Cultură

În rime savuroase, UMORUL CU PARFUM DE FEMEIE

Motto: 
„Lași mirosul tău în aer, de metal și de femeie
Și de car întins pe lutul, al întinderii caldee”
(Nichita Stănescu)

Motto: 
„Vino, doamnă, fără teamă,
Sunt chirurgul ideal,
Operez c-o epigramă
Și pansez cu-n madrigal!”
(Vasile Tacu)

O deslușire

„Parfum de femeie” (în engleză „Scent of a Woman”) e preluat după filmul adaptat de Bo Goldman și realizat de Martin Brest, cu Al Pacino și Gabrielle Anwar, în 1992, după un remake al filmului „Profumo de Donna” din 1974, regizat de Dino Risi, cu actorul Vittorio Gassman în cel mai important rol al vieții sale”. Umoristul de rasată vocație, Constantin Tudorache, inginer constructor de profesie, de peste jumătate de secol epigramist și cercetător al evoluției acestui gen literar (controversat încă), precum și al tagmei care îl practică de milenii, adaptează sintagma lămurită deja, drept titlu la recent apăruta sa carte EPIGRAME CU PARFUM DE FEMEIE, la editura Amanda Edit în 2020, scrisă cu o fervoare mustind, la superlativ, de umorul afectuos și de afecțiunea genial filtrată umoristic.

O confirmă cronicarii

… În Cuvântul înainte, d-na prof. Emilia Luchian ne spune (fragment): „La deschiderea cărții (…) am înțeles, ulterior, că femeia poate fi definită, generic, din perspectiva a cel puțin trei caracteristici unanim acceptate: a iubi, a vindeca și a consola”. Peste câteva rânduri: „Ca un bărbat curtenitor, Mircea Ionescu-Quintus face un adevărat elogiu femeilor: „De când îi știu iubirii mersul/ V-am scris poeme de amor,/ V-am dat și lira mea și versul,/ Ba chiar și dreptul de-autor!”. Din definițiile vizând femeia, am reținut două: O iartă Domnul, de greșește, / C-așa, de când o știm, i-e datul, / Femeia sincer când iubește/ Sfințește până și păcatul!” (Vasile Tacu). „Ciudată e umana fire,/ Fără femeie noi n-am ști / Ce-nseamnă patima-n iubire/ Și nici ce-nseamnă-a pătimi” (Ion Grigore)”.
Este rândul scriitorului prof. Traian D. Lazăr să cimenteze, valoric și artistic, fundamentele acestei cărți: „Femeia-veșnica poveste!” – Pentru că, este, într-adevăr, o poveste, un amestec de realitate și ficțiune, o realitate incredibilă și o ficțiune autentică, al cărei început se situează, temporal, la Facerea lumii, iar spațial, în Eden! Un basm care are structura unui paradox. Căci este paradoxal ca, de la Adam și Eva încoace, bărbatul născut din femeie, care are surori – fete sau femei, care viețuiește împreună cu o soție-femeie, are urmași – fete și, în loc să le trateze cu iubire, le supune… epigramei! (…) O adevărată introducere, în universul femeii și al cărții – glosează postfațatorul – ne face Păstorel Teodoreanu, prin cunoscuta sa epigramă: „Pământul s-ar fi dus, hainul, / De-a berbeleacul, vorba-ceea, / De n-ar fi fost pe lume vinul, / Tutunul, dracul și femeia!” Dar, „După toată strădania de a o cuceri, bărbatul se recunoaște învins, definind femeia: „Nu are porți, nici ziduri ferecate, / Sub cerul înstelat, curgând spre rai, / Femeia este singura cetate, / Pe care-o cucerești și te predai!” (Gheorghe Bâlici)”.

Reversul medaliei

Tot prof. Traian D. Lazăr întoarce pe fața aparent nevăzută, medalia care,din aur și mătrăgună, se spune uneori, că este Femeia, susținând o teză care merită atenția doamnelor epigramiste și nu numai, încheind astfel pledoaria domniei sale în finalul cărții: „Fiind ad-vocatus, deci chemat să vorbesc în dispute ce privesc „Drepturile părților”, consider necesar săreamintesc principiul dreptului roman „audiatur et altera pars”. Astfel aș sugera epigramistelor-femei să alcătuiască în oglindă, o antologie cu titlul EPIGRAME CU PARFUM DE BĂRBAT, satirizând și ironizând Bărbatul! (…) Și fiindcă axioma gândirii feminine este că noțiunile bărbat și parfum se cam exclud, volumul respectiv ar putea să se intituleze EPIGRAME CU DAMF DE BĂRBAT!”.

Simultan de Martie

Remarc coincidența datăriiacestor comentarii despre deplina și, în felul ei, singulara carte cu „Parfum de femeie”, semnată de Constantin Tudorache, în contextul destinării acesteia – ilustrată de caricaturiștii de faimă Marian Avramescu, Lucian Dobârtă, Cristian Mihăilescu, Iulian Pena-Pai, Nicolae Ioniță, Aurel Ștefan Alexandrescu – Alex, Iulian Radu, Leonte Năstase, de însuși autorul cărții, de Mihai Boboc, de Costel Pătrășcan, de Mihai Stănescu – și anume, ambele pe axul sentimental care fixează și întreține imaginea dublu-anuală a Zilei Femeii: 1 Martie 2020 – Cuvântul înainte al d-nei prof. Emilia Luchian, și 8 martie 2020 – dizertația d-lui prof. Traian Lazăr!

