Editorial. BĂGA-V-AM ÎN DEFICIT…!

Evident, titlul face referință la deja celebra declarație a lui Marcel Ciolacu, divulgată de Marcel Boloș, cînd i s-a atras atenția că deficitul bugetar riscă să atingă cote incredibile, celebrul prim ministru a răspuns că-l doare… undeva de deficit. „Când i-am spus «domnule prim-ministru, deficitul bugetar se duce în cap», mi-a spus că îl doare în organul genital de deficitul bugetar”. Din sutele de „politologi” care umplu ecranele, dintre miile, zecile de mii care comentează pe Rețele, nimeni, dar nimeni, nu a dat o caracterizare mai succintă și mai completă a raportului/ rupturii dintre politicieni și popor. Îmi cer scuze pentru violența titlului, cum vedeți el doar parafrazează gîndul de adîncime al lui Ciolacu. Și al majorității celorlalți politicieni, firește. Apropo: în niciun caz el nu a spus „organul genital”. Dacă vreunul dintre dumneavoastră a crezut vreo clipă că le pasă, fraza de mai sus ar trebui să le ia perdeaua de pe ochi. De la Adrian Năstase încoace nimeni nu a prezentat mai plastic disprețul profund al politicianului român pentru „prostime”. Nu l-aș fi bănuit în ruptul capului pe Ciolacu în stare de asemenea subtilitate, demnă de marii moraliști francezi!
Ce a făcut deci PSD-ul în ultimii ani: dezmăț total cu bugetul statului, la alegerile din 2024 a mizat numai pe cai morți și a luat numai decizii proaste, ca și cum o totală eclipsă de inteligență politică (la acest partid expert în manevre de culise) l-ar fi învelit în negru, a pierdut tot, a aruncat țara în haos promovîndu-l subteran pe Georgescu, apoi a anulat controversat alegerile, le-a pierdut cu brio și pe cele reluate, iar acum continuă și în coaliție exact această linie a provocării dezastrelor. Ce s-a întîmplat: au fost de acord cu prima etapă a măsurilor de austeritate, cea care era doar pentru „prostime” (cer iertare că repet, dar folosesc un cuvînt totuși mai blînd ca să-l parafrazez pe mister Ciolacu și cu el toată hoarda de prădători a PSD-ului și acoliților săi din celelalte partide), dar au blocat  totul imediat ce reforma a trebuit „să urce” la etajele superioare: administrație, CA-uri, Agenții și Direcții de stat, PSD-ul a apăsat violent frîna, realizînd astfel un dublu succes: 1. își păstrează privilegiile și oamenii din toate punctele cheie ale Statului și 2. îl compromite pe dușmanul public Bolojan, canalizînd împotriva lui toată ura populară, a celor afectați de etapa unu a reformei și care văd că nu mai urmează nimic.
Are dreptate ex-președintele Băsescu, ca de obicei: de cîte ori PSD-ul amenință că iese de la guvernare, crește dobînda cu care ne împrumutăm de pe piețele internaționale. Absolut nicio dorință de reformare la oamenii lui Grindeanu (un Ciolacu 2) și complicii lor pentru care România este o afacere foarte rentabilă. Este strigător de evident: dacă reușesc să-l îndepărteze pe Bolojan, situația țării va fi cu mult mai proastă decît era în toamna lui 2024. Nu-l idealizez deloc pe primul ministru, am scris aici de lupta lui imposibilă, pe mai multe fronturi, cu foarte puțină muniție și foarte puțini aliați. Farurile intelectuale s-au arătat mai preocupate de crima din SUA și să-l ridiculizeze pe Liiceanu sau pe ministrul agriculturii decît să sprijine efortul de refacere nu numai a economiei, ci a mentalului colectiv. Ăsta este și lucrul pe care i-l reproșez lui Bolojan, care e foarte prezent (și bine face, spre deosebire de președinte, cam dispărut după părerea mea), încercînd să explice pe la toate televiziunile de ce trebuie făcut cutare sau cutare lucru. Dar pare a nu înțelege că lucrează nu numai cu legi economice și cu macro-structuri socio-economice, ci și cu anume mentalități. Aici ar avea nevoie de foarte mult sprijin. Ce te faci însă cu mediul academic corupt (Pieleanu face netulburat sondaje a(i)uristice), cu faptul că Ministerul Învățămîntului a devenit principala vulnerabilitate a actualului guvern, cu Parlamentul de foarte joasă extracție profesională, morală și intelectuală, cu Justiția adevărat stat în stat etc. Și cu războiul, războaiele care ne înconjoară, firește.
Nu sînt deloc panicat, obsesia apocaliptică a presei noastre îmi este străină, nu cred că România va intra în colaps și sînt foarte încrezător în reinventarea Europei, cum s-a petrecut după al doilea război. Să fie clar: haosul de la noi nu este provocat de reformă, ci de rezistența la reformă. De crasa lipsă de educație (= civilizație) care face orice gest normal de schimbare societală infinit mai greu. De aceea, pentru prima dată după 1989 din cîte îmi amintesc, acum Ministerul Învățămîntului ocupă primul loc în reacțiile publice. Nu este nici surprinzător că AUR are o preeminență detașată în sondaje. Tot ce am scris mai sus este o explicație. Dar să nu credeți că pe ei îi doare în alt organ decît pe Ciolacu de țară. Vezi doar povestea cu casele din campanie și explicația ulterioară. Este singurul lucru pe care-l au de oferit populației. O schimbare a clasei politice, în așa fel încît la viitoarele alegeri sub o treime dintre candidați să fie dintre actualii, este posibilă. Și ar trebui să fie unul dintre scopurile principale ale actualului regim.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN