Editorial

Ce mai înseamnă azi Ziua Naţională

Urmăresc cu interes de ceva vreme site-urile de socializare unde sute de mii de români îşi petrec timpul în spaţiul virtual, dar şi pe cele oficiale, ale instituţiilor statului, din dorinţa de a observa care este starea de spirit a poporului înaintea celei de-a 22 ediţii postdecembriste a Zilei Naţionale.
Cu unele mici excepţii în care am constatat palide semne ale unor trăiri naţionaliste (de exemplu afişarea pe facebook a unui filmuleţ în care Petre Ţuţea vorbeşte despre Ziua Naţională a României şi însemnătatea ei), poporul se arată mult prea puţin dispus să iasă din lehamitea cotidiană, pentru a trăi sub o formă sau alta mândria de a fi român.
Ştiu că mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri şi-ar dori să mă întrebe în ce constă mândria de a fi român în zilele noastre. Mândria de a fi român în anul de graţie 2011 nu este doar o sintagmă folosită din când în când de unul ca mine în diverse scriituri, ci este în primul rând respectul pentru sacrificiul înaintaşilor noştri şi, de ce nu, pentru cei care în prezent pun umărul, fiecare în pătrăţica lui, la bunul mers al ţării în care s-au născut. Dar nu despre asta mi-am propus să vorbesc azi, ci mai degrabă despre filozofia simplă a românului „arestat la domiciliu” în urma sentinţei propriilor temeri.
De pe forumurile reţelelor de socializare reiese faptul că pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii patriei, Ziua Naţională nu reprezintă mai mult decât 24 de ore libere în plus, în care şi-au programat o şedinţă de terapie tv ori, în cel mai bun caz, una de shopping la mall. Iată câteva exemple în acest sens, unele chiar haioase, dintre zecile de mii de postări afişate pe facebook: unul zice – „pe 1 decembrie am să urmăresc reclamele tv în care aflăm atât de artistic că cei de la firmele de recuperări debite sunt şi ei oameni” sau altul – „toţi distribuitorii firmei … şi-au dat întâlnire în mall-ul … Se organizează un party”. Sau o alta – „Imi duc familia la cea mai apropiată oală de sarmale oferită moca de vreo primărie”. Şi exemplele pot continua până te plictiseşti sau te umflă râsul. Aşadar, sunt semne destul de clare că de ziua ei naţiunea va lipsi şi de această dată de la paradă, lăsând cale liberă  politrucilor iubitori de festivism, pentru care România nu înseamnă decât ţara unde le creşte contul în bancă pe spinarea proştilor.

P.S. 1 Zilele trecute, administraţia Tiseanu a dat ordin de împodobire a oraşului cu tot felul de ghirlande, becuţele şi figurine, în aşteptarea sărbătorilor de iarnă. Cum se lasă seara, oraşul străluceşte în culori de galben, albastru şi roşu. Unii au zis că sunt culorile naţionale, dar alţii, mai cârcotaşi, că ar fi vorba de cele ale USL. Să fie, oare, un semn al schimbării sau doar o întâmplare?
P.S. 2 De Ziua Naţională, vă doresc dumneavoastră, cititorilor mei, o zi liniştită, mai mult optimism şi vă chem să spunem împreună La Mulţi Ani, România!

2 Comentarii  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare