Cu felurite ocazii reporter prin câteva școli ale Câmpinei, am primit reviste editate de elevi și eleve – toți animați de frumusețea și învățătura cuvântului tipărit, ediții desigur modeste tipografic. Ele s-au ivit în atmosfera jubilantă a acelor impulsuri juvenile, exersând / aspirând la posibile/ năzuite glorii literare. Fenomen viu, până la trecerea pe sistemul electronic online, din clipa ivirii funestului covid chinezesc, revuistica școlară a înaripat entuziaste grupări de adolescenți, cu iluzia florilegiilor din cuvinte, imagini, epitete, sensuri!
Pe la „Ion Câmpineanu”
Preluând prin concurs funcția de director al Școlii „Ion Câmpineanu”, profesorul Emanoil Toma, poet și romancier, publicist incisiv și în paginile cotidianului Oglinda Câmpinei, scria, în ediția nr. 300, prin anul 2000, în „Pagina profesorilor”, „Despre reformă”. Pe aceeași fațetă semnau articole cu mesaj pro-domo, colege ale domniei sale exprimând idealuri didactice înnoitoare: „Informatică pentru elevi” – prof. Gabriela Pascu, „E timpul olimpiadelor „ – prof. Aurelia Dimache, director adjunct; „Istoric” (-ul școlii) – prof. Victoria Vâlcu; „Despre grevă” – prof. Ștefania Nichifor. Meticulos și pasionat de alcătuirea și publicarea unei reviste, prof. Emanoil Toma a reunit între coperțile cu titulatura ȘCOALA ION CÂMPINEANU ÎN MASS-MEDIA LOCALĂ, xerocopii păstrând articole din ziarele OGLINDA, ZARVA și PARTENER. Într-o ediție cu pagini speciale pentru „Ion Câmpineanu” semnau viguroase articole în beneficiul educativ al elevilor profesorii Emanoil Toma, Gabriela Pascu, Iozefina Voicu, Ștefania Nichifor și înv. Doina Sima. Despre revista școlii, prof. Emanoil Toma scrie: „Săptămâna viitoare va ieși alt număr al revistei CLOPOȚEL, inițiată cu ani în urmăde prof. Rodica Banu, acum pensionară și continuată de prof. Elena Caraboi”. Dăm, alăturat, coperta ediției 330 a revistei. Următoarele 14 pagini / xerocopii reproduc suplimente ce consemnau reuniunile Cafenelei ”Vlad Mușatescu” ținute la „Ion Câmpineanu”, de redacția cotidianului OGLINDA: „Babilon Cafee”, „Vinerea literar-artistică”.
Pe la „Forestier”
Era pe atunci directorul „Grupului Școlar Forestier Câmpina” mereu energicul și optimistul profesor și inginer forestier Adrian Popescu – în revista instituției, autorul articolului aniversar – 25 de ani ai școlii – , căruia distinsul intelectual i-a pus acest motto care ar face minuni azi: „Buna cunoaștere a Istoriei ne unește. Reaua cunoaștere a Istoriei ne dezbină”, de Fustel de Caulanges. Motivații: În 1971, cu 12 ani înainte de centenarul Învățământului forestier în România, 1883-1983, urmare HCM 1100, Liceul teoretic de aici, în epoca dejist-ceaușistă numit „Ilie Pintilie”, s-a prefăcut în Liceul industrial-forestier, decizie primită cu ostilitate totală, „Cinci ani, 6 luni și 11 zile am învățat în clădirea Școlii Generale nr. 8, în schimbul II, ducând o viață de bejenie. În tot acest timp elevii au fost sârguincioși și disciplinați, obținând premii la concursurile școlare pe obiecte și meserii, iar profesorii au continuat să se perfecționeze, obținând grade didactice superioare”, subliniază prof. ing. Adrian Popescu. După care mulțumește directorului Întreprinderii Forestiere Câmpina, ing. Ion Sbera, directorului general ing. Tiț Teodor, ministrului adjunct ing. Gheorghe Chivulescu, directorului general Gheorghe Constantinescu – „care ne-au sprijinit în această perioadă grea”. De la 16 la 32 de clase, pe filiera școală profesională-de maiștri-postliceală, 11 cabinete, 3 laboratoare, 4 ateliere, internat pentru băieți, gaz metan, electricitate, sală și teren sportiv – toate acestea sub deviza super-instructivă, gravată din gândirea lui Comenius, aruncată în uitare, azi: „Școala fără disciplină este ca moara fără apă”!
