– De 17 ani. Am început de la ultima Ligă şi de atunci, începând cu copii până la seniori, încerc să formez sportivi de performanţă.
– De unde pasiunea pentru fotbal? Povestiţi-ne cum aţi început legătura cu fotbalul ?
– Dintotdeauna m-am ocupat de sport. Am făcut sport de performanţă, dar nu fotbal. În cadrul liceului militar pe care l-am urmat, am răspuns de activitatea sportivă şi am avut ideea să creez o echipă de fotbal cu foştii mei colegi de atunci. Deci, din şcoală am deprins această pasiune pentru sport.
– Dacă nu intervenea momentul `89, ce ar fi fost Virgil Guran astăzi?
– Îmi place să cred că aş fi fost un general al armatei române. Lăsând gluma la o parte, pot să spun că am fost un ofiţer care a iubit armata. Mi-a plăcut să lucrez cu copiii şi probabil acum aveam cel puţin gradul de colonel.
– Ce v-a determinat să deschideţi o şcoală de fotbal, şi să continuaţi atât de mulţi ani, chiar dacă nu aţi fost sprijinit de autorităţile locale?
– Sufletul pentru copii. Aşa cum am mai spus, îmi place să lucrez cu copiii. Ei sunt curaţi, sunt altfel. Când ajung la maturitate, mai ales românii, din păcate uită educaţia pe care au primit-o. Cred că în această direcţie pot şi eu să contribui, foarte puţin, la educaţia copiilor, pentru că fotbalul, sportul în general, este prima disciplină de învătământ care a apărut în această lume.
– Am investit în jur de 1,2 milioane de euro. De partea cealaltă, cred că în jur de 12000 de euro. În procente, înseamnă cam 99% eu, iar autorităţile diferenţa. Este dureros şi vreau să se înţeleagă că pe mine nu m-a interesat sprijinul cu bani pentru copii, ci mai mult baza sportivă. Din păcate, o bază sportivă adevărată nu a existat şi nu există în momentul de faţă în Câmpina.
– Câţi dintre copiii care au trecut prin clubul dumneavoastră mai joacă acum fotbal, amator sau profesionist, sau au legătură cu activitatea sportivă?
– În jur de 50 de copii au ajuns să joace în Ligile naţionale. Mai sunt în jur de 10 – 12 copii care joacă în eşaloanele superioare. Consider că este foarte important că din sportivii noştri, mulţi au ajuns profesori de sport, ingineri. Acest lucru îmi confirmă că educaţia primită la fotbal îi ajută pe copii să-şi facă un rost în viaţă. În momentul de faţă, dintre cei care joacă în Liga A, este Mugurel Dedu, la Pandurii Tg. Jiu.
– Cât de mult depinde viitorul fotbaliştilor de investiţiile în copii şi juniori?
– Dacă nu vom înţelege că investind în copii vom avea fotbal în viitor, atunci ne merităm soarta. Din păcate, nu înţeleg nici cei de la federaţie, nici factorii locali. Fotbalul este un fenomen, creează imagine şi aduce bani unei ţări. În momentul de faţă, în România sunt doar câteva centre de copii serioase.
– Este important ca un conducător de club de fotbal să se priceapă la fotbal, să aibă dragoste şi respect pentru acest sport?
– În momentul când nu te pricepi la fotbal este ca într-o firmă, adică nu te pricepi la afaceri, sau ca un medic care nu este bun, dar el se apucă să opereze. Este foarte important să ştii să lucrezi cu antrenorii, cu cei care ocupă funcţii de conducere. Fotbalul este un sport complex, este o artă şi arta trebuie făcută de oameni care se pricep şi care pun suflet.
– Din punctul dumneavoastră de vedere, cei care conduc fotbalulul astăzi au dragoste pentru fotbal sau vor doar partea plină a paharului, mai precis banii, fără a contribui cu munca şi sufletul la redresarea fotbalului românesc?
– Există două categorii. Unii care au nevoie de imagine şi mă refer la cei care activează în Liga I, iar alţii care încearcă să facă ceva din suflet.
– Ce rol are conducerea în formarea unei echipe de succes, în afară de cel material ?
– Are un rol primordial. Dacă cei care conduc nu sunt orientaţi, dedicaţi acestui lucru, nu se va forma niciodată o echipă. Pot să spun că în cazul C.S.M.-ului, aceste condiţii sunt îndeplinite. Avem o atmosferă foarte bună la nivel de conducere, propice performanţei.
– Care a fost cea mai mare mulţumire pe care ati avut-o legată de fotbal?
– Au fost mai multe. Să spunem momentul când am jucat trei finale la nivel de copii. De asemenea, mă gândesc şi la perioada când am dominat fotbalul prahovean tot la nivel de copii şi juniori. Aveam patru echipe pe primul loc şi toată lumea se speria când juca cu Coruna. De fapt, trebuie să recunoaştem că şi Şcoala de fotbal Coruna a avut un rol important. Şi ca să închei acest capitol, pot să spun că o emoţie profundă am avut atunci când, uitându-mă la televizor, la un meci Farul Constanţa – Jiul Petroşani, l-am văzut debutând în Liga I pe Mugurel Dedu. Eu am o vorbă pe care nu ezit să o spun copiilor, şi anume că fotbalişti sunt cei pe care îi vedem la televizor.
– Dar dezamăgire?
– Mă uit şi mă întreb câteodată, unde vrea să ajungă naţiunea asta. Pentru că vrei să faci bine copiilor, societăţii în care trăieşti, adică investeşti suflet şi bani, şi în acelaşi timp, cei pe care îi alegem noi sunt distructivi şi nu încearcă să te ajute cu nimic.
– De câteva luni nu mai sunteţi singur în acest club. Aţi reuşit să cooptaţi câţiva oameni de afaceri câmpineni să vină alături de dumneavoastră. Cum v-a venit această idee?
– Eram într-un moment în care chiar mă întrebam dacă mai merită să investesc în fotbal. Discutând cu câţiva prieteni, aceştia m-au încurajat, venind aproape de mine. Acum ei sunt partenerii mei în activitate cu drepturi depline. Ei mi-au dat încredere şi mi-am dat seama că nu este totul pierdut în ţara asta.
– Ce proiecte, strategii pe termen scurt sau lung aveţi?
– Ne dorim să urcăm uşor, mergând efectiv pe calea normală, să promovăm în fiecare an, să creştem copii şi încet, încet să formăm acea echipă a oraşului care să fie cel puţin în Liga a II –a naţională. Sper ca şi autorităţile locale să înţeleagă faptul că trebuie să facem şi sport.
– C.S.M.-ul poate fi o rampă de lansare pentru jucătorii tineri?
– Da. Am avut de multe ori ocazia să văd părinţi care doreau să-şi ducă copiii la Dinamo, Astra sau Petrolul. Aveau impresia că la aceste echipe, sau la altele, se face un fotbal mai serios ca la noi, dar îi asigur că se înşală amarnic. Din contră, la noi s-au făcut de multe ori lucruri adevărate şi s-a văzut. Dovadă că dacă privim fiecare echipă din Liga I, nu ştiu dacă au mai mult de unul, doi jucători crescuţi în pepinieră proprie.
– Nu lipsiţi aproape de la nici un meci, indiferent că este al echipei mici sau a seniorilor. Este importantă prezenţa dumneavoastră în tribună pentru jucători? Oferă siguranţă, încredere?
– Nu numai prezenţa mea dar şi a celorlalţi acţionari este benefică. Este bine să fii în mijlocul fenomenului.
– Câţi jucători de perspectivă aveţi?
– În momentul de faţă avem 100 de copii care se pregătesc la noi şi eu anticipez că dintre aceştia în jur de 20 vor ajunge fotbalişti profesionişti.
– Unde vă vedeti în viitor? În fotbal, politică, afaceri?
– În viitorul apropiat, în toate şi peste 3-4 ani, bănuiesc că voi rămâne în afaceri şi în fotbal. În politică este multă mizerie şi nu mă regăsesc. Dacă reuşesc să schimb ceva, să fie un lucru mai curat, voi fi acolo, dacă nu, îi las pe cei cărora le place să se murdărească să rămână în continuare.
– Câmpinenii iubesc fotbalul? Vin la meciuri?
– Au început să vină din ce în ce mai mulţi. La final de campionat am avut peste 500 de spectatori. La nivelul la care jucăm este un record şi sperăm ca numărul acestora să crească. În copilăria mea, despre Câmpina am auzit numai de echipa Poiana, cea de fotbal, şi cea de motocros.





Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!