Există un obicei enervant al unor comentatori de a-ți impune agenda: da’ despre cazul X de ce nu scrii? Ca și cum ar fi vreo obligație, vreun contract! Sunt subiecte atît de „tocate”, încît nu mai are rost să mai adaugi o voce (doar pentru a arăta lumii că ești în cor, simptom acut al lumii globalizate) dacă nu ai ceva cu sens de spus. Așa cu cazul Bulai & Pieleanu. Atît de clar, că o vociferare în plus nu sună decît a aliniere.
Pentru că am scris incorect politic despre festivitatea de deschidere a Olimpiadei (altfel un spectacol sportiv splendid) au și sărit vigilenții: da’ despre ăia de ce nu scrii? Uite că scriu, să trăiți! Cazul în discuție este, de fapt, o minusculă fisură într-un zid. Prin care noi, cei de aici, de afară, putem privi într-un Înăuntru închis și infernal. Care este cel al învățămîntului superior, feudalizat și clanelizat (iertare pentru cuvînt!) la maximum. Abuzurile de putere, nu numai în hărțuirea sexuală, sînt un fenomen curent. Am scris de multe ori despre cuibul de ideologii parșive de la Ștefan Gheorghiu new generation. Buba s-a spart și puroiul acum țîșnește. Interesant este că faptele erau, se pare, bine știute de multă vreme. Nu știu dacă „toată lumea știa”, nu are rost să aruncăm cu generalizări, dar oricum, mulți știau. Asta e grav, dincolo de jegul moral al celor doi. Dă senzația că nu este vorba despre aberații individuale, ci despre un fenomen. Cu asta este într-adevăr greu de luptat. Pentru că, iată, vedem că ambele personaje nu sînt „simpli” profesori, ci persoane publice, lideri de opinie, prezenți permanent în studiourile de televiziune, creatori de opinie. Veți spune că televiziunile respective nu au nicio vină. Zău? Vă pot da instantaneu zeci de nume de intelectuali publici pe care nu-i veți vedea niciodată consultați în vreo chestiune de actualitate, invitați în studiouri. Numai domnii de acest tip (bine acoperiți din spate de tot felul de „servicii” de manipulare, ele, de fapt dau puterea și beția că-ți poți permite totul, că ești intangibil) sînt chemați să ne lumineze. Nu vă mirați, în acest context, că hoarde întregi de oameni se duc la Simion ca la un Mesia care promite apartamente pe un preț de mai nimic. Nu e nicio legătură? Ba este!
Cînd lumina care te „luminează” este întuneric, te afli în întuneric. Oamenii ăștia sînt promovați să propage întunericul moral și intelectual. O „victimă” colaterală a scandalului a fost și doamna profesoară Miroiu. Porta-vocea cea mai articulată și sonoră a feminismului românesc s-a dovedit că știa de mult despre aceste agresiuni la adresa unor studente și că a tăcut. Cazul ar merita discutat separat, dar distanța dintre vorbe (ideologie) și practică (era să zic predică) te pune serios pe gînduri. Singura explicație cît de cît rațională care îți vine în minte este că doamna știa foarte bine Mașina de putere care stă în spatele celor doi și nu a vrut să se pună împotrivă. Motive multiple: carieră, notorietate, iarăși putere etc. Ne aducem aminte cazuri de oameni care au cîrtit în front și au fost distruși. În plus, a venit și dezvăluirea dlui. Adrian Papahagi care a publicat o joasă delațiune a doamnei la adresa sa, pe motive de incorectitudine politică. Atunci a fost foarte promptă în reacții, nu ca în cazul studentelor agresate. Cam ăsta este tabloul în mare.
Asemenea personaje abjecte ca Bulai, Pieleanu et comp. sînt făcătorii de opinie în România securizată a secolului XXI. Acum, marți, cînd scriu, SNSPA anunță demiterea lui Bulai din toate funcțiile. Este asta suficient? Ceea ce diferențiază acest caz de alte scandaluri de hărțuire de la noi îmi pare perspectiva victimelor. Fără farfaslîcuri de vedete hollywoodiene, suferința umană într-adevăr nu poate fi arondată vreunei ideologii. Nicio demitere, nicio condamnare nu vor putea, firește, vindeca total niște răni psihice, dar măcar ar putea evita viitoare victime, ar speria puțin sălbăticiunile agresive. O cunoștință apropiată, care a făcut o cu totul altă facultate, îmi povestea că pe vremea studenției sale, înainte de 89, un profesor avea pentru unele studente următoare alternativă: „patru sau patu”. Cum se vede, fenomenul e vechi, chiar dacă pe atunci nu se punea problema vreunei reclamații. Acum, după ce că învățămîntul nostru de toate gradele are cea mai mizerabilă imagine publică, mai apar și indivizi de acest gen, stricați pînă în măduvă. Îmbătați de putere și de bani (același lucru în fond, vezi averea lui Pieleanu), asemenea indivizi formează acea falsă elită care s-a insinuat la putere după 1990. Plagiatele politicienilor, cărțile scrise în pușcărie care au dus la reduceri de pedepse. Vă amintiți de rectorița de la Timișoara cu multiple plagiate care, cu toate astea, a fost votată de 87% dintre profesori pentru un al patrulea mandat, doar Ministerul invalidând alegerile? Sau de funestul Tudorel Toader, atîția ani rector la Iași? E același mîl care îi conține. Te întrebi, cum pot vota 87% dintre profesori un plagiator? Acesta este mediul favorabil în care monștri ca Bulei & Pieleanu se îngrașă. Cum se poate remedia situația? Rog aici tehnoredactarea să lase cîteva rînduri albe…. prietenii știu de ce…
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Ce a ajuns azi Țiganiada? De la Budai Deleanu la Bulai Pieleanu!
Exista doua fundaturi in lume. Cea progresista și cea conservatoare. Cu cit se lupta mai virtos intre ele, cu atit creste sansa anihilarii reciproce. Si astfel lumea ar putea sa rasufle usurata.