Revista Liceului s-a numit FREAMĂT DE CODRU, ea poartă numărul 1, prima ediție la început de an 1999, „din inițiativa, priceperea și osârdia Colegiului de redacție compus din elevii: Noemi Stavarache, Ioana Mărăcineanu și Florentina Manta, și profesorii Adrian Popescu, Mădălina Șchiopu și Vasile Ropotică”, „Tipărită în Tipografia Zappy´s, tipografie ce aparține la doi foști elevi ai Grupului Școlar Forestier, frații Eugen și Viorel Mîndăianu. De asemenea la culegerea textului a participat și o fostă elevă a aceluiași liceu, Ion Marilena”. Cuprinsul ei „toarce” imensul caier al simțirilor vârstei de aur și diamant a semnatarelor și semnatarilor șuvoiului de versuri și însemnări prozastice pe registrele, sub arcul vârstelor emul-dascăl și viceversa: „Vreau să evadez din anonimat”, de Georgeta Ploscaru; „Cresc în pădure”, de Dana Crețu; „Nu existăm, ci coexistăm”, de Elena Luminița Geantă; „Partea întunecată a stelelor”, de Ioana Mărăcineanu. În mijlocul ediției, paginile 10 și 11, sub genericul „Mândra glăsuirea pădurii de argint”, o molcomă cădere de 17 „Fulgi de nea” iscălește Ioana Mărăcineanu. Fulgul final: „Mă iartă, Doamne, c-am plecat,/ Că n-am vrut și am uitat,/ Că n-am mai auzit atunci/ Cum glasu-mi se lovea de stânci/ Chemându-mă cu foc spre tine/ Dincolo de Rău și Bine… // Mă iartă, Doamne, c-am greșit,/ Că mi-a fost frică ș-am fugit,/ Că am țipat și am lovit/ În sufletul celui iubit… // Mă iartă că n-am îndrăznit/ Să mușc atunci fructul oprit/ S-ascult de dorul de iubit/ Și să m-arunc în infinit…” O alta, semnată de Noemi Stavarache: „În pădurea CIP-CIRIP/ vis de dor mă înfirip/ spre paradisul interzis/ mă topesc în dor de vis: // În pădurea CIP-CIRIP/ vers de dor mă întruchip/ și-n poiana din făget/ parcă mă trezesc poet; // În pădurea CIP-CIRIP/ numai dorul are chip/ în patru zări își cântă versul/ potopindu-mi universul; //În pădurea CIP-CIRIP/ timpul trece tipa-tip/păsărelele nu dorm/ viața-n cântec mi-o transform…”. D-na prof. Carmen Gherovici, despre „Eminescu copil” în viziunea lui Gala Galaction”: „Gala Galaction se numără printre spiritele fascinate de copilăria lui Eminescu. În articolul „Eminescu copil 1850-1858”, apărut în revista Flacăra, nr. 30 din 10 mai 1914, editată de Constantin Banu, Galaction descoperă două constante ale copilăriei eminesciene: aplecarea spre previziune și miraculos, cucernicie față de natură și dragoste pentru carte și cultură, ambele manifestate de timpuriu”, iar regretatul doctor în Istorie prof. Gheorghe Râncu semnează patru coloane de articol tragic, „O pagină din drama Basarabiei, Iulie-octombrie 1940”. Un excerpt: „Statistic, pierderile teritoriale ale României au însemnat: Basarabia cu cu o suprafață de 44.500 km2 și o populație de 3,2 milioane locuitori; Nord-estul Transilvaniei, suprafață de 43.492 km și o populație de 2.667.000 locuitori și Cadrilaterul – suprafață de 6.921 km, cu o populație de 410.000 locuitori. În total, România a pierdut un teritoriu de 100.913 km2 adică 33,8 % din suprafață și 6.777.000 locuitori, ceea ce a însemnat 33,3% din populație”. M-au frapat rândurile semnate de Marian Radu și Vasile Costea, „Pădurile României și Franței la sfârșitul secolului”, XX, desigur, prin jalnica stare în care desișul munților noștri se află – furat – de 33 de ani, zi și noapte! – de haitele de mafioți ajunși la putere, desiș care, în 1996, arăta astfel: „Dacă exploatarea pădurii franceze a modificat mediul favorizând speciile cele mai folositoare ca stejarul, castanul și înmulțind speciile cu creștere rapidă, la noi în țară se poate remarca o compoziție a pădurilor pe grupe de specii mult mai echilibrată: 30% rășinoase și fag, 19% stejar, 14% diverse tari și 5,7% moi, urmărindu-se ca în viitor (!!!) să crească ponderea rășinoaselor și să se mențină constantă proporția de Quercinee și fag”!
Pe la Grupul Școlar Industrial Petrol
… „O școală „reprezentativă”, în viitor „colegiu tehnic” – citesc pe verso-ul copertei I a revistei fără vreun anume titlu, dar cu o imagine a imensei clădiri azi Colegiul Tehnic „Dr. Constantin I. Istrati”. Evoluția acesteia: 1889 – „Steaua Română” (1895) fondează prima școală de sondori; 1904 – idem, școala de maiștri sondori; 1921 – ia ființă Școala de arte și meserii; 1936 – Școala devine gimnaziul industrial de băieți; 1948 – Școală medie-tehnică (Petrol 2 – strada Ardealului), în actualul local Școala medie-tehnic Petrol 1; între 1955 și 1960, ambele devin Școli profesionale; din 1966, învățământ liceal, iar din 1970, ambele devin Grupul Școlar industrial Petrol; din 1990 – reprofilare: informatică, contabilitate, electronică și automatizări. Singura precizare calendaristică o găsim în pagina a 5-a, drept epoca „Admiterii absolvenților în clasa a VIII-a care au promovat examenul de capacitate” ce „se va desfășura cu ajutorul unui program la calculator în perioada 19 – 29 iulie 2001, conform graficului de mai jos”. Detaliată în toate domeniile de învățământ și formare profesională, revista nu poartă caseta redacțională și nici povestea apariției sale. În desele treceri spre Casa de Cultură „Geo Bogza” văd și revăd o placă memorială ce străjuiește fața prestigiosului Colegiu, cu portretul în relief al Juliei Hasdeu – probabil din vremea când instituția îi purta numele!
Pe la „Nicolae Grigorescu”
… Liceul și apoi Colegiul Național ce poartă numele marelui nostru pictor, deși istorici de anvergură demonstrează de ani de zile de ce veritabila unitate de învățământ preuniversitar trebuie – pe argumente istorice – să poarte numele lui Barbu Știrbey!!! Trei reviste – trei ediții la distanțe de ani, primele două – NĂZUINȚE, revistă de literatură și artă anul al V-lea, nr. 30 nov. 199; CAIET DE INFORMARE MATEMATICĂ anul XIV, numărul 28, decembrie 1992; a treia, într-o tonalitate poetică acută, PICĂTURILE DE NOI.
Prima – NĂZUINȚE, pe copertă o cascadă ce se revarsă între două promontorii, sub cel din dreapta fiind o casă privită de un personaj, iar deasupra, un vultur – pesemne – în plin zbor. Literatura e susținută cu proze și poezii, Arta – cu ilustrații adecvând conținutul ideatic / sensurile pretins filosofice ale autorilor / autoarelor. Direcția și alcătuirea ediției ni le deslușesc menționările tipărite cu mașina de scris, în desfășurarea lor pe coperta a IV-a, în Sumar. Lista creatorilor textelor per pagină va purta, prin decenii și secole, distinsele semnături: Aura Vasiliu („Fără titlu”, „Sentimentul întrebării”), Anca Huțu („Vânt”), Marilena Neguț („Te caut”, „Chemarea”), Irina Matei („Dorința”, „Ție”), Sever Dascălu („Dio”, „Hibernală”, „În prerie”), Petrina Iancu („Elegii din casa părăsită”), Noemi Pavel „Vis”, „Învățăminte”, „Rămâne soarele”), Victor Nichifor („Clipa de sine”, „Lectura”, „În noaptea supusă luminii”, „Incognito”). Sub linii orizontale etajate citim: Heavy Metal Magazin. Ionuț „Dio” Popa – „Nimic ca Zeppelin”; „Time-Out” (critică); Alin Gabriel Zăinescu, „O simplă întrebare”. Apoi: „Revista apare sub conducerea prof, dr. ION BĂLU. Colectivul de redacție: Petrina Iancu, resp. Secțiune literară, Alin Gabriel Zăinescu, resp. Secțiunea muzicală/ tehn., Monica Drăgan, grafică și Ioana Lupu, colaborator grafică. Conducerea liceului: prof. Mariana Preda – director, prof. Mihai Lăpușneanu, director adj.”
