Editorial

PERSPECTIVE. Din țara unde câinii sunt ținuți în lanț

Toate pisicile sunt muritoare, Socrate este muritor, deci Socrate este o pisică. (Eugen Ionesco)

Despre rinocenizare s-a tot scris și, din păcate, se va mai scrie în vremile astea. Poporul nostru urgisit și văicăreț e în căutare febrilă de un dictator. E drept că, așa cum a constatat și Mihai Demetriade, mișcarea legionară a lăsat o mulțime de orfani în țara noastră, iar printre cei care visează la instaurarea unui regim de mână forte se numără destui intelectuali, nu numai electoratul ultrașului șef de galerie, al gingașei zbierătoare din Parlamentul European sau al kremlinezului deghizat în mesia energeticul. Mă refer la acei intelectuali care, plini de pasiuni justițiare, se vaită (n-avem ce face, tânguirea jeluitoare e muzica prezentului mai abitir decât maneaua sau, poate, în tandem cu ea) că nu sunt lăsați să vorbească despre valori tradiționale, despre identitate națională, că e prea multă toleranță sau că Bruxelles-ul ne-a înrobit șamd. În țara în care oamenilor li se pare firesc să ții un câine în lanț, asemenea retorică nu e decât o tușă de culoare, e patina autenticității, a excepționalismului daco-românesc.


Provocat de un prieten, am încercat să schițez portretul-robot al tânărului pensionar provenit din instituțiile de forță, sintagmă uzitată cu mult drag și nostalgie semeață de către aceștia. Acest pensionar rezervist (fie că e vorba de un fost milițian, securist, militar, polițist, pompier sau sri-st) e veșnic încruntat și afișează o mină preocupată: îi pasă de soarta țărișoarei pe care vrea s-o salveze din brațele tentaculare ale hidrei mondiale, din UE și NATO și să-i redea demnitatea și mărirea de odinioară în sânul uniunii putinist-sovietice. Cu alte cuvinte, vrea să pună țara la cale. Știe, se pricepe la lucruri, cunoaște secrete la care numai el și tagma lui au acces, prin urmare, dacă nu el, atunci cine? Pensionarul acesta e temeinic școlit la ideologia național-suveranist-ceaușistă, perpetuată și întreținută de acei corifei ideologici ai comunismului dinastic: Iliescu, Roman, Năstase, Hrebenciuc, VC Tudor, Voiculescu, Ponta, Dragnea et comp. Această școală redutabilă, clădită pe vremea stalinismului, perfecționată sub ceaușism și desăvârșită sub neofascismul postdecembrist a livrat țării exemplare de o sinistră splendoare. Vasăzică, rezervistul nostru e un om îngrijorat. Aparține hidrei securiste care nu moare și nu se predă. E tânăr, are o pensie (dez)onorabilă și visează la puterea de odinioară, când nu vedea chipuri în fața sa, ci doar spinări încovoiate.
În cafenele sau pe stradă îl (îi) deosebești ușor: vorbește șoptit, aruncând priviri bănuitoare în jur. E arogant, grosolan, autoritar, grobian, misogin, homofob, antisemit și ortodox declarat, deși habar n-are care e deosebirea între un tropar și un acatist. Se declară un admirator al marii culturi ruse, deși, dacă-l pui să-ți numească trei cărți de Tolstoi, se poticnește precum mesia-kremlinezul când s-a trezit bâiguind despre romanul „Ion”. Mare pasionat de rețelele sociale, trimite, retrimite, comentează și scrie mesaje. E curajos și locvace nevoie mare, își critică foștii stăpâni, deși pe vremea când lucra în cazarmă nu dovedea atâta vitejie. Nu acceptă să fie contrazis, plutește intempestiv și semeț într-un ocean de certitudini, unde ideile sunt puține, dar inexorabil fixate. Se pricepe la toate: istoria o are la degetul mic, știe sociologie, cunoaște politologie, visează economie, dar mai presus de toate e filosof. Numai filosofia lui întortocheată poate împăca senin cultul lui Antonescu și Ceaușescu sau Stalin și Hitler laolaltă, fără să-i dea bătăi de cap. Trebuie să fii un ultrafilosof (sau filosof ultraș) ca să-i iubești deopotrivă pe ucenicii lui CZ Codreanu și pe apostolii lui Andropov în același timp. Se declară mare iubitor de țară și de neam, dar urăște visceral poporul din care s-a desăvârșit, în care nu vede decât niște slugi bune numai să muncească pentru el și pentru pensia lui de vătaf.
Rezervistul pensionar nu poartă niciodată centura de siguranță când se află la volan, numai gândul de a se supune unor reguli obligatorii pentru populimea cea de ocară, nu și pentru el și elita lui, îl scoate din minți; nu a purtat niciodată centură când s-a aflat în exercițiul funcțiunii, nu o poartă nici acum. Surprinzător, mașina pe care o conduce este occidentală (cel mai adesea germană) și nu rusească, chinezească sau coreeană, așa cum te-ai fi așteptat. Oare să nu-l tulbure nicio clipă gândul fugar că, printre muncitorii ce i-au lucrat la asamblarea autoturismului se va fi aflat și vreun homosexual sau ateu, maculându-i cu atingerea lui spurcată vehiculul strălucitor? Tulburătoare perspectivă…
Deși privilegiat par excellence, într-o măsură nemaiîntâlnită în vreo țară a Uniunii Europene, deși e beneficiarul unei pensii de lux, a unor servicii medicale speciale, deși se bucură de o rețea hotelieră selectă și separată de a muritorilor de rând, pensionarul rezervist e cel mai supărat pe toată lumea și cel mai nemulțumit. Vrea mai mult: să fie lingușit, adulat, periat, respectat, pus în funcții supreme, vrea să fie mai mult decât un semizeu, visează să devină zeul absolut. Să facă parte din garda pretoriană a Noului Zamolxe, Cel Dătător de apă, energie și păstârnac dacic, Luminătorul și Speranța Neamului Românesc cel adormit de barbarii de tirani.
Sigur, voi fi apostrofat (scuzați eufemismul) că generalizez, că n-or fi toți așa. Guilty as charged! Păi da, asta și fac. Generalizez. Adică spun că, în general, acesta e profilul rezervistului pensionar, fost lucrător al instituțiilor de forță. Cea mai bună dovadă că nu toți sunt așa e faptul că am scris aceste gânduri la sfatul și îndemnul unui prieten pensionar, fost polițist.

Adrian Dragoș Defta

3 Comentarii  

  1. Acest editorial ne ajută sa ne stergem la ochi,mai bine,ca sa vedem mai clar cum sunt cei,mai ales fosti sefi,care primesc pensii si megapensii speciale.Este ca o developare cu cei mai buni „pixeli” si sunt de natură sa ne pună pe ganduri,fiindcă multi dintre ei sunt tineri pensionari,în putere,care ar putea sa completeze necesarul de fortă de muncă din economie.Acestia au devenit un fel de asistati social,care au facut din statutul de pensionar un scop suprem al scurtelor lor cariere.Unii au devenit atat de exstravaganti,în cochetaria lor,încat au ajuns sa aducă pedechiurista acasă,periodic.Altii traiesc nu numai din pensia specială,ci si din” osînza” acumulată in timpul activitatii la stat.Majoritatea este patrunsă(aiurea😊,doar pentru ca popa nu vorbeste despre poruncile din Decalog) de religia ortodoxă,în vreme ce înainte,pe vremea ” cealaltă”,unii dintre ei,cei mai în varstă, îi prigoneau pe cei care se duceau la biserică.
    Apropo de centura de sigurantă,care a devenit,pe drum,un semn al importantei,dacă ai relatii sau nu.Cand a venit regele Mihai în tară,atunci cand în Bucuresti l-au ovationat mai mult de un milion de români,cand s-a urcat la volanul masinii sale am fost cu totii impresionati de gestul sau,cand si-a pus centura de sigurantă.Venea din Occident!!!Ne plac lucrurile acestei civilizatii,dar nu si regulile ei.Asta înseamnă,din pacate,ca n-o sa putem face lucruri cum le face această lume(unde cuvantul biblic contează si mai putin icoanele),ci doar sa le copiem.

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare