulțimea de guru care spun oamenilor cum să voteze, și-i fac proști pe ăia de votează cu ăilalți. Îi găsiți cu miile pe Facebook, televiziuni, talk-show-uri. Greu de acceptat votul celui din tabăra opusă, vedem asta pretutindeni. Dar pentru o țară în care iletrismul a devenit principala vulnerabilitate națională, ce facem cu „votul popular”? Întrebare la care eu nu am văzut pînă acum un  răspuns convingător.