Pe cât de neașteptată, pe atât de pătrunzătoare estetic rămâne, între evenimentele culturale desfășurate la Câmpina anul acesta, Expoziția de Pictură „CÂTEVA ANOTIMPURI” a artistei plastice locale Amalia Suruceanu, alias AMAS ART, vernisată la Castelului „Iulia Hasdeu” sâmbătă, 21 septembrie. Prin diversitatea tematică și tehnică, operele sale sunt capabile să instituie „Anotimpurile” creației, în consonanță cu cele terestre, îmbinându-se perfect cu fundalul istoric și poetic al hasdeității, epocă cu putere estetică universală și în secolul XXI.
Una dintre preferatele personale, lucrarea „Primăvară printre dealuri la Teșila”, expusă discret în camera cu busturile celor două Julii, mi-a adus aminte de imortalizarea pe pânze a caselor, hanurilor și bordeielor de mâna divină a lui Nicolae Grigorescu, sub privirile uimite a cine știe căror trecători și, mai sigur, ale ucenicului său legendar Nae Goage! Pictura m-a dus cu gândul la viața tăcută în odăile caselor teșilene, la curățenia și liniștea înconjurătoare și simplitatea acelor vremuri, cu fete și femei la fântână și la râu, cu pulberea lăsată în urmă de ciobanii cu turmele lor, asceza săgetată de fluierul vreunui bade odihnind pe colțul prispei – transmițând toate liniștea arhaică a Teșilei pe care vă rog să o imaginați ascultând fantastica Sonată nr. 3 în La minor, pentru vioară și pian, în caracter popular românesc, a eternului George Enescu!
Poetă a cuvintelor îmbrăcate în culori născute sub blânda atingere a penelului, magic simbol al harului grigorescian, Amalia Suruceanu a așezat în rame intangibile trăirile estetice, propriile Anotimpuri spirituale, printr-o serie de lucrări reprezentând figuri umane, arhitecturale, țărănești, arboricole, florale ori figuri mitice, precum seria de siluete adolescentin-feminine întruchipând, precum le-am numit în modesta rostire la vernisajul din 21 septembrie, Vestale și Sibile – personaje mitice, din Antichitatea greco-romană. Aceste personaje, reimaginate prin penelul artistei, aduc o aură sacră în „templul” picturii, simbolizând focul sacru al creației, pe care artista îl întreține cu o pasiune neobosită: „Artist plastic autodidact, din Câmpina lui Nicolae Grigorescu venind, descopăr pe zi ce trece că sunt iremediabil îndrăgostită de pictură. O dragoste care a venit fulgerător și care s-a instalat pentru totdeauna în inimă, producând furtuni de emoții, de trăiri, pasiune. Pictez folosind tehnici și materiale diversificate, de la pensulă la cuțit, pictură în ulei, acuarelă, rășină, pictură pe pânză, hârtie, lemn, textile, sticlă, pictură murală. Sunt fascinată de fiecare pas care îl realizez pe acest drum. Restul – este bucurie”!
Încăperile în care încă sună pașii Magului și ai soției lui, glasurile lor, unde încă se simt umbrele lor sacre, învâltorate de a Juliei lor, unde au ars ideile din „Cuvente den bătrâni” și din „Răzvan și Vidra”, au răspândit luminațiile înrămate în portretistica Sibilelor și Vestalelor, în spațiul intimist, cu substrat acvatic, al Bujorilor, al Magnoliilor, al Brândușelor și Nuferilor – un florilegiu cu reverberații mozartian-chopiniene, în veghea câtorva Mesteceni admirați de dantelăria corală a Albăstrelelor. Printre toate acestea, respirând stresantul oxigen contemporan, reiau plimbările lor monahale Vestalele și Sibilele, uimite de majestatea zidurilor crenelate ale turnurilor cetății Pragăi scumpe lui Bedrich Smetana (1824-1884), muzicianul care a transpus în operă legendara istorie a Vâltavei – Dunărea Cehiei, care străbate capitala și înconjoară impozantul castel-cetate Hrad, reședința împăraților și regilor care l-au locuit între secolele IX și XIX, edificiu medieval cu uluitoare măiestrie transpus în poate cea mai valoroasă operă plastică, cu mesaj istoric, de empatica artistă plastică Amalia Suruceanu!
Cu un palmares expozițional internațional ce include țări precum Bulgaria, Germania, Franța, Macedonia, Londra, Madrid ori Italia, dar și orașe din România precum Oradea, București, Sibiu, Timișoara, Arad, Sinaia, Ploiești, Amalia Suruceanu își continuă drumul artistic cu aceeași pasiune ce a călăuzit-o în primul deceniu al carierei sale de artistic plastic autodidact. Fie ca următorul deceniu să fie la fel de plin de realizări și creații remarcabile!
Serghie Bucur
Expoziția poate fi vizionată până la data de 18 octombrie la Muzeul B.P. Hasdeu.
Un articol cu profesionalism scris de domnul Serghie Bucur nu te poate lasa neimpresionat și în consecință, în cazul de față, de a vizita expoziția despre care domnul Serghie Bucur scrie. Felicitări si admirație ambilor creatori, talentatei artiste autodidacte expozante d-na Suruceanu și excelenței sale ca autor critic de artă dl Serghie Bucur.
Poate a treia oară e cu noroc: domnul Serghei a absolvit facultatea de litere, el nu are competențe să facă recenzii pe artă și doamna Suruceanu îl roagă să scrie despre ea că sunt foarte buni prieteni. Am scris suficient de frumos sa acceptați și comentariul meu?