Toată discuția de la noi despre opoziția Olandei față de admiterea celor două țări codașe ale Europei în spațiul Schengen are ceva de comedie bufă. Fiecare dintre părți face un balet grațios vorbind despre altceva. Cum în secolul 19 se vorbea de „chestiunea dunăreană”, așa a devenit acum acest cui incomod care este Olanda. De fapt, această bubă a noastră care pentru politica internă a Țărilor de Jos are o minimă importanță, are mai degrabă un rost de revelator al politicii interne. Din ambele țări. Sigur că formal îndeplinim criteriile. Sigur că olandezii ne reproșează lucruri care, vorba lui Maiorescu, nu sînt în chestie. Adică nu privesc strict condițiile de admitere. Dar sînt reale. Și sînt lucrurile pe care le reproșăm și noi regimurilor politice succesive care ne-au guvernat. Mă amuză comentările ofuscate de la noi, ca la un meci pe care l-am pierdut în ultimul minut al prelungirilor.
Problema este că, pe fond, olandezii au dreptate, deși nu au dreptate formal. Or, civilizația occidentală este tocmai cea care respectă cu scrupulozitate formalitățile. Din această dilemă nu putem ieși, vorba marelui nostru occidental din secolul 19. Ce spun unii comentatori băștinași după modelul: dar și la voi există corupție, contrabandă etc. este stupid intelectualmente, parcă ar fi jocul din copilărie: ba tu, ba tu, ba tu. Sigur că sînt, poate chiar la o scară mai mare, nu știu. Dar nu are nicio importanță, pentru că aici România este subiectul. Și la un examen studentul trebuie să facă dovada cunoașterii, nu profesorul.
La fel de adevărat este că gestul olandez trădează o aroganță care s-a manifestat în numeroase rînduri și în numeroase moduri după ce țările Estului au intrat în UE. Teoria Europei cu două viteze iese mereu la suprafață, marcînd o cortină de catifea, un segregaționism greu de combătut. Instalatorul polonez sau țiganul român au creat adevărate psihoze în media occidentală. Este vorba aici de un proces lung, la scară istorică, de aplatizare a colțurilor tăioase din ambele părți. Proces căruia, mi-e teamă, războiul rusesc din Ucraina i-a pus capăt pentru multă vreme. Nu cumva asta este o consecință pe care au urmărit-o pe termen lung agresorii, indiferent de eșecurile sau izbînzile de pe fronturi sau de numărul de victime din ambele tabere? Să creeze o nouă falie între Est și Vest.
Bazaconiile AUR-iste cu RO-exitul și evidenta creștere a curentului anti-UE sînt roade directe ale acestei abile politici de dezbinare. Aici lucrurile sînt, de fapt, foarte simple: dacă UE nu e, nimic nu (mai) e! Repet, „cauza olandeză” este justă în sine, mijloacele sînt mizerabile. Reacția noastră, idem. Ați auzit de vreo delegație parlamentară care să călătorească în Olanda, să încerce un lobby la parlamentul Olandei? Sau un program special la Ministerul de Externe, să nu mai zic de Președinție, au dus negocieri, au făcut presiune diplomatică? Tăcere și inacțiune jenante. Comentarii din peluză. Cine să fie competent să ducă o luptă diplomatică în conducerea noastră? Are parlamentul nostru vreo competență de negocieri? Să fim serioși, ai noștri se duc în Cuba, să negocieze cu Trinidad Tobago.
La nivel european nu mai avem nici o voce. Râdem de incompetenți, de plagiatori, de analfabeții din CA-urile cele mai bănoase. Uite că rîsul ăsta ne iese pe urechi, într-un moment ca ăsta nu avem pur și simplu muniție intelectuală, profesionistă pentru a reacționa cum se cuvine. Și, mai ales, pentru a schimba realitatea. Rămîne sfîntă zisa Eminescului: nu vă supărați pe vorbe, supărați-vă pe realitate! Or, realitatea e că noi ne complăcem în situația de oaie neagră a Europei, nu alții ne împing în asta. Se întîlnesc două rigidități. Nimeni, nici Olanda, nici România, nici UE nu are de cîștigat din acest joc iresponsabil.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Frazulica aia abil strecurata „sigur ca si la ei sint coruptie, contrabanda etc” arunca in aer orice prezumtie de echidistanta si de ëuropenism” ale autorului. Nu v-a iesit. Iar completarea ulterioara cu „bazaconiile aur-iste sint rezultatul…”, cu alte cuvinte, tot UE este vinovata pina la urma, arunca pamint peste capacul sicriului in care ingroparati masca aia de european relaxat care va da bine pe fb si prin Agora. Ati uitat sa adaugati in fraza finala (cea de dupa sfintul Eminescu cel iubitor de straini si evrei) ca din „jocul iresponsabil” practicat de blamatii europeni Olanda nu are nicidecum de pierdut. Romania da. Ca intotdeauna.
Per total, impresia generala a acestui material este aceea ca citesc filozofarile despre adincul oceanului scrise de o broasca ce salasluieste intr-o fintina. Nu sint malitioasa, doar… „stunned again and again”…
Oac!
😅😅😅😅
” Or, realitatea e că noi ne complăcem în situația de oaie neagră a Europei”
Eu sunt din SUA, am călătorit, din motive turistici, in 80 tari pe toate lumea. Mi-a parut Romania intre ce mai frumosi,, pt asta am invatat un pic limba. Pot sa spun definitiv ca Romania nu este deloc nici un fel de „oaie neagră”. Problema este ca Romani sunt mai mult resizenti fata de minciunile grozavi din ‘occident’. Bravo Romanilor!!
Literacy Rate by Country 2022
Romania 98.76%
Austria 98.00%
Philippines 96.62%
Greece 95.29%
Portugal 95.43%
Vietnam 94.51%
Peru 94.37%
Malta 94.07%
Percent Fully Vaccinated 2022
Romania 42.2
Austria 74.8
Greece 71.3
Portugal 86.1
Malta 91.3