Sub patronajul spiritual al marelui Nicolae Iorga, revista capătă valoarea pe măsură: „Cele mai multe vieți omenești sânt propoziții scrise neorânduit și întrerupte înainte de sfârșitul lor firesc; descifrează-le cu răbdare ca peo veche inscripție ștearsă, și tot vei prinde ceva înțeles”. Cu acest motto, CAIETUL DE INFORMARE MATEMATICĂ este condus de un Colectiv de redacție prezidat de acad. Nicolae Teodorescu, președintele Societății de Științe Matematice din România, printre membri fiind profesorii – din Câmpina – Mariana Preda, Policarp Gane, dr. Ion Bălu, Tiberiu Pătran și Ștefan Tache, precum și alți câțiva lideri de filiale ale Societății, din țară.
În fine, a treia a fost intitulată PICĂTURILE DE NOI. Ea aparu în anul 1998. Publicația avea această grandioasă echipă: Colectivul de Redacție, cu directori de onoare, d-nii prof. Sergiu Popa și Mihail Lăpușneanu, director (-ul revistei) Valentin Dimon, adjunctul său, Irina Duță; redactor șef Ramona Nedelcu, iar secretară de redacție, Oana Iordache. Redactori: Ana-Maria Crivăț, Irina Pinghioiu, Bogdan Borza, Raluca Satnoianu, Andreea Bocioacă, Raluca Danciu, Mihaela Badea, Alexandru Păduraru, Roxana Vasile, Diana Papuc și Alina Alexandrescu. Tehnoredactare computerizată; Mariana Nenciu (Primăria Câmpina)”.
Micul editorial, intitulat PICĂTURILE DE NOI începe așa: „Acum când viața-i rodul nebuniei, ne întrebăm de ce trăim, de ce-a fost dat să fim așa, nebuni, ca din senin?” și se încheie astfel: „Lucește noaptea în armura de stele,/ Prevăd chipul tău printre clipele grele,/ Te scurge, picătură a vieții durere,/ Te soarbe un timp pe-un cer de zăbrele”! Titluri de materiale cu accente teribiliste: „Cel mai sexy tip al liceului” (după moda Acarul Păun, Gardianul insituției!); „Liceul și Groapa” (groapa din pardoseală, în care, efervescent, autorul – Valentin Dimon, nimerea și-și sucea glezna!), „Mesaje de la ei” (în raportul de vârstă, elevi-autorități): Romeo Hanganu, prefectul Prahovei, Romul-Remus Micu, primarul Câmpinei, Horia Tiseanu, viceprimar, adjunctul său; „Cum îl văd eu pe Mihai Eminescu” („Lumea liniștei și-a nemișcării”), de Alexandru Păduraru; „Charta Drepturilor Elevilor” – adaptare după CHARTA aprobată la Conferința Universală a Drepturilor Omului și Aplicării Democrației în Școli, din 24-28 septembrie 1997, la Prinorsca, Bulgaria, unde a fost prezentă consiliera Irina Duță”; „Caracterul vostru și Moda”, de Mihela Badea; „Fiind”, poem de Diana Papuc; „Ești un Supermen său încă ești un puști?”, sondaj de Mihaela Badea; TALISMAN – reportaj-anchetă pe marginea „Concertului organizat de Clubul Adolescența din Liceul Nicolae Grigorescu, la care au participat peste șase sute de adolescenți”, simpatizanții „celor doi băieți de la formația Talisman: Alin Oprea și Tavi Colen”. (…) „Au fost așteptați și băieții de la PROIECT K 1 și Laurențiu Cazan care, din motive necunoscute, nu s-au prezentat”. Două pagini semnate Irina Duță și Fabiana Burchiu.
Serghie Bucur