În recital, autorul

Cu foarte dese ocazii, de față cu publicul prezent sub cupola Bibliotecii Câmpinei, „Dr. C. I. Istrati”, ca de altfel în mai toate sălile publice ale instituțiilor de Cultură din Ploiești, București, Iași, Timișoara, Cluj, Vaslui, Buzău, Craiova, d-l ing. Constantin Tudorache – maestru al Epigramei și cercetător al acestui de gen literar și al lumii catrenului scânteietor, intră în scenă. Calm, sobru actor al cuadraturii epigramistice, lasă culisele în voia lor și declamă cu accentele cuvenite, fiecare catren. Îl ascultăm selectiv, pe două mari ipostaze ale existenței femeilor (și, dacă l-oi îmbuna, și pe a treia!) singure ori cu bărbații preferați, de mii de ani:

Despre dragoste

„În dragoste femeia-i totul / Și virusul și antidotul!” (Nic. Petrescu).
„Cu pretenții, draga mea, / Mă cam pune în derută: / Vrea să-i spun cât țin la ea / Numai pe hârtii de-o sută”! (Sorin Beiu) /// „În dragoste, problema-i grea, / Nu-i nici acuma rezolvată. / La ea-i suficient să vrea, / La el e necesar să poată!” (Nic. Petrescu) /// „ Când văd trecând pe lângă mine / Câte o jună decoltată, / Să-i zic „vulcanului”, îmi vine: / Te stingi… ori nu! Alege-odată!” (Vasile Tacu) /// „Gingășie, vis, poveste, / Lux, bijuterii și bani, / Mai ales atunci când este / Jumătatea lui… ca ani!” (Nelu Ionescu-Quintus) /// „Un cap frumos îți dă fiorul / Ce te domină-mbietor, / Dar, mai ales, când și piciorul / Îți dă o mână de-ajutor!” (Dan Căpruciu).
S-au iubit și au șarjat, cu delicatețe, înaltul sentiment, doi poeți:
„Iubirea ta de-a pururi schimbătoare / Împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru o floare, / Nici floare pentru-o singură albină!”
(Otilia Cazimir)
„Supărările iubirii / Sunt ca ploile cu soare: /
Repezi, dar cu cât mai repezi / Cu atât mai trecătoare!” (George Topârceanu)

Despre nostalgie

„Ți-aduci aminte cum veneai / Sub teiul înflorit și des / Și-atâtea flori tu mi-ai cules… / C-avem și astăzi pentru ceai?” (Eugen Albu) /// „Ce bucurii îmi oferea / Alinturi, buze sărutate, / Și, parcă mai era ceva… / Dar, am lapsus din păcate!” (Ion Grigore) /// „Întreaga lumii bogăție, / Cu străluciri de diamant, / Ți-aș da-o azi când mi-ești soție / Ca să-ți mai fiu o zi amant!” (Lucian Mănăilescu) /// „De mult de tot, ce prost eram, / Când doar de fuste mă țineam, / Acum când totu-l fac cu rost / Regret că nu mai pot fi prost!” (Eugen Albu) /// „Îmi face „sâc” duduia Ani / Săltând maieul pe buric / Și-o iert, că nu mai sunt la anii / La care nu iertam nimic!” (Florin Rotaru) /// „O spun lucid, iau martori zeii, / Că frumusețea-i iad sadea, / E primul dar făcut femeii / Și primul care i se ia!” (Vasile Langa) /// „I-am cules în deal, la vie, / Toți ciorchinii de sub ie, / Și-n tomnaticul decor / Mă-mbătai de mustul lor!” (Ion Peia) /// Sub paleta toamnei sângeră grădina / Împletindu-ți visul cu păreri de rău; / Tu făceai buchete și furai lumina / Razelor de soare prinse-n părul tău” (Cincinat Pavelescu).

La excepțional, despre… fuste!

„Nu vă spun povești din burtă,/ Către care nu ajung,/ Însă dup-o fustă scurtă/ Cine nu se uită lung?” (Vasile Darie) /// „Moda asta, orice-ați spune,/ Mini, maxi, cum e ea,/ Câte piedici i s-ar pune/ Tot descoperă ceva…” (Irimela Irimescu-Marian) /// „Îmi privesc pe hol eleva / Cu mirare îndelungă: /Chiar strămoașa noastră, Eva / Frunza o purta mai lungă!” (Maria Chirtoacă) /// „Am întâlnit o fată dulce, / Încântătoare, dar distrată, / Părea că-i gata să se culce… / Atât era de dezbrăcată!” (Sorin Beiu) /// „Cu moda, – așa cum a ajuns, /Femeile sunt disperate, / Că nu mai au nimic de-ascuns, / Dar și nimic să mai arate” (Victor Macarevici) /// „Dintre zeci de minijupe, / Ce străbat localurile, / Câte oare le vor rupe, / Vânturile… balurile?” (Corneliu Berbente) /// „Fusta ei de promenadă, / Desfăcută-n evantai, / Lasă să se întrevadă/ Un frumos „picior de plai”! (Girel Barbu) /// „Ajustându-și fusta lungă / Și scurtând-o tot mereu, / Nu e mult pân-o s-ajungă / Unde vreau s-ajung și eu” (Aurelian Păunescu).

Serghie BUCUR

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare