Editorial

Editorial. BINECUVÎNTATĂ FII, TĂCERE!

Singura reacție decentă la dezastrul de la spital, (ca în cazul oricărui alt dezastru de altfel) ar fi fost Tăcerea respectuoasă, de reculegere. Adică un element mai rar în societatea noastră decît astatiniul în natură. Politicienii, dar și opinia publică de pe Rețele, au adoptat imediat reacțiile previzibile, aranjîndu-se în două tabere, la fel de întemeiate și de false fiecare. a) responsabilii de la putere să-și dea demisia! Și au dreptate cei care cer asta! Cu amendamentul că ni se dă ca bonus și exemplul dlui. Ponta, devenit, iată, reper de moralitate. Cînd abia ce scăparăm (măcar pentru o vreme) de acest covid al politicii băștinașe. Ce nu se spune aici este ce ar urma după această demisie, dacă ea ar fi benefică țării. Dl. Vlad Voiculescu nu face parte din Sistem, și tocmai înlăturarea echipei sale ar împiedica orice reformă. În colimator a intrat firește și președintele, complet lipsit de carismă și empatie cum îl știm, cu un discurs bățos și fals și care, prost sfătuit sau jenant de indiferent la consilieri, n-a găsit altceva mai bun de făcut decît să se ducă la schi. De aici însă pînă la a-l face piroman, precum o doamnă pe Facebook, e distanța spre o prăpastie rațională. b) Cei de la putere dau vina pe „greaua moștenire”. Și au dreptate și ei. Dau vina pe fosta administrație a spitalului, în care jupînul Adrian Streinu-Cercel, care-l conduce de vreo două decenii, pînă recent, face ce vrea. Cine vrea să aibă o imagine despre ce înseamnă feudalismul medical autohton poate arunca o privire pe aceste două anchete foarte serioase: SPITALUL MEU DE STAT: Rise Project și Institutul de Boli Inventate: Rise Project. Cîtă vreme acest sistem cu „jupîni” va dăinui (și e foarte greu de demartelat, și durează foarte mult, și costă foarte mult, și balaurul se reproduce foarte ușor, începînd încă din facultate… a făcut vogă o înregistrare cu o profesoară care un curs întreg i-a învățat pe studenți cum să i se adreseze, de aici începe!), degeaba vom construi spitalele cele mai bine dotate.
Apoi: felul în care Ciolacu & comp. încearcă să speculeze politic situația depășește limitele suportabilității. Un urlet de satisfacție se ghicește ușor, cînd le asculți intervențiile, după logica: uite că nici voi nu sunteți mai breji! Și, din păcate, impresia asta s-a generalizat, spre paguba dezvoltării noastre democratice.  Observați că tembela teorie: toți sînt la fel! – este susținută în special nu doar de cei lipsiți de spirit de discernămînt, ci de susținătorii statu-quoului social. Cei cu „nu ne vindem țara” și „noi muncim, nu gîndim”. De acolo a început incendiul, de la eșuarea impunerii punctului 8 din Proclamația de la Timișoara. Nu-l mai căutați în vreo aerotermă introdusă complice într-un spital unde este prea frig. În același context al satisfacției prost disimulate (unde intră și presa, excesiv de fericită că are subiecte de tocat. A cere decență presei băștinașe e ca și cum ai cere porcului să zboare) intră și așa zisele mișcări sindicale ce brusc s-au reactivat după ajungerea PSD în opoziție. Multe dintre problemele ridicate vor fi fiind reale, numai că ele erau acolo și acum trei luni să zicem. Cînd vocea sindicatelor era o asurzitoare tăcere. Asta face campania lor de acum complet necredibilă, o bătaie de joc la adresa bieților oameni, dovedind doar că liderii de sindicat sînt instrumente în mîna unui grup de politicieni. Să vii ca polițist, să te legi cu lanțuri la picioare acuzînd nu știu ce neaplicare a legii, mi se pare a dovedi suficient nivelul de IQ al instituției. Se leagă toate acestea cu acel „proiect” de buget pe care îl propune PSD, la fel de realist ca și celebrul plan de guvernare, – amintirea mea iconică – pe care îl flutura Dragnea prin toate studiourile. Și din care s-a ales praful.
Aș fi vrut, dacă nu intervenea această nenorocire, să scriu despre vaccin. Mai bine zis, despre nivelul intelectual la care este dezbătută la noi tema epidemiei și cele conexe. În alte țări își spun cuvîntul filozofi, oameni de înaltă erudiție, profesori universitari. La noi, opinion makers sînt după modelul Șoșoacă. Noua emblemă națională. Pentru că, la toate nivelurile, pe vreme de pandemie mai mult decît odinioară, cultura devine dușman public. Eroul epopeic al liberalilor, dl. Bolojan, vrea o orchestră simfonică redusă, a distrus seculara revistă Familia (pe care imediat cineva șmecher a înregistrat-o la OSIM „pă persoană fizică”) și, în general, pentru toți potentații de sus în jos cultura este o inutilitate consumatoare de fonduri. ICR e o cooperativă de produs sinecuri. Pe plan local, jalea e și mai mare. La Câmpina, înțeleg că se reproșează culturii „elitismul”. Homo primitivus nu moare! 94% dintre români nu citesc nicio carte pe an! Consumul de săpun este la o cincime din media europeană, conform sondajelor Eurosat. Spitalele nu ard din neputința politicienilor administratori. Ci din lipsa de cultură. Drept care să tăcem în amintirea victimelor trecute, prezente și viitoare.

Christian CRĂCIUN

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare